ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4896/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc sub nr. x/2016 din 08.04.2106 reclamanta A., prin avocat B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin sucursala Miercurea Ciuc, a solicitat:

1 - constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5.2 din contractul de credit nr. x/1000/12953 din 01.10.2008 și obligarea pârâtei să calculeze dobânda variabilă după schema: marja băncii + LIBOR 3M.

2 - obligarea pârâtei la restituirea sumelor reprezentând dobândă percepută abuziv, calculate până la data pronunțării hotărârii definitive,

3 - să se constate caracterul abuziv al clauzei de la art. 6.1 lit. c) din contractul de credit referitoare la comisionul de administrare și să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute cu acest titlu, calculate până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză,,

4 - obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective,

5 - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1226 din 06 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2016, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta C. S.A., ca neîntemeiată.

S-a respins excepția lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, invocată de pârâta C. S.A., ca neîntemeiată.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și în consecință:

S-a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în contractul de credit pentru nevoi personale nr. x din 01.10.2008:

- clauza cuprinsă în art. 5.2 din contractul de credit potrivit căreia:

"dobânda este variabilă, putând fi modificată în mod unilateral de bancă în funcție de politica C. S.A., de costurile de finanțare ale băncii, de evoluția pieței financiar bancare … fără a exista consimțământul clientului",

- clauza referitoare la perceperea comisionului de administrare de 0,29%/lună cuprinsă în art. 6.1 lit. c) din contract.

S-a stabilit că pentru toată durata de derulare a contractului de credit pentru nevoi personale nr. x din 01.10.2008 formula de calcul a dobânzii va fi următoarea:

"dobânda variabilă = marja fixă a băncii în valoare de 1,0125% + indicele LIBOR 3M valabil pentru ziua scadenței".

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1114,28 CHF reprezentând dobândă percepută în plus în perioada 01.10.2008 - 31.12.2016.

A fost obligată pârâta la restituirea sumei de 6702,34 CHF reprezentând comision de administrare perceput abuziv în perioada 01.10.2008 - 31.12.2016.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente echivalentului în RON al sumelor de 1114,28 CHF reprezentând dobândă percepută în plus, respectiv 6702,34 CHF reprezentând comision de administrare perceput abuziv, sume calculate la cursul de schimb chf/leu al BNR din data plății. Dobânda va fi calculată de la data introducerii acțiunii, 08.04.2016, și până la data plății efective.

Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 4400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de pârâta C. S.A.., iar prin decizia nr. 27/02.02.2018 pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a respins apelul pârâtei C. S.A.., împotriva sentinței nr. 1226/06.04.2017 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, fără cheltuieli de judecată în apel.

Hotărârea de mai sus a fost atacată cu recurs de către pârâta C. S.A.., care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în totalitate ca neîntemeiată, invocând faptul că instanța de apel a reținut motive contradictorii pentru a motiva decizia contestată precum și o interpretare/aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 193/2000.

Prin decizia nr. 1443/R din 28.06.2018, Curtea de Apel Targu Mures a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 13 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Harghita, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Harghita, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Târgu-Mureș, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 2 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul Harghita, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.