ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4240/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 iunie 2010 Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Agenția pentru Protecția Mediului Vaslui privind suspendarea executării titlului de creanță dispus prin procesul verbal de constatare din 12 februarie 2010, emis de către pârâtul M.D.R.T. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în primul rând, că reclamanta nu face o motivare concretă și temeinică a cererii de suspendare, mărginindu-se să pretindă că motivarea pe fond a cauzei se constituie într-o justificare deplină și suficientă a cererii de suspendare, poziție ce nu poate fi acceptată atât timp cât însăși cererea de suspendare, cu condițiile sale specifice, trebuie argumentată.

Pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1), în lipsa mijloacelor de probă din care să și rezulte temeinicia susținerilor, referitoare la cazul bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente. În cauza de față, prin afirmațiile referitoare la eligibilitatea sumelor plătite cu titlu de salarii, reclamanta nu dovedește aparenta de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, în condițiile în care instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în cadrul acestei proceduri neputând fi prejudecat fondul litigiului.

În ceea ce privește paguba iminentă, așa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, aceasta presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, nici în privința aceasta nefiind administrate probatorii concrete în cauză. Sub acest aspect, sunt lipsite de relevanță simplele afirmații făcute în acțiune, referitoare la valoarea concretă a sumei reținută ca neeligibilă și la destinația acestei sume. Împotriva hotărârii instanța de fond Agenția pentru Protecția Mediului Vaslui a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că în cauză se justifică cererea formulată, instanța reținând în mod incorect faptul că nu s-a probat nelegalitatea actului administrativ atacat. De asemenea, instanța nu ia în calcul paguba iminentă dovedită prin somațiile și titlurile executorii comunicate.

Având în vedere prevederile art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, APM Vaslui nu poate achita creanța stabilita prin titlu executoriu, neavând prevederi bugetare pentru aceasta în anul 2010. Neavând prevederi bugetare APM Vaslui nu poate efectua plăți, în conformitate cu Legea nr. 11/2010 - legea bugetului de stat pe anul 2010, Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ordin MF nr. 1792/2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale.

Orice perturbare sau reținere afectează plata salariilor și desfășurarea activităților instituției. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Condiția existenței cazului „bine justificat" presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Raportat la probele administrate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, motivat și argumentat a apreciat că, în cauză, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ atacat.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză. Simpla afirmație a reclamantei potrivit căreia prin aducerea la îndeplinire a actului administrativ i-ar produce un prejudiciu imposibil de înlăturat fără ca acesta să fie dovedit, nu poate fi primită. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. Față de cele arătate, reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), că nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția pentru Protecția Mediului Vaslui împotriva Încheierii din 30 iunie 2010 a Curții de apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.