ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 20 februarie 2018
Din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Cuurte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2017.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., solicitând admiterea revizuirii, anularea deciziei a cărei retractare s-a solcitat și soluționarea pe fond a cauzei.
În motivarea cererii de revizuire, s-a invocat nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză, revizuenta A. susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare și că, soluția de respingere a primei contestații s-a dat cu încălcarea legii în mod flagrant.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 326 alin. (1) din același cod, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură, în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum să-și probeze pretențiile și apărările.
Așadar, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din normele C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Revizuirea, calea de atac ce face obiect al prezentei cauze, reprezintă acea cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, pe baza unor fapte, împrejurări sau probe descoperite după ce judecata a avut loc, se urmărește retractarea unei hotărâri judecătorești civile definitive sau irevocabile și efectuarea unei noi judecăți.
Condițiile generale cerute pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, reglementate de prevederile art. 322-326 C. proc. civ., sunt: existența unei hotărâri definitive sau date de o instanță de recurs prin care se invocă fondul, susceptibilă de revizuire, invocarea unui motiv prevăzut expres și limitativ de art. 322 pct. 1-9 din același cod, respectarea termenului în care cererea poate fi introdusă, precum și existența unei părți care solicită revizuirea, nemulțumită de hotărârea dată.
Limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, sunt reglementate de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază.
Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în pentru cazurile expres și limitativ prevăzute la pct. 1-9 de acest text.
Din norma enunțată, rezultă că, pot să facă obiect al cererii de revizuire hotărârile pronunțate de instanțele de apel, rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile instanței de recurs, numai dacă evocă fondul.
În cauză, se constată că, prin decizia nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, atacată cu revizuire în prezentul dosar, instanța a respins contestația în anulare formulată împotriva unei deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de aceeași instanță într-o altă contestație în anulare.
Așadar, cum decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de promovare ale unei contestații în anulare, se constată că hotărârea nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă nu este susceptibilă a fi reformată printr-o revizuire.
Așa fiind, constatând că hotărârea ce face obiectul revizuirii nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate prevăzută de dispozițiile art. 322 alin. (1) raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de revizuenta A. privind retractarea deciziei nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2018.