ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2645/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Prin încheierea de ședință din data de 16 mai 2019 în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a admis cererea intimateii-reclamante A. de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și a dispozițiilor art. unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 raportat la dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 131 din 2 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate.

A anulat raportul de evaluare nr. x/18.12.2015, emis de Agenția Națională De Integritate.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

A susținut recurenta că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale incidente în sensul că potrivit legii nr. 215/2001, viceprimarul își păstrează pe durata exercitării mandatului statutul de consilier local astfel că acesta poate fi numit în consiliul de administrație al unei unități de învățământ, ca reprezentant al consiliului local.

De asemenea, instanța de fond în mod greșit a reținut că îndeplinirea acestei obligații legale nu constituie o încălcare a regimului juridic al incompatibilităților.

A mai susținut recurenta că din interpretarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 96 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 rezultă cele două funcții/calități deținute simultan în perioada 27.09.2012-03.07.2014 funcția de viceprimar al municipiului Sibiu și calitatea de membru în Consiliul de administrație al Grădiniței cu program prelungit nr. 37 Sibiu și în Consiliul de administrație al Colegiului Național Samuel von Brukenthal Sibiu, sunt incompatibile.

Dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 prevăd că alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligației prevăzute de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancționată conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) din același act normativ, cu încetarea de drept a mandatului de ales local.

Raționamentul instanței de fond bazat pe o pretinsă abrogare implicită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 161/2003 este eronat și nelegal, niciuna din prevederile legale care reglementează regimul juridic al incompatibilităților pentru viceprimari nefiind abrogate nici expres și nici implicit de vreo altă dispoziție legală.

De asemenea, raționamentul potrivit căruia reclamantul deține și exercită simultan funcția de consilier local și cea de viceprimar al municipiului Sibiu este nelegal întrucât, deși primarul este ales din rândul consilierilor locali și își păstrează statutul de consilier local, după obținerea mandatului de viceprimar, acesta este obligat să respecte atribuțiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 2015/2001 pentru viceprimari și să se supună regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese prevăzut pentru primari și viceprimari, conform dispozițiilor Legii nr. 161/2003.

De altfel, cumulul funcției de consilier local și a celei de viceprimar este interzis expres de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Raționamentul instanței de fond, conform căruia, prin adoptarea Legii nr. 286/2006, intenția legiuitorului ar fi fost ca viceprimarul să exercite toate atribuțiile ce le revin consilierilor locali este eronat fiind contrazis inclusiv de Expunerea de motive care a stat la baza inițierii propunerii legislative.

Intimata -reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu probele administrate la dosarul cauzei și criticile invocate de recurent în motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:

În perioada 27.09.2012 - 03.07.2014, reclamanta A. a deținut simultan, funcția de viceprimar al municipiului Sibiu, și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Colegiului Național "Samuel von Brukenthal" Sibiu precum și funcția de viceprimar al municipiului Sibiu, și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Grădiniței de copii cu program prelungit nr. 37 Sibiu.

Intimata-reclamantă A. a fost ales în calitate de viceprimar al Municipiului Sibiu prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Sibiu nr. 217/5 din data de 25.06.2012.

Prin Hotărârile nr. 354/27.09.2012, nr. 251 din 28.08.2013, nr. 318/30.10.2014 și nr. 250/20145 emise de Consiliul Local al Municipiului Sibiu, s-au reconfirmat pentru anii școlari 2012/2013, 2013/2014, 2014/2015 și 2015/2016 reprezentanții Consiliului Local al Municipiului Sibiu ca membrii ai Consiliilor de administrație și ai Comisiilor pentru evaluarea și asigurarea calității din unitățile de învățământ preuniversitar de stat din Municipiul Sibiu, respectiv A. ca reprezentant al Grădiniței cu program prelungit nr. 37 Sibiu și în Consiliul de administrație al Colegiului Național "Samuel von Brukenthal" Sibiu.

Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 (în vigoare în perioada supusă evaluării reclamantului până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/26 iunie 2014, respectiv data de 03.07.2014) "unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și de directori adjuncți, după caz. În exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu autoritățile administrației publice locale"

Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011:

"în unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7,9 și 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului, un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar;b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților".

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003:

"funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice".

Din analiza prevederilor 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu cele ale art. 96 din Legea 1/2011 rezultă că cele două funcții/calități deținute simultan în perioada 27.09.2012 - 03.07.2014 de către A. sunt incompatibile.

Este eronată interpretarea instanței de fond dată dispozițiilor legale potrivit căreia: "Practic, în prezent suntem în situația în care există dispoziții legale ulterioare (art. 61 din Legea 215/2001, care prevede că viceprimarul nu își mai pierde statutul de consilier local ca urmare a dobândirii funcției și art. 96, alin. (2), lit. a) din Legea 1/2011 care prevede că din consiliul de administrație al unei unități de învățământ preșcolar face parte și un reprezentant al consiliului local) care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu cele existente (art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea 161/2003 care prevede incompatibilitatea funcției de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administrației al unei instituții publice), fără a exista o abrogare expresă a normelor legale căzute în desuetudine."

De asemenea, este greșită interpretarea instanței de fond potrivit căreia:

"intenția legiuitorului rezultată din prevederile legale enunțate mai sus, ambele ulterioare reglementării inițiale cuprinse în Legea nr. 161/2003, a fost aceea ca viceprimarul, în calitatea sa de consilier local să exercite toate atribuțiile care revin consilierilor locali, inclusiv aceea de a reprezenta consiliul local în consiliul de administrație al unităților de învățământ fără ca îndeplinirea acestei obligații legale să fie considerată o încălcare a regimului incompatibilităților."

Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora:"funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu funcția de consilier local".

Dacă legiuitorul dorea o modificare în ceea ce privește cadrul incompatibilităților care viza funcția de viceprimar, respectiv consilier local proceda la o abrogare expresă a acestor dispoziții (art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003) care iterează explicit și fără a da curs unor interpretări existența unei astfel de incompatibilități.

Din interpretarea sistematică a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că deținerea simultană a calității de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ preșcolar și primar (în cauză în cadrul grădiniței cu regim prelungit nr. 37 din Municipiul Sibiu și în Consiliul de administrație al Colegiului Național "Samuel von Brukenthal" Sibiu) și funcția de viceprimar al municipiului Sibiu este de natură să genereze o situație de incompatibilitate, având în vedere prevederile legale aplicabile.

În acest sens, având în vedere voința legiuitorului, Înalta Curte constată că în sensul în care calitatea de membru în consiliul de administrație al unității de învățământ în discuție dar și funcția de viceprimar cumulează prerogative de putere publică, cum ar fi atribuții privind emiterea unor acte administrative, gestionare de resurse umane în cadrul grădiniței dar și în cadrul primăriei Sibiu (numiri și eliberări din funcții, aplicarea unor sancțiuni etc.) sau atribuții în ceea ce privește angajarea răspunderii, administrarea patrimoniului, etc., funcția de membru în consiliul de administrație al unității de învățământ se circumscrie acestei ipoteze de incompatibilitate .

Prin analiza proprie, instanța de fond a omis practic incidența dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 161/2003, apreciindu-le abrogate tacit dând eficiență dispozițiilor Legii nr. 1/2011, ca dispoziții ulterioare celor de reglementare a regimului incompatibilităților prevăzut în Legea 161/2003.

Or, voința legiuitorului prin promulgarea Legii nr. 161/2003 a fost tocmai aceea de a implementa un cadru legislativ instituit cu reglementări precise, clare și fără echivoc pentru stabilirea incompatibilităților privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Totodată, instanța de fond deși a reținut că exercițiul drepturilor unei persoane poate fi restrâns numai prin dispoziții exprese ale legii, a făcut trimitere la dispozițiile art. 12 din C. civ., reținând că singura limitare în ceea ce privește drepturile viceprimarului este aceea că nu beneficiază de indemnizația aferentă statutului de consilier local.

Apreciind asupra soluției date de instanța de fond prin argumentele și interpretările legii în materie efectuate, Înalta Curte constată că prima instanță a ignorat total dispozițiile Legii nr. 161/2003 care este o lege cu regim special, ale căror norme sunt implementate tocmai pentru a reglementa regimul specific al incompatibilităților, astfel încât hotărârea pronunțată este una nelegală și va fi sancționată ca atare.

Pentru aceste considerente în temeiul cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 131 din 2 iunie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.