ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 194/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Comercial Mureș, prin Sentința nr. 2478 din 22 decembrie 2008 a admis cererea reclamantei SC A. SRL Târgu Mureș și a obligat pârâta SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș la plata sumei de 100.942,75 lei, cu titlu de indemnizație de asigurare a sumei de 2.506,04 lei, dobândă legală calculată de la data de 19 iunie 2008 până la data de 17 septembrie 2008 și dobânda legală de la data de 18 septembrie 2008 în continuare până la plata efectivă a indemnizației de asigurare, cu 13.977,49 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că: la data de 4 martie 2008 a fost încheiat între părți un contract de asigurare facultativă de bunuri, (fila 11), pentru stocul de marfă constituit din autoturismele aflate în interiorul sow-roomului sau în afara acestuia, pentru perioada 7 martie 2008 – 6 martie 2009. Pentru o sumă asigurată de 800.000 euro la autovehiculele aflate în curtea imobilului s-a stabilit că franșiza este de 5% din sumele asigurate pentru fiecare eveniment, dar nu mai puțin de 250 euro în cazul riscurilor de fenomene atmosferice. Printre riscurile acoperite este și cel dat de fenomenele atmosferice, cum ar fi grindina. Primele de asigurare au fost achitate la termen de reclamantă, iar la 18 iunie 2008 a avut loc o grindină puternică, care a avariat autoturismele aflate în curtea societății SC A. SRL Târgu Mureș.

În data de 19 iunie 2008 reprezentanții pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei, unde împreună cu reprezentanții acesteia au întocmit procese verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte iar la 1 iulie 2008 pârâta a emis adresa prin care a informat reclamanta că nu va achita nici un fel de despăgubire pentru evenimentul asigurat din data de 18 iunie 2008, deoarece valoarea totală a despăgubirii calculate se situează sub nivelul franșizei, care, în opinia reprezentanților pârâtei ar fi de 5% din suma asigurată de 800.000 euro, reprezentând 40.000 euro, respectiv 146.448 lei.

Instanța a reținut că potrivit art. 1 1 alin. (9) din Legea nr. 136/1995 franșiza este partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare și că reclamanta a sesizat că valoarea franșizei are douălimite stabilite convențional 5% din sumele asigurate, dar nu mai puțin de 250 de euro, în discuție fiind o sumă determinabilă și nu o sumă determinată.

Instanța a reținut că procentul franșizei de 5% va fi raportat la despăgubirea totală, așa cum ea este prevăzută la art. 1 1 alin. (9) din Legea nr. 136/1995, conformă cu intenția comună a părților așa cum este ea cuprinsă în contractul de asigurare, și nu după sensul literar al termenilor art. 977 C. civ., că documentația privind costul total al reparațiilor pentru autovehiculele avariate relevă o pagubă totală de 416.851,84 lei la care s-a aplicat procentul de subasigurare (0,2549), rezultând suma de 106.255,53 lei la care s-a aplicat 5% franșiza, rezultând 100.942,75 lei, sumă pentru care pretențiile reclamantei sunt întemeiate. De altfel, este de esența contractului de asigurare, ca suportarea prejudiciilor create de evenimentele asigurate, în speță de grindină, să fie suportate de asigurător.

În baza art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 s-a considerat că pârâta datorează reclamantei și dobânda legală, la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., că potrivit art. 1088 C. civ., pentru obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare, când nu au fost stabilite contractual sau legal, sunt cuantificate la nivelul dobânzii legale și ele se cuvin fără ca, creditorul să justifice paguba, fiind datorate din ziua cererii de chemare în judecată afară de cazurile în care după lege dobânda curge de drept. În materie comercială, conform art. 43 C. com. datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Datoria pârâtei, constând în remiterea reclamantei a cuantumului indemnizației de asigurare a devenit exigibilă la data de 19 iunie 2008, când după înștiințarea pârâtei, reprezentanții acesteia s-au deplasat la sediul reclamantei când au întocmit procesele verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte, împreună cu reprezentanții reclamantei. De altfel, pârâta datorează și penalități în cuantumul solicitat pentru perioada 19 iunie 2008 – 17 septembrie 2008, conform calcului prezentat de reclamantă care nu a fost contestat de pârâtă, dar și în continuare până la plata efectivă a debitului. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș, a declarat apel.

În apel, părțile au pus concluzii pe fond, care s-au consemnat prin încheierea din 27 aprilie 2009, amânându-se pronunțarea deciziei la 4 mai 2009. Pârâta SC O. SA a depus prin serviciul de registratură la data de 29 aprilie 2009 o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 41/ A din 11 mai 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. A admis apelul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș, împotriva Sentinței nr. 2478 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea reclamantei.

Curtea Apel Târgu Mureș, a apreciat ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, reținând că aceasta are calitate procesuală pasivă în condițiile în care aceasta are organe proprii de conducere, are resurse financiare, iar prin statut i s-a recunoscut capacitatea de a încheia acte juridice și de a răspunde pentru actele încheiate. Pe fond, s-a reținut că în raport de situația de fapt, de existența contractului, plata ratelor de asigurare, producerea evenimentului asigurat, litigiul dintre părți se poartă asupra cuantumului despăgubirilor, că în raport de definirea franșizei la pct. 2.10 din polița de asigurare, valoarea prejudiciului cauzat societății asigurate de grindina care a avariat autoturismele aflate în curtea acesteia de 100.942,75 lei este sub nivelul franșizei de 40.000 euro, respectiv 146.448 lei, că valoarea pagubei va fi suportată de asigurat.

Împotriva menționatei decizii reclamanta SC A. SRL Târgu Mureș a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului pârâtei. În criticile formulate recurenta-reclamantă susține în esență următoarele: - Greșit a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere regimul acesteia prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, text ce nu limitează ridicarea excepției până la închiderea dezbaterilor, în condițiile în care s-a luat act că autorul excepției s-a prezentat după dezbateri fiind îndrumat să depună înscrisurile la registratura instanței; - Dispozitivul deciziei s-a întocmit cu ignorarea dispozițiilor art. 296 C. proc.

civ., fără să se menționeze dacă sentința după admiterea apelului pârâtei a fost desființată, anulată sau schimbată, respingând în fond acțiunea sa; - Că a fost interpretat greșit de instanță, actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de asigurare, în sensul că valoarea franșizei de 5% a fost calculată pentru fiecare eveniment din suma asigurată și nu ca procent din daună. Recurenta-reclamantă susține că procentul de 5% convenit de părți s-a raportat la despăgubirile totale conform art. 1 1 alin. (9) din Legea nr. 136/1995 și în baza acesteia s-au întocmit procesele verbale de constatare a daunelor pentru fiecare autoturism avariat de grindina din 18 iunie 2008, conform art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.; - Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă susține că hotărârea recurată este nemotivată atunci când constată că intenția părților a fost ca franșiza de 5% să se raporteze la suma asigurată, instanța nearătând probele sau elementele de fapt ce au condus la formarea unei atare convingeri încălcându-se dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Intimata-pârâtă SC O. SA prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantei este fondat.

Astfel se constată că deși în mod corect instanța de apel a reținut situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul de asigurare facultativă de bunuri, pentru stocul de marfă constituit din autoturismele aflate în sow-roomului sau în afara acestuia, pentru perioada 7 martie 2008 – 6 martie 2009, pentru o sumă asigurată de 800.000 euro, că la autoturismele aflate în curtea imobilului s-a stabilit că franșiza este de 5% din sumele asigurate pentru fiecare eveniment, dar nu mai puțin de 250 euro în cazul riscurilor de fenomene atmosferice, că prima de asigurare a fost achitată la termen, că la data de 18 iunie 2008 pe fondul unei grindini puternice, au fost avariate autovehiculele, că la 19 iunie 2008 reprezentanții pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei, întocmind proces verbal de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte împreună cu reprezentanții reclamantei, că pârâta a informat reclamanta la 1 iulie 2008 că nu va achita nici un fel de despăgubire pentru evenimentul asigurat deoarece valoarea totală a despăgubirii calculate se situează sub nivelul franșizei de 5% din suma asigurată de 800.000 euro, respectiv 40.000 euro, reprezentând 146.448 lei, aceasta a interpretat greșit clauzele contractului de asigurare.

În ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată de recurenta-reclamantă prin notele de ședință depuse la data de 4 mai 2009, soluția este corectă în condițiile în care aceasta a fost invocată după închiderea dezbaterilor pe fond, contrar dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Critica recurentei reclamante prin care susține că dispozitivul deciziei din apel s-a dat cu ignorarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., în sensul că după admiterea apelului pârâtei în dispozitivul deciziei nu s-a menționat dacă sentința de la fond a fost desființată, anulată sau schimbată și respinsă acțiunea sa, în raport de considerentele acesteia în care se menționează schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei este neîntemeiată.

Susținerea recurentei reclamante că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de asigurare în ceea ce privește aplicarea franșizei de 5% pentru fiecare autoturism și nu ca procent din daună este fondată. Astfel se reține că instanța de apel a interpretat greșit noțiunea de franșiză prevăzută de dispozițiile art. 1 1 alin. (9) din Legea nr. 136/1995, care reprezintă o parte din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din valoarea totală prevăzută în contractul de asigurare, că valoarea franșizei are două limite stabilite convențional de 5% din sumele asigurate, dar nu mai puțin de 250 euro, față de intenția comună a părților așa cum a fost ea cuprinsă în contractul de asigurare care este legea părților.

Intenția comună a părților a fost ca franșiza de 5% se raportează la dauna totală, așa cum de altfel prevede și art. 1 1 alin. (9) din Legea nr. 136/1995 și nu la suma asigurată, pentru că în această variantă s-ar anula chiar esența contractului de asigurare încheiat de părți, ca suportarea prejudiciilor create de evenimentele asigurate, în speță de grindină, să fie suportate de asigurator și ar contraveni scopului asigurării. Ori potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractului se face după intenția comună a părților contractante și nu după sensul literar al termenilor cum greșit a interpretat instanța de apel.

De altfel și documentația privind costul total al reparațiilor pentru autovehicule avariate, care nu a fost contestată de pârâtă, relevă o pagubă totală de 416.851,41 lei, la care s-a aplicat procentul de subasigurare, iar la suma astfel obținută a fost aplicat 5% franșiza, pârâta datorând suma de 100.942,75 lei, la care se adaugă dobânda legală, în baza art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, la nivelul dobânzii de referință a B.N.R. și daune interese pentru neexecutare, conform art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com. Datoria pârâtei de a remite reclamantei cuantumul indemnizației de asigurare a devenit exigibilă la data de 19 iunie 2008, respectiv din momentul în care reprezentanții pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei și au întocmit procesele verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte.

Față de această situație, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), va admite recursul reclamantei, va modifica decizia din apel în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 41/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul pârâtei SC O.V.I.G. SA București – Sucursala Târgu Mureș, declarat împotriva sentinței nr. 2478 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2010.