ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5445/2019

Ședința publică din data de 08 noiembrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2018 la data de 28.11.2018, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ, PREȘEDINTELE AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, a formulat cerere de suspendare prin care a solicitat să se dispună:

(i) suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării Ordinului nr. 1.960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală la data de 06.08.2018, în ceea ce privește aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare;

(ii) obligarea pârâților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea acestui litigiu.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5335 din 13.12.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

" Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE având Codul fiscal nr. x, cont bancar nr. x deschis la B.., cu sediul în București, str. x, și respinge în consecință acțiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A. având C.U.I. x atribut fiscal RO, înmatriculată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. x/2017, cont bancar nr. x, deschis la C., cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de avocați D. cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ având CUI x cu sediul în București, str. x, și PREȘEDINTELE AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, str. x.

În temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 dispune suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 în ceea ce privește aspectele vizând interzicerea comercializării produselor energetice de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Ia act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată."

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 5335 din 13.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții AGENȚA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și PREȘEDINTELE AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, aceștia întemeindu-și cererile pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său, recurentul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a menționat că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocând deopotrivă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 2088/22.04.2010 pronunțată în dosarul nr. x/2009 a admis recursul Președintelui ANAF, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Președintele ANAF, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Invocă, de asemenea, sentința nr. 797/2015, definitivă, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

În concluzie, recurentul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală solicită admiterea recursului și pec ale de consecință respingerea acțiunii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin recursul său, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca lipsită de obiect și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta invocă excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, susținând că, în cauză, reclamanta a solicitat suspendarea Ordinului ANAF nr. 1960/06.08.2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10.08.2018 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 7 și III din Ordin, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului.

La data de 28.12.2018 în Monitorul oficial al României nr. 1115 a fost publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care la articolul 9 prevede că" la data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, solicită a se constata că cererea reclamantei, de suspendare a Ordinului ANAF nr. 1960/2018 a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii, ca atare.

Pe fondul cauzei susține recurenta că, instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare iar până la anularea de căre o instanță judecătorească, actul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește iminența producerii unei pagube, susține recurenta că aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea acestei condiții presupunând administrarea de dovezi care să probeze iminența prducerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în acțiunea formulată.

În concluzie, recurenta solicită în principal admiterea excepției invocate și în subsidiar admirerea recursului, astfel cum a fost formulat și casarea sentinței de fond, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca rămasă fără obiect și în subsidiar, ca neîntemeiată,

Apărările formulate în cauză

Intimatul -pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat întâmpinare la cele două recursuri, în cadrul căreia menționează că, în fapt, prin sentința de fond Curtea de Apel Buucrești, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus, inter alia, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, pec ale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestei autorități, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În condițiile în care, prin cererile de recurs nu a fost contestată și soluția pronunțară de instanța de fond cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, soluția instanței de fond pronunțată în acest sens intră sub incidența art. 634 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în calificarea cărora a devenit definitivă, aceasta dobândind autoritate de lucru judecat.

Solicită astfel instanței să ia act de nerecurarea sentinței civile nr. 5335/13.12.2018 sub aspectul dezlegării date excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, să constate că soluția astfel pronunțată a intrat în puterea lucrului judecat.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursurilor de față.

Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește recursul promovat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate regularitatea învestirii sale cu această cale de atac, constatând neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Prin cererea de recurs, recurenta a încadrat criticile sale la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Față de acest motiv de casare invocat de recurentă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora " Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația transmisă recurentei încă din data de 12.08.2019, pentru termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, astfel cum rezultă din Dovada de înmânare atașată la dosar, i s-a adus la cunoștință autorității obligația de a timbra recursul cu suma de 100 RON, aceasta neconformându-se însă.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, instanța a dispus amânarea cauzei tocmai pentru a da posibilitatea recurenților - pârâți să-și îndeplinească obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru, în raport de faptul că, prin încheierea din data de 17 septembrie 2019, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, s-au respins cererile de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulate de petenții-recurenți - reclamanți, instanța revenind cu o nouă citare a acestora, în data de 04.10.2019, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, fiecare, pentru termenul de judecată din 08.11.2019.

În data de 04.11.2019 doar recurentul -pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, autoritatea recurentă Agenția Națională de Administrare Fiscală neconformându-se dispozițiilor date de instanță în acest sens.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

În principiu, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele de timbru se plătesc anticipat", iar conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ. " La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic", aceste dispoziții fiind prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de casare invocate de recurenta - pârâtă AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin cererea de recurs, observând că dovada timbrării acesteia nu a fost atașată la dosar, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală până la acest termen de judecată, deși a fost citată cu mențiunea timbrării, urmează a anula recursul promovat de aceasta, ca netimbrat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul promovat de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, având în vedere, deopotrivă, modificarea legislativă survenită ulterior pronunțării sentinței recurate, constând în abrogarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, îl apreciază ca fiind lipsit de interes, motiv pentru care urmează a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În contextul arătat se constată că, în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, având în vedere următoarele considerente:

În prezenta cauză intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării ordinului ANAF nr. 1960 emis la data de 06.08.2018 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1849/2016 pentru Aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en-gros sau en-detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat șl biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 pentru Aprobarea procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare en-gros de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței de fond.

La data de 28.12.2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, a fost publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formular.

Potrivit art. 9 din ordin: la data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 04.03.2019 s-a publicat în Monitorul Oficial Ordinul ANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango și en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Prin acest Ordin 508/04.03.2019 au fost abrogate prevederile Ordinului ANAF nr. 3236/2018 care instituiau obligativitatea deținerii spațiilor de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem ango produse energetice. Or, tocmai pentru existența acestor prevederi în cuprinsul Ordinului ANAF nr. 1960/2018 și ulterior a Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost formulată prezenta cerere de suspendare.

Consecința suspendării executării Ordinului ANAF nr. 1960/2018 și ulterior a Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost tocmai posibilitatea comercializării în sistem ango a produselor energetice fără a deține spații de depozitare, în baza atestatului emis sub incidența Ordinului ANAF nr. 1849/2016, până la soluționarea pe fond a cererilor în anularea ordinelor.

În condițiile în care recurenții au renunțat la instituirea unei obligații privind deținerea de spații de depozitare produse energetice prin abrogarea prevederilor aferente, este evident că nu există un interes legitim, născut și actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că recursul declarat de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este lipsit de interes, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Cum în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, este evidentă lipsa de interes în promovarea recursului.

În contextul arătat, se constată că, în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, atâta timp cât Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost abrogat.

Astfel, în măsura în care aceste prevederi normative au fost abrogate și nu mai produc efecte juridice, respectiv, nu mai instituie în sarcina operatorilor care comercializează în sistem ango produse energetice obligația de a deține spații de depozitare, Înalta Curte constată ca fiind lipsit de interes practic recursul promovat de pârât.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) și 499 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ, ca netimbrat, respingând recursul declarat de recurentul - pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 5335 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 5335 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2019.