ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5612/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/2018, precum și a Ordinului nr. 3236/27.12.2018, ambele având drept scop modificarea Ordinului nr. 1849/2016, până la soluționarea acțiunii reclamantei împotriva celor două acte administrative.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 36 din 19 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea modificată a reclamantei, în sensul că a fost suspendată executarea Ordinului nr. 3236/2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind criticată sentința atacată.

Recurenta a invocat excepția rămânerii fără interes a acțiunii reclamantei, întrucât Ordinul nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul președintelui ANAF nr. 3236 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice-benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Recurenta susține că cererea intimatei-reclamante este la acest moment lipsită de interes.

În subsidiar, a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție și, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală urmează a fi admis în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea dispozițiilor Ordinului nr. 3236/2018, referitoare la obligația deținerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referință a ordinului, prealabil comercializării lor.

Instanța de control judiciar constată că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 3236/2018, urmând ca în raport de soluția admiterii excepției să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, rejudecând cauza să respingă acțiunea reclamantei pentru acest motiv.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, suspendarea executării actului, ceea ce nu mai este cazul.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție și, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 36 din 19 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei A. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.