ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 194/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 194/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial Mureș, prin Sentința nr.

2478 din 22 decembrie 2008 a admis cererea reclamantei SC A. SRL Târgu Mureș și

a obligat pârâta SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș la plata

sumei de 100.942,75 lei, cu titlu de indemnizație de asigurare a sumei de

2.506,04 lei, dobândă legală calculată de la data de 19 iunie 2008 până la data

de 17 septembrie 2008 și dobânda legală de la data de 18 septembrie 2008 în

continuare până la plata efectivă a indemnizației de asigurare, cu 13.977,49

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că: la data de 4 martie 2008 a fost încheiat între părți un contract de asigurare facultativă de bunuri, (fila 11), pentru

stocul de marfă constituit din autoturismele aflate în interiorul sow-roomului

sau în afara acestuia, pentru perioada 7 martie 2008 – 6 martie 2009. Pentru o

sumă asigurată de 800.000 euro la autovehiculele aflate în curtea imobilului

s-a stabilit că franșiza este de 5% din sumele asigurate pentru fiecare

eveniment, dar nu mai puțin de 250 euro în cazul riscurilor de fenomene

atmosferice. Printre riscurile acoperite este și cel dat de fenomenele atmosferice,

cum ar fi grindina.

Primele de asigurare

au fost achitate la termen de reclamantă, iar la 18 iunie 2008 a avut loc o grindină puternică, care a avariat autoturismele aflate în curtea societății SC A.

SRL Târgu Mureș.

În data de 19 iunie

2008 reprezentanții pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei, unde împreună

cu reprezentanții acesteia au întocmit procese verbale de constatare a

avariilor pentru fiecare autoturism în parte iar la 1 iulie 2008 pârâta a emis

adresa prin care a informat reclamanta că nu va achita nici un fel de

despăgubire pentru evenimentul asigurat din data de 18 iunie 2008, deoarece

valoarea totală a despăgubirii calculate se situează sub nivelul franșizei,

care, în opinia reprezentanților pârâtei ar fi de 5% din suma asigurată de

800.000 euro, reprezentând 40.000 euro, respectiv 146.448 lei.

Instanța a reținut că

potrivit art. 1

1

alin. (9) din Legea nr. 136/1995 franșiza este

partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă

sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare și că

reclamanta a sesizat că valoarea franșizei are douălimite stabilite

convențional 5% din sumele asigurate, dar nu mai puțin de 250 de euro, în

discuție fiind o sumă determinabilă și nu o sumă determinată.

Instanța a reținut că

procentul franșizei de 5% va fi raportat la despăgubirea totală, așa cum ea

este prevăzută la art. 1

1

alin. (9) din Legea nr. 136/1995, conformă

cu intenția comună a părților așa cum este ea cuprinsă în contractul de

asigurare, și nu după sensul literar al termenilor art. 977 C. civ., că

documentația privind costul total al reparațiilor pentru autovehiculele

avariate relevă o pagubă totală de 416.851,84 lei la care s-a aplicat procentul

de subasigurare (0,2549), rezultând suma de 106.255,53 lei la care s-a aplicat

5% franșiza, rezultând 100.942,75 lei, sumă pentru care pretențiile reclamantei

sunt întemeiate.

De altfel, este de

esența contractului de asigurare, ca suportarea prejudiciilor create de

evenimentele asigurate, în speță de grindină, să fie suportate de asigurător.

În baza art. 3 alin.

(1) din O.G. nr. 9/2000 s-a considerat că pârâta datorează reclamantei și

dobânda legală, la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., că potrivit art. 1088

C. civ., pentru obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese

pentru neexecutare, când nu au fost stabilite contractual sau legal, sunt cuantificate

la nivelul dobânzii legale și ele se cuvin fără ca, creditorul să justifice

paguba, fiind datorate din ziua cererii de chemare în judecată afară de cazurile

în care după lege dobânda curge de drept.

În materie

comercială, conform art. 43 C. com. datoriile comerciale lichide și plătibile

în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Datoria pârâtei,

constând în remiterea reclamantei a cuantumului indemnizației de asigurare a

devenit exigibilă la data de 19 iunie 2008, când după înștiințarea pârâtei,

reprezentanții acesteia s-au deplasat la sediul reclamantei când au întocmit

procesele verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte,

împreună cu reprezentanții reclamantei.

De altfel, pârâta

datorează și penalități în cuantumul solicitat pentru perioada 19 iunie 2008 –

17 septembrie 2008, conform calcului prezentat de reclamantă care nu a fost

contestat de pârâtă, dar și în continuare până la plata efectivă a debitului.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș, a

declarat apel.

În apel, părțile au

pus concluzii pe fond, care s-au consemnat prin încheierea din 27 aprilie 2009,

amânându-se pronunțarea deciziei la 4 mai 2009.

Pârâta SC O. SA a

depus prin serviciul de registratură la data de 29 aprilie 2009 o cerere prin

care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin.

(2) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 41/ A

din 11 mai 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

A admis apelul

declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș, împotriva Sentinței

nr. 2478 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pe care a

schimbat-o în sensul că a respins acțiunea reclamantei.

Curtea Apel Târgu

Mureș, a apreciat ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei, reținând că aceasta are calitate procesuală pasivă în condițiile în

care aceasta are organe proprii de conducere, are resurse financiare, iar prin

statut i s-a recunoscut capacitatea de a încheia acte juridice și de a răspunde

pentru actele încheiate.

Pe fond, s-a reținut

că în raport de situația de fapt, de existența contractului, plata ratelor de

asigurare, producerea evenimentului asigurat, litigiul dintre părți se poartă

asupra cuantumului despăgubirilor, că în raport de definirea franșizei la pct. 2.10

din polița de asigurare, valoarea prejudiciului cauzat societății asigurate de

grindina care a avariat autoturismele aflate în curtea acesteia de 100.942,75

lei este sub nivelul franșizei de 40.000 euro, respectiv 146.448 lei, că valoarea

pagubei va fi suportată de asigurat.

Împotriva menționatei

decizii reclamanta SC A. SRL Târgu Mureș a declarat recurs în temeiul art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului

pârâtei.

În criticile

formulate recurenta-reclamantă susține în esență următoarele:

- Greșit a fost respinsă

ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin.

(2) C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

avându-se în vedere regimul acesteia prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992,

text ce nu limitează ridicarea excepției până la închiderea dezbaterilor, în

condițiile în care s-a luat act că autorul excepției s-a prezentat după

dezbateri fiind îndrumat să depună înscrisurile la registratura instanței;

- Dispozitivul deciziei

s-a întocmit cu ignorarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., fără să se

menționeze dacă sentința după admiterea apelului pârâtei a fost desființată,

anulată sau schimbată, respingând în fond acțiunea sa;

- Că a fost

interpretat greșit de instanță, actul juridic dedus judecății, respectiv

contractul de asigurare, în sensul că valoarea franșizei de 5% a fost calculată

pentru fiecare eveniment din suma asigurată și nu ca procent din daună.

Recurenta-reclamantă

susține că procentul de 5% convenit de părți s-a raportat la despăgubirile

totale conform art. 1

1

alin. (9) din Legea nr. 136/1995 și în baza

acesteia s-au întocmit procesele verbale de constatare a daunelor pentru

fiecare autoturism avariat de grindina din 18 iunie 2008, conform art. 304 pct.

8 C. proc. civ.;

- Cât privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta

reclamantă susține că hotărârea recurată este nemotivată atunci când constată

că intenția părților a fost ca franșiza de 5% să se raporteze la suma asigurată,

instanța nearătând probele sau elementele de fapt ce au condus la formarea unei

atare convingeri încălcându-se dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă SC O.

SA prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul reclamantei

este fondat.

Astfel se constată că

deși în mod corect instanța de apel a reținut situația de fapt, în sensul că la

baza raporturilor dintre părți a stat contractul de asigurare facultativă de

bunuri, pentru stocul de marfă constituit din autoturismele aflate în sow-roomului

sau în afara acestuia, pentru perioada 7 martie 2008 – 6 martie 2009, pentru o

sumă asigurată de 800.000 euro, că la autoturismele aflate în curtea imobilului

s-a stabilit că franșiza este de 5% din sumele asigurate pentru fiecare

eveniment, dar nu mai puțin de 250 euro în cazul riscurilor de fenomene

atmosferice, că prima de asigurare a fost achitată la termen, că la data de 18

iunie 2008 pe fondul unei grindini puternice, au fost avariate autovehiculele,

că la 19 iunie 2008 reprezentanții pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei,

întocmind proces verbal de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în

parte împreună cu reprezentanții reclamantei, că pârâta a informat reclamanta la

1 iulie 2008 că nu va achita nici un fel de despăgubire pentru evenimentul

asigurat deoarece valoarea totală a despăgubirii calculate se situează sub

nivelul franșizei de 5% din suma asigurată de 800.000 euro, respectiv 40.000 euro,

reprezentând 146.448 lei, aceasta a interpretat greșit clauzele contractului de

asigurare.

În ceea ce privește

respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată de

recurenta-reclamantă prin notele de ședință depuse la data de 4 mai 2009, soluția

este corectă în condițiile în care aceasta a fost invocată după închiderea

dezbaterilor pe fond, contrar dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Critica recurentei

reclamante prin care susține că dispozitivul deciziei din apel s-a dat cu

ignorarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., în sensul că după admiterea

apelului pârâtei în dispozitivul deciziei nu s-a menționat dacă sentința de la

fond a fost desființată, anulată sau schimbată și respinsă acțiunea sa, în

raport de considerentele acesteia în care se menționează schimbarea sentinței

și respingerea acțiunii reclamantei este neîntemeiată.

Susținerea recurentei

reclamante că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, respectiv contractul de asigurare în ceea ce privește aplicarea

franșizei de 5% pentru fiecare autoturism și nu ca procent din daună este

fondată.

Astfel se reține că

instanța de apel a interpretat greșit noțiunea de franșiză prevăzută de

dispozițiile art. 1

1

alin. (9) din Legea nr. 136/1995, care

reprezintă o parte din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca

valoare fixă sau procent din valoarea totală prevăzută în contractul de

asigurare, că valoarea franșizei are două limite stabilite convențional de 5%

din sumele asigurate, dar nu mai puțin de 250 euro, față de intenția comună a părților

așa cum a fost ea cuprinsă în contractul de asigurare care este legea părților.

Intenția comună a

părților a fost ca franșiza de 5% se raportează la dauna totală, așa cum de

altfel prevede și art. 1

1

alin. (9) din Legea nr. 136/1995 și nu la

suma asigurată, pentru că în această variantă s-ar anula chiar esența

contractului de asigurare încheiat de părți, ca suportarea prejudiciilor create

de evenimentele asigurate, în speță de grindină, să fie suportate de asigurator

și ar contraveni scopului asigurării.

Ori potrivit art. 977

C. civ., interpretarea contractului se face după intenția comună a părților

contractante și nu după sensul literar al termenilor cum greșit a interpretat

instanța de apel.

De altfel și

documentația privind costul total al reparațiilor pentru autovehicule avariate,

care nu a fost contestată de pârâtă, relevă o pagubă totală de 416.851,41 lei,

la care s-a aplicat procentul de subasigurare, iar la suma astfel obținută a

fost aplicat 5% franșiza, pârâta datorând suma de 100.942,75 lei, la care se

adaugă dobânda legală, în baza art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, la nivelul

dobânzii de referință a B.N.R. și daune interese pentru neexecutare, conform art.

1088 C. civ. și art. 43 C. com.

Datoria pârâtei de a remite

reclamantei cuantumul indemnizației de asigurare a devenit exigibilă la data de

19 iunie 2008, respectiv din momentul în care reprezentanții pârâtei s-au

deplasat la sediul reclamantei și au întocmit procesele verbale de constatare a

avariilor pentru fiecare autoturism în parte.

Față de această

situație, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), va admite

recursul reclamantei, va modifica decizia din apel în sensul respingerii

apelului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC A. SRL Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 41/ A din

11 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul pârâtei

SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș, declarat împotriva sentinței nr.

2478 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2010.