ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2020

Ședința publică din data de 26 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 11.01.2017 sub nr. x/2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București, au solicitat desființarea Hotărârii nr. 672/2016 emisă de CNCD pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând să se constate că faptele reclamate de petentul G. nu întrunesc elementele constitutive ale unui fapt de discriminare potrivit art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2017, Tribunalul Botoșani, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale.

Prin sentința nr. 509 din 19 aprilie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței instanței în soluționarea cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București, și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată la data de 03.07.2017 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același nr. de dosar, respectiv x/2017

Prin sentința nr. 178 pronunțată în data de 22.11.2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și G., ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 178 din data de 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E. și F., încadrând în drept criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Solicită recurenții admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, în rejudecare, solicită admiterea contestației împotriva Hotărârii nr. 672/2016 emisă în dosarul nr. x/2016 al CNCD și constatarea că faptele reclamate de petentul G. nu întrunesc elementele constitutive ale unui fapt de discriminare, potrivit articolului 1, alin. (1) și articolului 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 și pe cale de consecință desființarea acesteia.

Împotriva recursului promovat de recurenții - reclamanți, a formulat întâmpinare intimatul - pârât G., prin mandatar Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități solicitând în esență, pe calea excepției nulității recursului, anularea acestuia, ca nemotivat, față de dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată, întrucât prima instanță a reținut corect legalitatea și temeinicia deciziei Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Recurenții - reclamanți nu au a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului- pârât G..

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Recursul declarat în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a fost încadrat de către recurenți în baza art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond în raport de soluția recurantă.

Prin sentința atacată s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților-recurenți menținându-se ca legal emisă Hotărârea CNCD nr. 672/26 octombrie 2016 prin care se constatase existența unor fapte de discriminare în sensul art. 2 alin. 1, art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

În cadrul recursului recurenții-reclamanți expus situația de fapt anterioară sesizării autorității competente și susțin faptul că atât intimatul-pârât CNCD cât și instanța de fond au realizat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 în sensul că în cauză a existat o discriminare față de minorul H., prin tratarea acestuia în mod diferit față de ceilalți colegi.

Se arată că în cauză nu au existat fapte din partea recurenților - pârâți - cadre didactice și părinți ai altor copii - colegi ai minorului de natură a fi calificate cu fapte de discriminare în sens de tratament discriminatoriu astfel cum este definit de dispozițiile art. 2 alin. 1 al O.G. nr. 137/2000 republicată.

Se solicită reaprecierea de către instanța de recurs a probelor administrate în fața instanței de fond în sensul să se constate că în cauză faptele reținute în hotărârea emisă de CNCD nu reprezintă discriminare.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii și anularea Hotărârii CNCD nr. 672/26 octombrie 2016.

La dosar intimatul-pârât G. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea pe excepția nulității recursului o va respinge pentru următoarele motive:

Conform art. 489 alin. 1 C. proc. civ. Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Curtea apreciază că aspectele de nelegalitate invocate de către recurenții-pârâți se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. temei de drept invocat și de aceștia în cadrul recursului respectiv greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material. În cauză pretinsa aplicare și interpretare greșită vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1), (4) și 7 din O.G. nr. 137/2000 față de situația de fapt reclamată către autoritatea competentă, respectiv la intimatul-pârât CNCD.

În consecință, Curtea va respinge excepția nulității recursului.

Analizând recursul declarat în raport de motivul de recurs invocat, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că acesta este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1), (4), (7) din O.G. nr. 137/2000.

Curtea apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat corect față de situația de fapt reclamanta și probele administrate că minorul H., elev în clasa a V-a la Școala Gimnazială nr. 13 Botoșani a fost victima unui tratament discriminatoriu din partea recurenților-pârâți persoane fizice în calitatea lor de profesori și părți ai colegilor săi, din cauza stării sale medicale.

Acest tratament a fost apreciat că reprezintă o discriminare în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 raportat la faptul că minorul a fost diagnosticat cu sintromul Down și a fost încadrat în gradul 1 de handicap conform Hotărârii nr. 2180/2015 a Comisiei pentru Protecția Copilului Botoșani.

În acest sens a fost emisă Hotărârea CNCD nr. 672/2006 hotărâre menținută prin sentința atacată.

Instanța de recurs verificând criticile de nelegalitate apreciază că în cauză soluția recurată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000 existând în cauză un tratament discriminatoriu față de minorul H. - diagnosticat cu sintromul Down,

Acest tratament este reprezentat de modul defectuos în care pârâții-recurenți persoane fizice în calitate de profesori au înțeles să-l integreze pe minor în cadrul colectivului de elevi, respectiv de faptul că nu a fost integrat copiul cu nevoi speciale într-un program de educație de masă.

În ceea ce privește pe recurenții-pârâți persoane fizice părinți ai unor colegi din clasă aceștia au manifestat critici în legătură cu imposibilitatea integrării minorului prin invocarea limitelor și comportamentelor specifice dizabilității sale cauzate de starea sa de sănătate.

Prima instanță a realizat o apreciere corectă a situației de fapt, în raport de probele administrate reținând legalitatea Hotărârii CNCD în sensul că în cauză sunt îndeplinite condițiile unei forme de discriminare diferită conform art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 137/2000 reprezentat de un tratament diferit cauzat de un handicap al minorului. Acest tratament a constat în faptul că recurenții-pârâți au tratat copilul în mod diferit față de colegii săi acesta având dreptul de a învăța într-o școală normală și de a nu fi expus discriminării din cauza stării sale de sănătate.

Curtea nu va reține susținerile din recurs privind inexistența faptelor care au fost apreciate ca reprezentând un tratament discriminatoriu, iar sancțiunea aplicată și recomandările au fost corect individualizate în raport de situația reclamată în vederea integrării și protejării minorului raportat la starea sa de sănătate.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul G..

Respinge recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței nr. 178 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2020 .