ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2020

Ședința publică din data de 7 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Local Tătărăști (jud. Bacău) și Primarul Comunei Tătărăști (jud. Bacău), a solicitat:

- anularea Dispoziției nr. 113/03.07.2017 emisă de Primarul Comunei Tătărăști și repunerea sa în situația anterioară emiterii acesteia;

- plata drepturilor salariale pentru perioada cât aceasta a produs efecte, lipsindu-l pe reclamant de dreptul fundamental la muncă;

- anularea parțială a Hotărârii nr. 26/21.04.2017 emisă de Consiliul Local Tătărăști, prin care s-a dispus concedierea reclamantului, respectiv desființarea postului de bibliotecar la Biblioteca comunală Tătărăști, în sensul abrogării art. 1 și modificării art. 2, prin reintroducerea în statul de funcții a postului de bibliotecar, funcție contractuală de conducere de bibliotecar responsabil de bibliotecă, asimilată funcției de șef de birou si remunerată la nivelul acesteia, așa cum prevede Anexa 1 A, raportat la art. 52 din Legea nr. 334/2002.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 8521 din 18 decembrie 2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 instituie competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului, însă, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca noțiunea de domiciliu sau de reședință să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a reclamantului, respectiv domiciliul acestuia în fapt. Având în vedere că în cuprinsul tuturor actelor aflate la dosar s-a menționat că reclamantul are reședința în satul Cornii de Sus nr. 22, comuna Tătărăști, județ Bacău, în această unitate administrativ teritorială aflându-se și locul său de muncă, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul Bacău este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.02.2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 825 din 23 decembrie 2019, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la data formulării acțiunii - 13.09.2018, conform înscrisului atașat la fila x, reclamantul avea domiciliul în București, în raza de competență a Tribunalului București, astfel încât, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale conferit de reglementarea din art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine instanței anterior menționate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În raport cu obiectul dedus judecății, Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de reclamant se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ.

Aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 13.09.2018), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În aceste condiții, având în vedere faptul că la momentul formulării acțiunii reclamantul avea domiciliul în municipiul București, Calea 13 septembrie nr. 118-120, conform notei de interogare DEBAP de la dosarul Tribunalului Bacău, dar și a adresei de la dosarul Tribunalul București, înregistrată de către reclamant la 1 octombrie 2018, Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată

UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

26/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

27/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE

12/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE

Dată

Tip

Sursă

06/10/2017

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

27/10/2017

Întâmpinare

Recurent - AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Tătărăști prin Primar, M.A.I. Instituția Prefectului - Județ Bacău și Consiliul Local Tătărăști în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2020.