ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4888/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 27 noiembrie 2015, sub nr. de dosar x/2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor București-Direcția Silvică Cluj, Ocolul Silvic Turda, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 56.289,64 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin administrarea defectuoasă a fondului forestier ce reprezintă proprietatea reclamantei, la plata dobânzii legale datorată începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, moment apreciat punere în întârziere,conform art. 1522 alin. (5) C. civ., și până la plata efectivă a creanței.

Prin sentința civilă nr. 1243/23.06.2017 pronunțată în dosar nr. x/2015 Judecătoria Turda a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de partea pârâtă.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Cluj - Ocolul Silvic Turda, și în consecință, a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 56.289,64 RON debit principal cu dobânda legală aferentă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, data de 27 noiembrie 2015, și până la plata efectivă a creanței.

A obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 2.230,79 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Regia Naționala a Pădurilor - ROMSILVA, Direcția Silvica Cluj solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1243/23.06.2017 în sensul admiterii ca întemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei respingerii cererii de chemare în judecată promovată de reclamantul intimat A., cu consecința exonerării pârâtei apelante de la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 860/A/2018 din 18 aprilie 2018, Tribunalul Cluj, secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Regia Națională a Pădurilor- ROMSILVA, Direcția Silvică Cluj împotriva sentinței civile nr. 1243/23.06.2017 din 23.06.2017 și a încheierii din 14 aprilie 2016, pronunțate în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Turda pe care a menținut-o în totul; totodată, a obligat pe apelantă să plătească intimatului A. suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 860/A/2018 din 18 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Cluj a formulat recurs pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ CLUJ, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii în tot a apelului, declarat împotriva sentinței civile nr. 1243/23.06.2017, cu schimbarea acesteia din urmă în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului ca nefondată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 26.06.2018.

La data de 28.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 02.07.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Cluj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ CLUJ împotriva deciziei civile nr. 860/A/2018 din 18 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.