Decizia nr. 1238/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 26 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantele S.C. A. S.R.L și B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând obligarea pârâtei la restituirea în deplină proprietate și liniștită posesie a reclamantei B. S.R.L. a imobilului spațiu comercial construcție în suprafață de 212 m.p., identificat potrivit schiței anexă și în baza expertizei ce se va efectua, situat în stația de metrou Piața Unirii 1, obligarea pârâtei la plata sumei de 254.318,13 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință asupra imobilului sus menționat, calculată de la data de 1 iulie 2014 până la data de 1 mai 2017, precum și obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință de la data de 1 mai 2017 până la data restituirii efective a imobilului, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 72.405,77 RON calculată la suma de la punctul 2, de la data de 1 iulie 2014 până la data de 1 mai 2017, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data de 1 mai 2017 până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză. Prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2017 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile III-V din cadrul Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 18 iulie 2017 sub nr. x/2017**. La data de 4 decembrie 2017, reclamantele au formulat cerere completatoare, prin care au arătat că înțeleg să se judece și în contradictoriu cu pârâții D. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, precum și faptul că înțeleg să solicite, în subsidiarul capetelor 1-3 de cerere, în măsura în care instanța va aprecia că imobilul nu poate fi restituit în deplină proprietate și posesie, obligarea la plata sumei de 20.863,40 RON reprezentând contravaloarea investiției realizate pentru construirea și amenajarea imobilului, cu dobânda legală.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă: Prin sentința civilă nr. 1072 din data de 4 iunie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în forma inițială și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L și B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții C. S.A., S.C. D. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, ca inadmisibilă; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate prin cererea completatoare și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L și B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții C. S.A., S.C. D. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, ca prescrisă, și a obligat pe reclamante să achite pârâtei S.C. D. S.R.L. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: Prin decizia civilă nr. 812A din data de 22 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantele-reclamante S.C. A. S.RL. și B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1072 din data de 4 iunie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S.A., S.C. D. S.R.L. și Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, ca nefondat. A obligat pe apelante să plătească intimatei D. S.R.L. suma de 16.522 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac declarată în cauză: Împotriva deciziei 812A din data de 22 mai 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2017, de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamantele B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2017**, la data de 5 septembrie 2019.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: recursul este legal timbrat, este formulat în termenul prevăzut de lege, cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. În ceea ce privește cerința impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportorul a reținut că recurentele-reclamante au susținut incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., iar intimata-pârâtă C. S.A. a invocat nulitatea recursului apreciind că părțile adverse nu au formulat critici de nelegalitate a hotărârii recurate. Față de prevederile art. 493 C. proc. civ., s-a arătat că, în cauză, completul de filtru urmează a aprecia dacă criticile formulate de către recurentele-reclamante pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, iar, în măsura în care va trece peste excepția nulității recursului invocată de către intimata-pârâtă C. S.A., urmează a se pronunța cu privire la admisibilitatea în principiu a căii de atac. În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la conținutul acestuia. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se cele evidențiate prin raportul întocmit în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. Înalta Curte reține că, deși s-a susținut incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, recurentele-reclamante criticând împrejurarea că instanța de apel nu a încuviințat administrarea probei cu expertiza și reluând în totalitate criticile formulate împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță referitoare la: excepția inadmisibilității acțiunii în privința capetelor 1, 2 și 3 din cererea de chemare în judecată, aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, a regulilor privind suspendarea prescripției și a dispozițiilor art. 2513 noul C. civ., precum și a art. 205 și 208 noul C. proc. civ. Excedează controlului de legalitate exercitat de către instanța de recurs susținerile vizând respingerea de către instanța de apel a probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare strict reglementate de lege. În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentelor-reclamante Înalta Curte reține că, prin decizia atacată, s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să se raporteze la argumentele instanței de apel reținute în cuprinsul hotărârii recurate pentru soluționarea apelului sau să vizeze procedura judiciară derulată în fața instanței anterioare, întrucât în caz contrar, nu poate fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar și de procedura derulată. Aceasta întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecății îl constituie legalitatea hotărârii pronunțate în apel. Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurentele-reclamante tind să obțină o nouă verificare a susținerilor formulate în cauză, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv. Ca atare, reiterarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată, iar modul concret de redactare, în cauză, a cererii de recurs nu îngăduie instanței învestite cu soluționarea căii extraordinare de atac exercitarea controlului de legalitate. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar, în speță, criticile formulate de recurentele-reclamante nu se raportează punctual la conținutul deciziei recurate. Astfel, fără să combată în concret argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentele-reclamante au nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului. Or, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, respectiv atunci când se invocă aspecte ce vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii recurate sau atunci când se reiau criticile formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat. Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurentele-reclamante nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Așa fiind, cum criticile formulate de recurentele-reclamante nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,