ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3795/2018

Ședința publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 iulie 2016 și precizată la datele de 25 iulie 2016 și 30 ianuarie 2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. au solicitat constatarea ca abuzivă a clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. x/02.04.2007: art. 3) Dobânda: a), art. 4) Penalizări: a), art. 5) Comisioane: (a), (b), (d), art. 7) Garanții: a), în condițiile generale ale convenției: Secțiunea 3): 3.5, 3.6; în convenția de credit nr. x/28.11.2012: Secțiunea 2 Costuri: - 2.1.1 Rata (variabilă) a dobânzii curente, 2.4.2 "banca percepe un comision lunar de gestiune cont în valoare de….conform listei de tarife și comisioane D." în convenția de credit nr. x/18.02.2008: art. 3) lit. a), art. 4 a), art. 5 lit. (a), (b), (d), art. 7. a); în condițiile generale ale convenției: Secțiunea 3): 3.5, 3.6 și în convenția de credit nr. x/28.11.2012: Secțiunea 2 Costuri: 2.1.1 Rata (variabila) a dobânzii curente, 2.4.2 "banca percepe un comision lunar de gestiune cont în valoare de ….conform listei de tarife și comisioane D.", înlăturarea acestora, restituirea sumelor percepute de pârâtă cu titlu de comision de risc, la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data achitării, până la data restituirii efective, anularea planurilor de rambursare și emiterea unor noi planuri, cu eliminarea comisionului de risc.

Prin sentința civilă nr. 270/C din 21 martie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității, excepția lipsei de obiect a cererii și excepția lipsei de interes invocate de pârâta C. S.A., a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și, în consecință: a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 lit. d) (posibilitatea băncii de a revizui structura ratei dobânzii curente), art. 5 lit. a) (comisionul de risc), lit. b) (comision de analiză dosar credit) și lit. d) (comision de gestiune) din condițiile speciale ale convenției de credit nr. x/02.04.2007 și art. 3.5 (comisionul de risc) și art. 3.6 (comision de administrare), din condițiile generale ale acestei convenții; art. 2.4.2 (comision lunar gestiune cont) din convenția de credit nr. x/28.11.2012; art. 3 lit. d) (posibilitatea băncii de a revizui structura ratei dobânzii curente), art. 5 lit. a) (comisionul de risc), lit. b) (comision de analiză dosar credit) și lit. d) (comision administrare garanții) din condițiile speciale ale convenției de credit nr. x/18.02.2008 și art. 3.5 (comisionul de risc) și art. 3.6 (comision de administrare) din condițiile generale ale acestei convenții; art. 2.4.2 (comision lunar gestiune cont) din convenția de credit nr. x/28.11.2012. Totodată, instanța a dispus înlăturarea clauzelor de mai sus si a respins restul pretențiilor reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A., B. și pârâta C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanții A., B. și de pârâta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 270/C din 21 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind obligată apelanta-pârâtă C. S.A. să plătească apelantului-reclamant A. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a declarat recurs pârâta C. S.A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 15 decembrie 2017.

Prin memoriul de recurs, pârâta C. S.A. a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurare prin care să se dispună respingerea capetelor de cerere ce privesc constatarea ca fiind abuzive a clauzelor prevăzute de art. 3 lit. d), art. 5 lit. b) și d) din Convenția de credit nr. x/02.04.2007, cât și din Convenția de credit nr. x/18.02.2008, convenții stinse/încheiate ca urmare a refinanțării creditelor.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicită instanței de recurs să constate faptul că cele două instanțe au omis analizarea textului prevăzut de dispozițiile art. 1167 alin. (2) din C. civ. de la 1864 care susținea "confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară, în forma și în epoca determinată de lege, ține loc de renunțare în privința mijloacelor și excepțiilor ce puteau fi opuse acestui act, fără a se vătăma însă drepturile persoanelor a treia".

Totodată, dat fiind faptul că reclamanții au solicitat constatarea ca fiind abuzive a unor clauze contractuale care nu mai sunt în ființă, iar în motivarea lor se prevalează de dispozițiile Legii nr. 193/2000, recurenta consideră că aceasta se aplică doar contractelor în derulare, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000.

Astfel, prevederile Legii nr. 193/2000 stabilesc în mod clar faptul că acțiunile promovate în constatarea clauzelor abuzive într-un contract de credit privește apărarea unui interes particular, fiecare consumator având posibilitatea de a formula sau nu acțiune în baza acestei legi, neexistând o obligativitate a promovării unei asemenea cereri în instanță.

În acest context, recurenta solicită instanței să constate că în prezenta cauză nu se poate face vorbire de o nulitate absolută și implicit de imprescriptibilitate, câtă vreme legiuitorul oferă consumatorului posibilitatea ocrotirii unui interes particular, care are ca sancțiune nulitatea relativă, conform art. 1248 alin. (1) și (2) C. civ.

De asemenea, se susține că reclamanții invocă lipsa unei negocieri, cât și lipsa bunei-credințe din partea băncii, condițiilor prevăzute de Legea nr. 193/2000, or aceste motive privesc consimțământul/acordul al consumatorului de la momentul încheierii contractului de credit cu privire la anumite clauze, iar aceste aspecte țin de nulitatea relativă a clauzelor contractuale.

Din această perspectivă, recurenta consideră că opina instanței de apel privind aplicarea prevederile art. 1247 alin. (2) coroborat cu art. 1249 alin. (1) C. civ., nu pot fi atribuite clauzelor abuzive atât timp cât promovarea unei asemenea acțiuni în instanță privește ocrotirea unui interes particular, iar nu general, și este sancționată cu nulitatea relativă, aspect ce este supus unui termen de prescripție.

Prin întâmpinarea depusă la data de 9 februarie 2018, intimații-reclamanți A. și B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea deciziei atacate ca fiind legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.000 RON, conform chitanței aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 3 mai 2018 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 11 mai 2018, recurenta depunând punct de vedere la raportul comunicat.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții A., B. și de pârâta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 270/C din 21 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind obligată apelanta-pârâtă C. S.A. să plătească apelantului-reclamant A. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În speță, se constată că recursul este inadmisibil având în vedere că pricina privește o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON.

Astfel, prin precizările reclamanților A. și B. depuse la Tribunalul Brașov la data de 25 iulie 2016, aceștia au arătat că valoarea sumelor a căror restituire se solicită, ca urmare a înlăturării comisionului de risc, este de 402,13 euro la valoarea de 211.650,65 euro și de 202,85 euro la valoarea de 92.205,1 euro (ce reprezintă valoarea creditului acordat prin Convenția de credit nr. x/28.11.2012).

De asemenea, prin precizarea depusă la data de 30 ianuarie 2017, s-a reținut că reclamanții au arătat că valoarea petitelor 1-4 se ridică la valoarea de 57.666,58 euro la un curs de 4.50 RON, reprezentând un total de 259.497,85 RON.

Față de precizările reclamanților, se constată că pretenția în valoare de 259.497,85 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 57.666,58 euro, se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispozițiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute "de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Pentru procesele în curs, nesoluționate definitiv, Decizia Curții Constituționale își produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunțării Curții Constituționale, iar excepția a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 223/2012, Decizia Curții Constituționale nr. 100/1999). Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părților din cauza în care excepția a fost admisă, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituțional de mai multe ori (Decizia Curții Constituționale nr. 866/2015).

Se reține că în cadrul dosarului de față, anterior declarării neconstituționalității textului, nu a fost invocată nici de părți, nici de instanță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 369/2017 și, în consecință, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepție de neconstituționalitate.

De altfel, prin deciziile sale - decizia nr. 838/2009 - Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 6 iulie 2016, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, este aplicabilă regula, potrivit căreia, hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă C. S.A. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților-reclamanți B. și A., conform facturii aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Obligă recurenta-pârâtă C. S.A. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților-reclamanți B. și A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.