ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5294/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5294/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentința civilă
nr. 3918 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC
E.D.L. SRL în contradictoriu cu pârâții R.A.-A.P.P.S. și Statul Român
reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel,
Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
În data de 4
noiembrie 2004, prin adresa înregistrată la R.A.-A.P.P.S. din 4 noiembrie 2004,
SC E.D.L. SRL a adus la cunoștința regiei intenția acesteia de cumpărare a imobilului
situat în sector 1 care face obiectul contractului de asociere din 2003, în temeiul
O.G. nr. 19/2002, aprobată prin Legea nr. 640/2002.
Cu ocazia unei prime întâlniri
ce a avut loc la sediul R.A.-A.P.P.S. având ca obiect negocierea prețului de vânzare
a spațiului comercial în cauză, din partea SC E.D.L. SRL s-a prezentat M.A. asociat
al SC E.B.A.O. SRL, societate care a deținut anterior spațiul supus vânzării, în
baza contractului de locațiune și prestări servicii din 5 martie 1998. Întrucât
aceasta a menționat faptul că, deși nu are împuternicire privind reprezentarea intereselor
SC E.D.L. SRL este asociat unic atât al SC E.B.A.O. SRL cât și a SC E.D.L. SRL.
Având în vedere faptul
că SC E.B.A.O. SRL figura în evidențele contabile ale R.A.-A.P.P.S. S.A.I.F.I. cu
un debit în sumă de 614,221,13 RON, debit pentru recuperarea căruia S.A.I.F.I. a
acționat în judecată această societate, întâlnirea stabilită în vederea negocierii
prețului contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în sectorul 1
nu a fost finalizată.
Pentru aceste motive cât
și în vederea prezentării de către M.A. a actelor doveditoare de la Oficiul Registru
Comerțului din care să rezulte că este asociat unic al SC E.D.L. SRL părțile au
stabilit un alt termen în vederea negocierii prețului de vânzare a spațiului comercial
din sectorul 1.
În data de 13
octombrie 2005 cu ocazia unei noi întâlniri, s-a procedat Ia negocierea directă
a prețului vânzării, stabilit 150.000 euro plus TVA și acceptat de M.I. în calitate
de asociat unic al acestei societăți.
Cu ocazia semnării procesului
verbal de negociere a prețului, s-a stabilit faptul că până la încheierea-contractului
de vânzare-cumpărare între R.A.-A.P.P.S și SC E.D.L. SRL, S.A.L.F.I. să clarifice
problemele legate de modul de îndeplinire și respectarea clauzelor contractului
de asociere în participațiune de către SC E.D.L. SRL.
Întrucât odată cu perfectarea
contractului de vânzare-cumpărare, contractul de asociere în participațiune urma
să înceteze, operațiunea de consemnare într-un proces-verbal a stadiului final al
lucrărilor, prevăzută a se efectua la expirarea duratei de valabilitate a contractului
a fost devansată, sens în care prin adresa din 23 noiembrie 2005 S.A.L.F.I. a înștiințat
SC E.D.L. SRL că, în conformitate cu prevederile art. 22 din contractul de asociere
în participațiune, la data de 28 noiembrie 2005 o comisie din partea S.A.I.F.I.
va proceda la verificarea stării spațiului și a stadiului fizic al lucrărilor.
Drept răspuns la această
solicitare SC E.D.L. SRL a comunicat comisiei de verificare faptul că întrunirea
nu mai are obiect întrucât spațiul ocupat a fost cumpărat de această societate în
data de 11 noiembrie 2005 reprezentanta societății refuzând să pună la dispoziția
comisiei documentele justificative din care să rezulte executarea acestor lucrări.
Având în vedere clauzele
contractuale înscrise în art. 2, art. 4, art. 5, art. 19, și art. 28 din convenția
părților și având în vedere imposibilitatea R.A.-A.P.P.S., S.A.I.F.I. de a
urmări și consemna, modul în care SC E.D.L. SRL și-a îndeplinit obligațiile contractuale
privind aportul la această asociere, până la data când se pune problema încetării
înainte de termen a contractului, S.A.I.F.I. a procedat la acționarea în instanță
a SC E.D.L. SRL, acțiune având ca obiect rezilierea contractului de asociere în
participațiune din 14 mai 2003 și evacuarea acestuia din spațiul pe care îl ocupă
în baza acestui contract
Din probatoriul rezultă
că spațiul din sectorul 1 care face obiectul contractului de asociere din 14
mai 2003 urma a fi vândut SC E.D.L. SRL în temeiul prevederilor O.G nr. 19/2002,
ceea ce impunea pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare și finalizarea
procedurii , la momentul perfectării contractului și, respectiv finalizării procedurii
de vânzare ca, contractul de locațiune, concesiune, locație de gestiune, asociere
in participațiune sau prestări de servicii, după caz, să fie valabil încheiate.
Întrucât ulterior încheierii
procesului verbal de negociere valabilitatea contractului de asociere în participațiune
în baza căruia reclamanta deținea spațiul nu era pe deplin lămurită, procedura de
vânzare-cumpărare a fost întreruptă, nefiind încheiate actele care să ateste, fie
transferul dreptului de proprietate sau cel puțin o promisiune de vânzare.
În conformitate cu prevederile
art. 20 și art. 21 O.G. nr. 19/2002, valabila la data demarării procedurilor de
vânzare, la vânzarea fiecărui imobil R.A.-A.P.P.S. va încheia un proces-verbal cuprinzând
datele cu privire la desfășurarea procedurii de vânzare și la prețul obținut, urmând
ca în termen de 10 zile de la data finalizării procedurii de vânzare contractul
să fie definitivat.
Așa cum rezultă din actul
normativ menționat, precum și din conținutul procesului-verbal de negociere din
13 octombrie 2005, acest act este un act premergător vânzării, având doar o valoare
procedurală. Este ușor de observat că acest document nu este semnat de reprezentantul
legal al Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat",
ci de o comisie internă, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 21 al O.G.
nr. 19/2002, respectiv actul nu poartă semnătura Președintelui Consiliului de Administrație
al R.A.-A.P.P.S. neobligând părțile la încheierea contractului.
De asemenea, se reține
că, nu sunt îndeplinite nici condițiile de formă prevăzute de art. 2 din Legea
nr. 247/2005, pentru a fi constatată intervenită vânzarea având în vedere neautenticitatea
documentului.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței
civile nr. 3918 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC
E.D.L. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304
pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art.
304
1
C.
proc. civ.
În dezvoltarea criticilor
formulate, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:
2.1. În ceea ce privește
motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea
instanței de fond cuprinde motivări contradictorii, în raport de actele aflate
la dosar, și nu justifică soluția pronunțată.
2.2. În ceea ce privește
motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la interpretarea
și aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 19/2003 și a art. 948 și
art. 969 C. civ., recurenta arată că:
- Societatea a solicitat
cumpărarea spațiului a cărei folosință a fost adusă de R.A.P.P.S. ca aport
în contractual de asociere. Cererea de cumpărare a spațiului a fost formulate
în temeiul O.G. nr. 19/2002.
Deoarece contractual de
asociere în participațiune a fost valabil încheiat, vânzarea spațiului
a fost aprobată în urma solicitării adresată pârâtei în sensul cumpărării spațiului.
În conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 19/2002, a fost încheiat un
proces-verbal de negociere a prețului urmând ca încheierea contractului de
vânzare cumpărare să se efectueze în urma lichidării asocierii în participațiune.
- Susține recurenta
că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că SC E.D.L. SRL avea la
momentul încheierii procesului verbal de negociere din 13 octombrie 2005 situația
juridică clarificată și un contract de asociere în participațiune valabil
încheiat. Mai mult, avea plătite toate obligațiile financiare către R.A.P.P.S.,
condiție prealabilă încheierii procesului verbal de negociere.
În acest sens, se arată
că valabilitatea contractului de asociere între părți la momentul negocierii
vânzării imobilului ca și efectuarea investițiilor în imobilul supus asocierii
în participațiune în cuantumul convenit a fost stabilită în mod definitive
și irevocabil pe cale judecătorească prin decizia civilă nr. 243 din 19
mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 47320/3/2005 de către Curtea de Apel București,
secția a VI-a comercială și confirmată prin decizia nr. 4194 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, contrar susținerilor intimatei.
Mai arată recurenta că
a respectat graficul programului de investiție la care s-a obligat contractual,
pentru perioada iunie 2003-iunie 2006, dovadă fiind comunicările către pârâtă
din 20 aprilie 2004 și din 20 iunie 2005, aflate la dosar.
- Printr-o altă critică
formulate recurenta arată că instanța de fond a reținut o situație
de fapt greșită și fără suport în realitate, în condițiile în care
nu există nici o legătură între fostul deținător al spațiului, respectiv SC
E.B.A.O. SRL și SC E.D.L. SRL, societate care a preluat pe bază de proces-verbal
de predare primire imobilul în litigiu.
Astfel, arată recurenta
că M.A., avea la momentul semnării procesului verbal de negociere și are și
în prezent calitatea de împuternicit/ administrator și asociat al SC
E.D.L. SRL și nu avea și nu are nici o calitate în SC E.B.A.O. SRL, așa
cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
- Mai susține recurenta
că în mod greșit a apreciat instanța de fond că, capacitatea comisiei
de negociere ar fi fost limitată iar aceasta nu poate să angajeze intimate R.A.P.P.S.
sub aspect obligațional.
În acest sens, arată recurenta
că prin decizia nr. 373 din 5 octombrie 2005 a al directorului general și Președinte
al Consiliului de Administrație al R.A.P.P.S., a fost numită o Comisie cu puteri
depline în ceea ce privește vânzarea imobilelor proprietatea statului administrate
de R.A.P.P.S.
Prin hotărârea nr. 9
din 27 septembrie 2005 la pct. 26 Consiliul de Administrație al R.A.P.P.S.
menționează că a fost aprobată nota de fundamentare din 26 septembrie 2005
cu privire la aprobarea modalității de vânzare prin negociere direct și
stabilire a prețului de ofertă de minim 146.800 euro la care se adaugă TVA,
pentru vânzare unei proprietăți imobiliare, proprietate private a statului,
situate în sector 1.
Totodată, se mai susține
că din anexa 6 din H.G. nr. 265/2005 rezultă că Consiliul de Administrație
a împuternicit Comisia de negociere, constituită la nivelul R.A.P.P.S., în baza
deciziei Directorului General nr. 295 din 3 august 2005, să pornească negocierea
de la prețul de 146.800 euro, la care se adaugă TVA, stabilit prin raportul
de evaluare și să stabilească modalitatea de achitare a prețului.
2.3. În ceea ce privește
motivul prevăzut în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la procesul verbal
de negociere din data de 13 octombrie 2005, recurenta susține că instanța
de fond:
- nu a ținut cont
de faptul că părțile au încheiat un antecontract intitulat proces-verbal de
negociere în data de 13 octombrie 2005 înregistrat la registratura R.A.P.P.S. prin
care pârâta se obligă să transmită dreptul de proprietate a spațiului în schimbul
unui preț negociat, 150.000 euro plus TVA, cu plata integral, în interiorul
unui termen stabilit, respective 10 zile de la confirmarea efectuării plății
sumei reprezentând prețul vânzării.
Mai arată recurenta că
suma de 647.526,6 RON, echivalentul sumei de 178.500 euro plus TVA a fost virată
de către societate în contul pârâtei imediat după semnarea procesului verbal de
negociere prin OP, vizat de Finansbak(România) SA, în vreme ce procesul verbal de
negociere a fost în 13 octombrie 2005, adică în interiorul termenului stabilit de
comun acord.
Concluzionează recurenta
în sensul că deși a achitat integral prețul convenit, inclusive celelalte
obligații stabilite punctual în procesul verbal de negociere, intimate R.A.P.P.S.
nu și-a îndeplinit obligația de a vinde spațiul, fără nici o motivare.
Întrucât au fost demarate
procedurile de vânzare, urma să înceteze contractual de asociere în participațiune
înainte de termenul stabilit de părți, dar cu obligația de a constitui
aportul la asociere.
- nu a ținut cont
de faptul că respectivul înscris are și valoarea unui proces-verbal de lichidare
a asocierii în participațiune întrucât în cuprinsul acestuia sunt înserate
toate elementele lichidării, respective activul și pasivul asocierii, stabilindu-se
de către părți toate obligațiile reciproce. Astfel, se arată că în respectivul
document sunt stabilite în concret toate obligațiile pe care intimata le solicită,
respectiv obligații curente care au fost achitate în interiorul termenului
stabilit, așa cum rezultă fără tăgadă din dovezile depuse la dosarul cauzei,
astfel, această chestiune este lămurită prin conținutul art. 28 din contractual
de asociere care dispune, potrivit voinței părților contractante.
- nu a observat că părțile,
de comun acord, prin documentul intitulat proces-verbal încheiat la data de 13
octombrie 2005 înregistrat la registratura pârâtei după numai 2 ani și 7 luni
de la încheierea contractului de asociere, au modificat înțelegerea existentă.
Astfel, consideră recurenta
că prin respectivul document negociat și semnat de părți, care are valoarea
unei novații cu schimbare de obiect părțile au renunțat la contractual
de asociere în participațiune care avea o durată de 10 ani calendaristici și
pârâta R.A.P.P.S. s-a obligat să procedeze la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
în forma autentică în termen de 10 zile de la plata prețului.
Hotărârea
instanței de recurs
Înalta Curte, examinând
sentința atacată, față de criticile ce i-au fost aduse, raportat la actele și lucrările
dosarului dar și la prevederile legale din materia supusă examinării, incluzând
art. 304
1
C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate
de natură a antrena modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în considerarea
celor în continuare arătate.
Recurenta SC E.D.L.
SRL a învestit instanța de contencios administrativ, cu o acțiune prin care
a solicitat, în principal, în temeiul art. 8 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004,
pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate intervenită
vânzarea-cumpărarea între R.A.-A.P.P.S., în calitate de vânzător și SC
E.D.L. SRL, în calitate de comparator, având ca obiect imobilul construcție
compus din spații comerciale și administrative, cu suprafață construită
de 176,95 mp și suprafață utilă de 161,95 mp, amplasate la parter și
supantă, împreună cu teren în cotă indiviză cu suprafața de 21,26 mp situat
în București, sector 1, urmând ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
iar în subsidiar obligarea intimatei R.A.-A.P.P.S. să încheie contractul de vânzare-cumpărare
în formă autentică pentru imobilul construcție și teren aferent situat
în sectorul 1.
Imobilul care face obiectul
cererii de chemare în judecată, situat în sectorul 1, se află în proprietatea privată
a statului și în administrarea R.A.-A.P.P.S., fiind prevăzut la anexa nr. 4
a H.G. nr. 60/2005, modificată prin H.G. nr. 265/2005.
Prin contractul de asociere
în participațiune din 14 mai 2003, încheiat pe o perioadă de 10 ani, intimata
R.A.-A.P.P.S. și-a asumat obligația de a aduce ca aport dreptul de folosință
asupra imobilului situat în sectorul 1, iar recurenta SC E.D.L. SRL, la rândul său
s-a obligat contractual să aducă ca aport pe o perioadă de 3 ani (15 mai 2003-14
mai 2006) suma de 70.000 dolari S.U.A., ce reprezintă sursă de finanțare a
lucrărilor de investiții în respectivul imobil.
În urma admiterii cererii
prin care recurenta a solicitat la data de 4 noiembrie 2004 cumpărarea imobilul
din sectorul 1, în temeiul art. 31 din O.G. nr. 19/2002, intimata a demara procedura
de vânzare a respectivului imobil, în condițiile O.G. nr. 19/2002, care presupunea
parcurgerea mai multor etape respectiv, aprobarea listei imobilelor care urmează
a fi vândute, aprobarea metodei de vânzare a imobilului (art. 14), selectarea evaluatorului
imobilului, stabilirea prețului de ofertă, pe baza unui raport de evaluare,
negocierea prețului de vânzare cu solicitantul (art. 15), semnarea contractului
de vânzare-cumpărare (art. 22).
În parcurgerea procedurii
speciale de vânzare reglementată de O.G. nr. 19/2002, Consiliul de Administrație
al R.A.-A.P.P.S., prin hotărârea nr. 9 din 27 septembrie 2005 (art. 26), a aprobat
nota de fundamentare din 26 septembrie 2005 cu privire la aprobarea modalității
de vânzare prin negociere directă și stabilirea prețului de ofertă, pentru
vânzare imobilului situat în sectorul 1, a împuternicit Comisia de negociere constituită
la nivelul R.A.-A.P.P.S. prin decizia directorului general din 3 august 2005, să
pornească negocierea de la prețul de 146.800 euro, la care se adaugă TVA, stabilit
prin raportul de evaluare și să stabilească modalitatea de achitare a prețului.
Ulterior, în urma negocierilor
purtate de Comisia de negociere cu recurenta a fost stabilit atât prețul final
al vânzării cât și modalitatea de plată a acestuia, aspecte consemnate în procesul-verbal
de negociere din 13 octombrie 2005.
Procedura de vânzare-cumpărare
a imobilului din sectorul 1 a fost întreruptă ulterior încheierii procesului verbal
de negociere, întrucât au apărut divergențe în legătură cu executarea obligației
de aport asumată de recurentă prin contractul de asociere în participațiune
din 2003, aspect care a și condus la declanșarea unui litigiu având ca
obiect rezilierea respectivului contract.
Raportat la succesiunea
evenimentelor derulate în parcurgerea procedurii de vânzare a imobilului situate
în sectorul 1, în condițiile O.G. nr. 19/2002, astfel cum sunt acestea menționate,
în expunerea rezumativă de mai sus, Înalta Curte, văzând și hotărârilor judecătorești
pronunțate în materie comercială, în ceea ce privește rezilierea contractului
de asociere în participațiune din 2003, constată că nu sunt fondate criticile
recurentei și ca atare acestea nu pot fi primite.
Cu referire punctuală
la criticile din recurs, Înalta Curte reține următoarele
3.1. Este neîntemeiată
susținerea recurentei vizând caracterul confuz și chiar contradictoriu al considerentelor
cuprinse în sentința atacată.
Înalta Curte constată
că instanța de fond, explicând judicios și detaliat situația de fapt reținută,
în mod corect, în contextul întregului material probator, ținând cont și
de faptul că judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 244 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ., s-a rezumat în motivarea soluției adoptate numai la aspectele
de fapt și de drept relevante, de natură a o susține și demonstra.
În atare condiții, în
mod evident nu se poate susține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nici una dintre ipotezele consacrate de acest text,
respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine
de natura pricinii, nefiind incidentă.
3.2. Nefondate sunt și
criticile vizând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C.
proc. civ., câtă vreme instanța de fond nu a schimbat cu nimic nici natura și nici
înțelesul actelor juridice deduse judecății, ceea ce rezultă de altfel și din expunerea
rezumativă a considerentelor, de mai sus.
În acest sens, Înalta
Curte constată că în mod greșit recurenta califică procesul verbal de negociere
din 13 octombrie 2005 ca și antecontract de vânzare-cumpărare, în condițiile
în care prin respectivul înscris s-a stabilit, în urma negocierilor purtate pe baza
ofertei făcute de R.A.-A.P.P.S., doar prețul de vânzare al imobilului și
modalitatea de plată a acestuia, ceea ce a condus doar la asumarea obligației
de a respecta prețul de vânzare negociat și nicidecum la realizarea unui
acord de voință în cadrul căruia intimata să-și fi asumat obligația
de a transmite recurentei dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu care
presupunea verificarea îndeplinirii și a altor condiții prevăzute de O.G.
nr. 19/2002, inclusiv cea referitoare la valabilitatea unuia dintre contractele
prevăzute la art. 31 din O.G. nr. 19/2002, așa încât vor fi înlăturate criticile
formulate de recurentă pe acest aspect.
Cum în mod corect a apreciat
și judecătorul fondului, în interpretarea art. 21 din O.G. nr. 19/2002, angajarea
intimatei R.A.-A.P.P.S., în sensul vânzării imobilului în litigiu, nu putea fi făcută
decât prin președintele Consiliului de Administrației al respectivei regii.
De asemenea este lipsită
de temei susținerea recurentei în sensul că procesul-verbal de negociere din
13 octombrie 2005, are semnificația unui proces-verbal de lichidare, în condițiile
în care un astfel de act ar fi trebuit să aibă la bază acordul de voință al
părților contractante în sensul încetării sau rezilierii contractului de asociere
în participațiune din 14 mai 2003 (art. 27-28). A aprecia în sensul solicitat
de recurentă ar conduce la înfrângerea principiului libertății de voință
a părților semnatare a respectivului contract de asociere în participațiune,
ceea ce nu poate fi permis.
În fine, în condițiile
în care novația este o convenție iar potrivit art. 1330 C. civ. voința
de a nova (animus novandi) nu se prezumă ci trebuie să rezulte expres din voința
părților, Înalta Curte, văzând conținutul procesului-verbal de negociere
din 2005, nu poate primi teza recurentei referitoare la transformarea prin novație
a contractului de asociere în participațiune din 2003 în contract de vânzare
cumpărare.
3.3. Nici cu privire la
criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304
pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu au fost prezentate argumente
de natură a demonstra că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu greșita
aplicare a legii.
În mod corect a apreciat
instanța de fond că procedura de vânzare cumpărare a imobilului din sectorul
1, în temeiul O.G. nr. 19/2002, nu a fost finalizată, datorită unor divergențe
referitoare la executarea obligației de aport asumată de recurentă prin contractual
de asociere în participațiune nr. din 2003 (art. 4).
Faptul că prin decizia
comercială din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, irevocabilă prin
decizia nr. 4194 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială, a fost respinsă acțiunea prin care intimata a solicitat rezilierea
contractului de asociere în participațiune din 14 mai 2003, (în temeiul
art. 26) și evacuarea pârâtei din imobilul din sectorul 1, nu poate conduce
la împărtășirea tezei recurentei în sensul că la momentul încheierii procesului-verbal
de negociere din 13 octombrie 2005 nu existau divergențe în legătură cu executarea
obligațiilor asumate prin contractul de asociere în participațiune din
2003, cu atât mai mult cu cât din conținutul respectivului înscris rezultă
că recurenta s-a obligat ca în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului
verbal de negociere să își îndeplinească toate obligațiile derivate din
contractul de asociere în participațiune și din contractul de prestări
servicii.
Tocmai datorită faptului
că pe parcursul derulării procedurilor impuse de O.G. nr. 19/2002, pentru vânzarea
imobilului din sectorul 1, au apărut divergențe de natură a afecta existența
valabilă a contractului de asociere în participațiune din 2003, și implicit
îndeplinirea unei condiții impuse de art. 31 din O.G. nr. 19/2002, și
ca o consecință firească a stopării procedurii de vânzare, intimata a și
restituit recurentei prin OP din 12 ianuarie 2006, suma de achitată cu titlu de
preț al vânzării, în baza procesului-verbal de negociere din 13 octombrie 2005.
Cum dispozițiile
O.G. nr. 19/2002, prevăd posibilitatea și nu obligația părților implicate
de a aproba sau nu vânzarea unui imobil, Înalta Curte constată că a decide în sensul
solicitat de recurentă ar însemna o încălcare a libertății de voință a
părților și implicit la nesocotirea proceduri speciale de vânzare reglementată
de O.G. nr. 19/2002, în condițiile în care procedura de vânzare a imobilului
din sectorul 1, nu a fost finalizată fiind întreruptă la etapa stabilirii prețului
de vânzare prin negocierea purtată la data de 13 octombrie 2005 cu reprezentantul
recurentei.
Totodată, Înalta Curte
văzând hotărârea din 27 septembrie 2005 a Consiliului de Administrație a R.A.-A.P.P.S.
prin care a fost aprobată nota de fundamentare din 26 septembrie 2005 constată,
în acord cu instanța de fond că, Comisia de negociere desemnată prin decizie
a directorului general al R.A.-A.P.P.S., avea competențe referitoare doar la
organizarea și desfășurarea operațiunilor de vânzare prin negociere
directă a imobilului, ca etape premergătoare realizării acordului de voință
cu privire la vânzarea cumpărarea imobilului din sectorul 1.
În fine și aspectele
referitoare la identitatea asociaților societății recurente, cu referire
directă la calitatea doamnei M.A., sau cele referitoare la legătura existentă între
recurentă și SC E.B.A.O. SRL, nu au relevanță în această etapă în condițiile
în care privesc aspecte derulate anterior momentului încheierii procesului-verbal
de negociere din 2005.
Prin urmare, nici acest
motiv de recurs nu este fondat.
În consecință, Înalta
Curte constată că, în cauză nu se justifică, prin prisma dispozițiilor
art. 18 alin. (4) lit. (d), din Legea nr. 554/2004, suplinirea acordul de voință
al transmițătorului dreptului de proprietate la încheierea contractului de
vânzare cumpărare a imobilului situat în București, sector 1, și, implicit
înfrângerea principiul libertății de voință la încheierea respectivului
contract.
Toate considerentele expuse,
converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică
și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat,
potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC E.D.L. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3918 din 1 iunie 2011 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 decembrie 2012.