ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 756/2020

Ședința publică din data de 9 aprilie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 23.01.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Cabinet de Avocat C., reprezentat legal prin C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterului abuziv al clauzelor contractuale stipulate la art. 2.3.1., 2.3.2., 2.4., 2.5., 2.6., 2.7., 2.8., 2.9. din contractul de asistență juridică nr. x/2014 și, pe cale de consecință, înlăturarea acestora.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 129,130 din Statutul profesiei de avocat, art. 1203 C. civ. rap. la art. 453 C. proc. civ.

Urmare a solicitării instanței, reclamanții A. și B. au depus la dosar precizări, în sensul că obiectul acțiunii îl constituie nulitatea absolută a clauzelor menționate în acțiunea principală, în sensul constatării caracterului abuziv al acesta, important fiind momentul încheierii contractului.

Prin sentința civilă nr. 1306 din 27 septembrie 2018 Tribunalul Buzău, secția I Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat apel reclamanta A., considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin decizia nr. 1891 din 26 iunie 2019 Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1306/27 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocat C. și reclamantul B..

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și art. 453 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat următoarele:

Hotărârea instanței de apel este greșită întrucât a apreciat că este în inferioritate față de intimat, contestând și asumarea contractului prin semnătură.

Caracterul abuziv urmează să fie stabilit de instanță, care are la dispoziție prezumții pentru stabilirea dezechilibrului prestațiilor, respectiv prezumția calității de consumator, prezumția de lipsă a negocierii, prezumția de dezechilibru al prestațiilor.

Și în ceea ce privește cuantumul onorariului de succes, instanța nu îl apreciază ca fiind vădit disproporționat, concluzia fiind aceea că suma 30.000 de euro este o sumă la îndemâna oricui.

Se mai susține că instanța de apel a dat o interpretare eronată motivelor de apel, pretențiile intimatului nefiind însușite de reclamantă și nici nu reprezintă o contraprestație justă a serviciilor avocatului.

De asemenea, se mai arată că nu se află în posesia unui exemplar original al contractului.

Se mai susține că instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale pactului de quota litis fără a avea în vedere dispozițiile reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2131/2013.

Solicită să nu fie reținută motivarea instanței în sensul că nu s-a contestat punerea în executare a contractului, în condițiile în care reclamanta a formulat contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Nelegalitatea clauzelor trebuie analizată prin prisma împrejurărilor contemporane momentului încheierii contractului de asistență, dar și împrejurări ulterioare acestui moment.

În raport de aceste considerente, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii.

Analizând cu prioritate excepția de netimbrare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la dispozițiile Legii nr. 193/2000, litigiul fiind scutit de plata taxei de timbru, în considerarea naturii acestuia.

În ceea ce privește excepția de tardivitate, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă având în vedere dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la data declarării recursului, respectiv 05.08.2019 și data comunicării deciziei de apel, respectiv 30.07.2019.

Luând în analiză, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă nu a indicat în cuprinsul recursului niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar criticile nu pot fi circumscrise acestora.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamantă se rezumă la exprimarea nemulțumirii cu privire la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu trimitere în mod generic la nelegalitatea contractului de asistență juridică, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, susținerile privind respingerea cererii formulată în cadrul judecății în apel, nu sunt suficiente, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Trimiterile recurentei-reclamantă la unele texte legale, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1891 din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge excepția netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1891 din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. și intimata-pârâtă CABINET DE AVOCAT C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 09 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.