ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5324/2018

Ședința publică din data de 12 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 martie 2016, pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat constatarea caracterului abuziv al art. 8.1-8.2, din contractul de credit nr. x/15.10.2007, în ceea ce privește variația dobânzii în conformitate cu politica băncii, solicitând obligarea pârâtei să calculeze dobânda variabilă după schema: marja băncii + rata de referință LIBOR la trei luni de la data semnării contractului; obligarea pârâtei la modificarea clauzelor menționate în sensul înlăturării acestora din contractul de credit anterior menționat; obligarea pârâtei să completeze contractul de credit în sensul de a fi inclusă marja fixă în dobânda aferentă sumei acordate în baza contractului valabil în momentul semnării acestuia; obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor reprezentând dobândă nedatorată și plătită în plus față de dobânda ce trebuia plătită în raport cu prevederile contractuale cu obligarea în continuare la restituirea dobânzilor nedatorate până la modificarea contractului/rămânerea definitivă a sentinței de fond; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor ce urmează a fi restituite, de la data încasării și până la data de plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992, Legii nr. 289/2004, O.U.G. nr. 50/2010, art. 113 alin. (1) lit. 8, art. 126 alin. (2), art. 198 și art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1597 din 04 mai 2017, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., constatând caracterul abuziv al clauzei cuprinse în contractul de credit pentru nevoi personale nr. x din 15.10.2007: - clauza "dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii", cuprinsă în art. 8.1 din contractul de credit, stabilind că pentru toată durata de derulare a creditului, formula de calcul a dobânzii va fi următoarea: dobânda variabilă = marja fixă a băncii în valoare de 2,9% + indicele LIBOR 3M valabil pentru ziua scadenței. Totodată a obligat banca la restituirea către reclamant a sumei de 18962,95 CHF reprezentând dobândă percepută în plus în perioada octombrie 2007 - februarie 2017 și a dobânzii legale aferente echivalentului în RON al sumei de 18962,95 CHF, calculată la cursul de schimb CHF/RON al BNR din data plății, de la data introducerii acțiunii, 15.03.2016 și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. S.A. solicitând desființarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii formulate de către reclamant.

Prin decizia nr. 140 din 06 martie 2018, Tribunalul Harghita, secția Civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 1597 din 04 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr. x/2016, fiind obligată apelanta la plata în favoarea intimatului-reclamant A. a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, B. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la 23 aprilie 2018.

Prin decizia nr. 1687/R din 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului declarat de B. împotriva deciziei nr. 140 din 06 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 1 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 140 din 06 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Harghita este Curtea de Apel Târgu Mureș rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 140 din 06 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2018.