ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 900/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 18 octombrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, conform evidențelor Ecris, programul național de gestiune a activității instanțelor, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18.10.2018, judecata cauzei fiind suspendată la termenul de judecată din data de 23.01.2019, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care niciuna dintre părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, conform art. 252 (1) C. proc. civ., la data de 27.01.2020, părțile fiind citate în acest sens pentru termenul din 20.05.2020.

Potrivit art. 248 (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 23.01.2019 și până la data repunerii pe rol din oficiu, nici una din părți nu a întrerupt cursul suspendării, lăsând în nelucrare contestația în anulare.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, în baza art. 248 alin. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimarea contestației în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2020.