ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 694/2020

Ședința publică din data de 20 martie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2017, pe rolul Tribunalului Neamț, sub număr de dosar x/2017, având ca obiect litigiu de muncă, reclamantul A., în numele membrului de sindicat B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., în calitate de reprezentant al S.C. C. S.A. BUCUREȘTI -SUCURSALA ROMAN, pentru ca, în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate, să se dispună: anularea actului adițional nr. x la CIM nr. 159/2005, înregistrat sub nr. x/17.01.2017, prin care se modifică locul muncii și felul muncii; a actului nr. 7 la CIM din 12.01.2017 și a fișelor de post aferente acestor acte adiționale x/13.01.2017 și y/17.01.2017; repunerea în funcția avută anterior - șef atelier; plata daunelor morale în valoare de 50.000 RON; plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 720 din 25 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. - SUCURSALA ROMAN, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea actului adițional fără număr din data de 12.01.2017 și a fișei de post din 13.01.2017.

Au fost respinse ca nefondate, capetele de cerere privind anularea actului adițional nr. x din 17.01.2017 la contractul individual de muncă nr. x/2005, a fișei de post din data de 17.01.2017 privind repunerea în funcția avută anterior și privind acordarea de daune morale, formulate de reclamantul A. în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.

S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulat de pârâta S.C. C. S.A.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au formulat cereri de apel, care au fost înregistrate la 19 iulie 2018 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin decizia nr. 1025/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., în numele membrului de sindicat B., împotriva sentinței civile nr. 720 din 25 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA ROMAN.

A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA ROMAN împotriva aceleiași sentințe civile.

A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că a fost admisă cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în parte; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1808 RON - cheltuieli de judecată la prima instanță. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost admisă în parte cererea de obligare la cheltuieli în apel.

A fost obligat apelantul-reclamant să plătească apelantei-pârâte suma de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 1025/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, reclamantul A., în numele membrului de sindicat B., a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. (fostă S.C. C. S.A.) a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului formulat de A. în numele membrului de sindicat B. ca inadmisibil, în raport cu prevederile art. 214 și art. 216 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală și art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

A invocat, totodată, nulitatea căii de atac declarate, potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la 25 iunie 2019, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și a dezvoltat motivele pe care se întemeiază recursul declarat în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că, în speță, hotărârea recurată, respectiv decizia nr. 1025/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Aceeași reglementare este menținută în prezent, în textul alin. (2) al art. 483 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

De altfel, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va admite excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. (fostă S.C. C. S.A.) și va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. în numele membrului de sindicat B. împotriva deciziei civile nr. 1025 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

Este de amintit că excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară excepției nulității recursului, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. în numele membrului de sindicat B. împotriva deciziei civile nr. 1025 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2020.