ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4132/2018

Ședința publică din data de 9 octombrie 2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1173/2017 din 13 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr. x/2011 a fost respinsă acțiunea având ca obiect constatarea nulității parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/2008 și nr. y/2008, formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții D., E., S.C. F. S.R.L. și Consiliul Local Petroșani.

Reclamanta B. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 1173/2017 din 13 aprilie 2017, cerere ce a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2011/a3 și a fost soluționată prin încheierea din 25 mai 2017, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

În argumentarea acestei soluții, Judecătoria Petroșani a reținut, în esență, că solicitarea petentei nu se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ., care vizează erorile și omisiunile cuprinse în hotărâri judecătorești, care sunt consecința greșelilor de redactare, iar nu de judecată. Din această perspectivă, prima instanță a notat că sintagma, menționată la fila x paragraful 6 al sentinței a cărei rectificare s-a solicitat, "văzând și dispozițiile art. 969 C. civ.." este corectă.

În considerarea acelorași argumente, Judecătoria Petroșani a respins cererea petentei și în ceea ce privește împrejurarea că sentința civilă nr. 1173/2017 din 13 aprilie 2017 nu ar respecta cadrul procesual stabilit prin încheierea din 6 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2011, notând că instanța a consemnat în practicaua hotărârii părțile în litigiu, așa cum au fost stabilite pe parcursul cercetării judecătorești, ca și consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale a unora dintre pârâți.

Referitor la susținerea petentei conform căreia instanța nu ar fi judecat cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă, s-a reținut că în considerentele sentinței s-a consemnat că această cerere nu va fi analizată și instanța nu se va pronunța asupra ei întrucât a fost depusă la dosar ulterior închiderii dezbaterilor asupra fondului, astfel că a conchis că aceasta nu se circumscrie condițiilor de admisibilitate instituite de legiuitor prin prevederile art. 281 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, petenta B. a declarat apel, susținând inițial că în speță este vorba despre o eroare judiciară din gravă neglijență și rea-credință, pentru ca prin cererea precizatoare din 18 septembrie 2017 să afirme că prima instanță a calificat greșit obiectul cererii ca fiind îndreptare de eroare materială, în realitate acesta vizând prevederile art. 281

2

C. proc. civ., care reglementează situațiile în care instanța a omis să se pronunțe asupra unor capete de cerere, iar în final, la termenul de judecată din 16 octombrie 2017 a formulat cerere de renunțare la judecata căii ordinare de atac.

Prin decizia civilă nr. 876/A/2017 din 16 octombrie 2017, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a luat act de retragerea apelului declarat de petenta B. împotriva încheierii din 25 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr. x/2011, reținând incidența dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., raportat la art. 298 și art. 293 alin. (2) din același Cod.

Împotriva acestei decizii, petenta B. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, sub același număr de dosar.

La 23 ianuarie 2018, în cadrul acestui dosar recurenta a depus o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) și art. 271 C. proc. civ., fără a indica prevederile constituționale cu care textele legale menționate s-ar afla în dezacord.

Prin încheierea din 13 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea formulată de recurenta B. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) și art. 271 din C. proc. civ.

În argumentarea acestei soluții, instanța de recurs a dat eficiență dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, reținând că normele legale indicate de recurentă ca fiind pretins neconstituționale nu au legătură cu soluționarea căii extraordinare de atac, al cărei obiect vizează o decizie prin care s-a luat act de retragerea apelului.

Prin decizia nr. 25/2018 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de B. împotriva deciziei civile nr. 876/A/2017 din 16 octombrie 2017 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Pentru a decide în acest sens, curtea de apel a reținut în esență că în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 267 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează achiesarea la hotărârea pronunțată, față de declarația apelantei-petente B. din 16 octombrie 2017, prin care aceasta a susținut, așa cum rezultă din mențiunile făcute în practicaua hotărârii atacate, că renunță la judecata apelului exercitat împotriva încheierii din 25 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei decizii precum și împotriva încheierii din 13 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2011, petenta B. a declarat din nou recurs, susținând că nu i-au fost comunicate acte la ultimul termen de judecată în fața Curții de Apel Alba-Iulia și că va motiva calea de atac exercitată ulterior.

La termenul de judecată din 9 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursurilor, pe care, analizând-o cu prioritate, potrivit art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., o va admite, în considerarea celor ce succed:

Potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Doctrina și jurisprudența sunt unanime în a recunoaște principiile legalității și unicității căilor de atac, ceea ce presupune că partea nu poate uza decât de căile de atac prevăzute de lege și nici nu poate promova de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.

De altfel, consolidând soluția impusă doctrinar și jurisprudențial cu privire la legalitatea și unicitatea căilor de atac, legiuitorul le-a consacrat expres în art. 457 - 460 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cu referire la cauza de față, se constată că prin încheierea de la 13 februarie 2018 a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a mai multor texte legale și că prin decizia nr. 1445 din 26 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011.1 instanța supremă a soluționat recursul declarat de parte împotriva acestei încheieri.

Rezultă astfel fără echivoc că petenta B. a epuizat deja calea extraordinară de atac a recursului și prin urmare, față de considerentele ce preced și de principiul unicității căilor de atac, instanța supremă impune concluzia că recurenta nu mai are deschisă calea de atac a recursului împotriva menționatei încheieri, recursul de față urmând a fi respins ca inadmisibil.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, ce presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. De asemenea, principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părților din litigiu să promoveze căile de atac în ordinea instituită de legiuitor, iar principiul unicității accesului la căile de atac statuează că partea nu poate uza decât o singură dată de o cale de atac.

În speță, se constată că decizia atacată prin recursul de față a fost pronunțată în soluționarea recursului formulat de B. împotriva deciziei civile nr. 876/A/2017 din 16 octombrie 2017 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Prin urmare, instanța supremă impune concluzia că decizia curții de apel nu se circumscrie dispozițiilor art. 299 din C. proc. civ., care reglementează expres categoriile de hotărâri ce pot fi sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Or, în speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.

Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În contextul evocat, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile apare ca fiind inadmisibil.

În concluzie, față de considerentele expuse, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor absolute și peremptorii, care fac de prisos examinarea fondului căilor de atac în condițiile art. 137 C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. împotriva deciziei civile nr. 25/2018 din 20 februarie 2018 și încheierii din 13 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. împotriva deciziei civile nr. 25/2018 din 20 februarie 2018 și încheierii din 13 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2018.