ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5858/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4730 din 13 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta A.N.S.T., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 29 decembrie 2010, reclamanta A.N.S.T. a depus contestație împotriva încheierii Curții de Conturi a României nr. IX/26 din 9 decembrie 2010 prin care a fost soluționată contestația sa împotriva deciziei nr. 10/2010 a aceleiași pârâte.

Instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei, deoarece, pe de o parte, hotărârea mai sus invocată nu conține nicio normă prin care să se dispună că sunt lovite de nulitate actele de constatare care nu conțin diferențierea mai sus arătată, iar pe de altă parte, la pct. 62 din Hotărârea nr. 1/2009, nici nu este menționată ca fiind obligatorie diferențierea între constatările care au determinat producerea de prejudicii de cele care nu au astfel de urmări. Curtea a apreciat că nu se poate retine nici susținerea reclamantei de la punctul A al acțiunii în sensul că nu poate satisface obligațiile stabilite prin decizia contestată în privința urmăririi și recuperării prejudiciilor, deoarece această competență ar aparține M.E.C.T.S.

ca succesor în drepturi a M.T.S. Astfel, reclamanta face referire doar la prevederile art. 2 din H.G. nr. 81/2010, omițând dispozițiile art. 6 alin. (1) din același act normativ, care stabilește fără niciun dubiu ca în domeniile tineretului și sportului M.E.C.T.S. își exercită atribuțiile prin intermediul A.N.S.T. În acest context, A.N.S.T. are toate atribuțiile pe care le-ar fi avut M.E.C.T.S. în calitate de succesor al M.T.S., în privința tuturor aspectelor ce țin de tineret și sport. Relevante în acest sens, a reținut judecătorul fondului, sunt și atribuțiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 81/2010 și în special cele de la pct. c, d, k, ș, precum și alin. (4). Astfel, reclamantul nu are niciun temei să considere că nu ar avea calitate procesuala activă în acțiunile promovate pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite prin decizia contestata.

Cu privire la pct. 2 din decizia atacată, prima instanță a reținut că nu are nicio relevanță că nu exista un model de contract administrativ general valabil, autoritățile publice având obligația de a utiliza în mod eficient fondurile publice conform art. 22, 52 alin. (5), art. 5 din O.G. nr. 119/1999. Referitor la punctul 3 al deciziei contestate, adică cel privind stabilirea recuperării și virării la bugetul statului a sumelor plătite nelegal cu ocazia evenimentelor organizate în data de 2 mai 2009 la București și Costinești, s-a reținut că nu are nicio relevanță că legea stabilește că încălcarea prevederilor art. 52 din Legea nr. 500/2002 constituie contravenție, deoarece recuperarea sumelor și virarea la buget nu pot fi considerate ca masuri complementare așa cum susține reclamanta, ele fiind măsuri cu caracter financiar dispuse de pârâtă în baza controlului exercitat în conformitate cu dispozițiile art. 140 din Constituția României și Legii nr. 94/1992.

Aceeași este situația și în privința punctului 6 al deciziei contestate, existența unei contravenții nefiind incompatibilă cu măsura de a se vira la bugetul de stat suma de 6.509.122 RON reprezentând excedentele rezultate din execuția la 31 decembrie 2009 a bugetelor unităților subordonate în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 și cu dispozițiile pct. 2.21 și 8.1 din ordinul M.F. nr. 3387/2009.

Curtea a considerat că nu se poate reține îmbogățirea statului fără just temei, deoarece sumele care nu au fost cheltuite la nivelul anului 2009 nu puteau fi cheltuite în mod legal în anul 2010, deoarece instituțiile publice ar beneficia fără niciun temei legal de un buget mai mare decât cel aprobat pentru anul 2010. Nici susținerile reclamantei cu privire la nelegalitatea punctului 11 al deciziei contestate nu au putut fi reținute, deoarece încheierea unor protocoale între autoritățile statului este o măsură frecvent utilizată pentru ca acestea să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege. Nu poate fi vorba despre îndeplinirea unei obligații imposibile, așa cum susține reclamanta, neexistând nici un indiciu ca M.F.P.

ar putea refuza încheierea unui protocol. Cu privire la punctul 12 al decizii nr. 10/2010, instanța de fond a reținut că și această măsură este legală deoarece, în lipsa documentelor legale privind ordonarea plăților aferente premiilor plătite și a neluării măsurii de a se reconstitui documentele pierdute, sustrase sau distruse, plata premiilor s-a făcut în mod nelegal, astfel încât sumele respective trebuie recuperate. Argumentele că beneficiarii sumelor ar fi fost de bună credință și că li s-ar fi cuvenit respectivele sume nu au nicio relevanță, sumele nefiind plătite în mod legal dacă nu au fost întocmite documentele justificative prevăzute de lege. Referitor la argumentele reclamantei că nu ar fi fost indicate în mod separat neregularitățile care au dus la producerea de prejudicii și cele care nu au produs astfel de consecințe, instanța a indicat în precedent considerentele pentru care nu au putut fi reținute aceste argumente.

Cu privire la termenul de recuperare, s-a reținut că pârâta a aprobat prelungirea acestor termene potrivit chiar înscrisurilor depuse la ultimul termen de judecată, însă o atare prelungire nu poate să justifice anularea măsurii dispuse prin decizia contestată la pct. 12. Pârâtul a dispus recuperarea sumelor, însă nu a indicat și nici nu putea să dispună cu privire la persoanele de la care se vor recupera sumele. Reclamanta a contestat și punctul 13 din decizia nr. 10/2010 prin care s-a dispus ca reclamanta să asigure utilizarea veniturilor sale în conformitate cu prevederile H.G. nr. 311/2003. Instanța de fond a reținut că hotărârea în cauză nu a fost abrogată și nici nu poate fi considerată caducă, așa cum susține reclamanta.

Cu privire la costurile de punere în aplicare a măsurii, Curtea a apreciat că reclamanta nu a depus niciun fel de probă în acest sens, iar oportunitatea actului normativ nu poate fi apreciată decât de către emitentul actului, respectiv Guvernul României. Referitor la neconstituționalitatea prevederilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 și nelegalitatea unor prevederi din H.G. nr. 311/2003, prima instanță a reținut că reclamanta nu a invocat nici excepția de neconstituționalitate și nici pe aceea de nelegalitate, iar susținerile sale sunt simple afirmații fără o motivare care să fi impus instanței sesizarea cu excepțiile respective a Curții Constituționale ori a altor instanțe.

Instanța de fond a observat că susținerile de la punctul C al acțiunii sunt o reiterare a susținerilor referitoare la nulitatea actului pentru că nu ar fi fost indicate în mod expres care au fost abaterile care au determinat prejudicii și care au fost acelea care nu au determinat prejudicii, iar instanța a stabilit că nici decizia și nici încheierea contestată de reclamantă nu sunt lovite de nulitate și nici nu pot fi anulate din această cauză. Cu privire la suspendarea efectelor deciziei până la soluționarea definitiva și irevocabilă a cauzei, Curtea a reținut că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, deoarece atâta timp cât instanța a reținut că nu sunt motive de nelegalitate a actelor contestate, condiția existentei unui caz bine justificat nu este îndeplinită în cauză.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită nici condiția prevenirii unei pagube iminente, deoarece reclamanta prin urmărirea recuperării unor sume la bugetul său și apoi virarea acestora la bugetul de stat nu poate fi vătămată în niciun fel. Împotriva sentinței civile nr. 4730 din data de 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal A.N.T.S., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ și a anulării totale sau parțiale, după caz, a deciziei nr. 10/2010 emisă de Curtea de Conturi a României.

Recurenta a invocat, prin cererea de recurs, excepția de neconstituționalitate a art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înființării pe lângă Ministerul Tineretului și Sportului a unei activități finanțate integral din venituri proprii și, în situația neprimirii excepției de nelegalitate, excepția căderii în desuetudine a H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înființării pe lângă Ministerul Tineretului și Sportului a unei activități finanțate integral din venituri proprii. S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât: - în privința drepturilor și obligațiilor preluate de M.E.C.T.S.

de la M.T.S. recurenta nu putea fi găsită responsabilă nici la data înființării și nici ulterior, o asemenea susținere fiind întărită de prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, dar și de împrejurarea că A.N.T.S. a fost înființată numai la data de 2 martie 2010 (ceea ce înseamnă că aceasta nu putea avea drepturi și obligații anterior acestei date și nici nu le putea prelua ulterior, în lipsă de stipulație contrară); Curtea de Conturi a României nu putea dispune măsuri pentru recurentă pentru obligații ce au revenit pe cale succesorală Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, fiind astfel lovită de nulitate decizia nr. 10/2010; - măsurile dispuse de Curtea de Conturi prin decizia atacată trebuiau să facă obiectul unei misiuni de control la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și date spre îndeplinire acestuia, întrucât A.N.T.S.

nu le putea executa fără a-și depăși atribuțiile; - obligația de regularizare impusă de Curtea de Conturi era o obligație de „a face” circumscrisă închiderii exercițiului bugetar pe anul 2009, și ea nu mai putea fi îndeplinită în anul 2011, față de faptul că atât bugetele cât și execuțiile bugetare sunt anuale; - obligația regularizării la sfârșit de an fiind una personală a fiecărei instituții publice, culpa revenea instituțiilor subordonate fostului Minister al Tineretului și Sportului și nu ministerului în sine; - fiind vorba de sume datorate bugetului de stat creditorul obligației era statul care în domeniul recuperării creanțelor sale acționează prin Ministerul Finanțelor Publice, astfel că M.T.S.

(și cu atât mai puțin A.N.S.T. și M.E.C.T.S.) nu se putea substitui acestei competențe. A.N.T.S. a susținut că sunt neîntemeiate și considerentele instanței de fond referitoare la soluționarea criticilor recurentei privind dispozițiile de la punctele nr. 11-13 din decizia nr. 10/2010 a Curții de Conturi, deoarece reclamanta a fost supusă unei obligații potestative și imposibil de îndeplinit doar prin voința proprie (chiar dacă sub aspect formal ar putea fi pusă în aplicare), nu a fost contestată calitatea de creditori ai obligației de plată a persoanelor care au încasat sumele cuvenite în virtutea H.G. nr. 1447/2007 ci viciile formale ale actelor tehnico-materiale premergătoare plății (astfel că și în condițiile existenței unor vicii formale, actul juridic de care a beneficiat partea este valabil dacă a fost făcut cu respectarea legilor și a drepturilor persoanelor și nu a creat prejudicii), iar măsura dispusă în temeiul H.G.

nr. 311/2003 este pe cât de nesustenabilă financiar și nejustificată organizatorico-administrativ pe atât de neviabilă juridic, actul administrativ fiind căzut în desuetudine. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 4730 din data de 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Se reține, în cauză, prealabil examinării recursului, că prin încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2012 Înalta Curte a admis cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice precum și cererea acesteia de sesizare a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înființării pe lângă Ministerul Tineretului și Sportului a unei activități finanțate integral din venituri proprii și a dispus suspendarea judecării litigiului până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Curtea Constituțională a României a dispus, prin Decizia nr. 110 din data de 5 martie 2013, respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, excepție ridicată de A.N.T.S., iar Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a luat act, prin încheierea de ședință din data de 27 februarie 2013, de faptul că Ministerul Tineretului și Sportului a renunțat la judecata excepției de nelegalitate a H.G. nr. 311/2003. Prin urmare, sunt aplicabile speței, nefiind declarate neconstituționale sau nelegale, atât prevederile art. 67 din Legea nr. 500/2002, cât și dispozițiile H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înființării pe lângă Ministerul Tineretului și Sportului a unei activități finanțate integral din venituri proprii.

H.G. nr. 311/2003 nu este nici căzută în desuetudine, fiind modificată recent, prin H.G. nr. 1105 din 14 noiembrie 2012 (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 781 din 20 noiembrie 2012). Recursul declarat de A.N.T.S. (în prezent Ministerul Tineretului și Sportului, succesor în drepturi și obligații al A.N.S.T, care s-a desființat, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, și a art. 30 din H.G. nr. 11/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Tineretului și Sportului) este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat instanța de fond, interpretând și aplicând corect legea la împrejurările de fapt ale cauzei, a procedat, prin sentința recurată, la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanta A.N.T.S. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care s-a solicitat modificarea încheierii nr. IX/26 din 9 decembrie 2010 în sensul admiterii contestației formulate împotriva punctelor 2, 3, 6, 11, 12 și 13 din decizia nr. 10/2010 a Curții de Conturi referitoare la unele măsuri stabilite pentru remedierea abaterilor de la legalitate și recuperarea prejudiciilor constatate.

În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurentă, referitor la faptul că aceasta nu ar avea competența să aducă la îndeplinire anumite măsuri dispuse de Curtea de Conturi în sarcina sa, competența revenindu-i Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca succesor de drept al fostului Minister al Tineretului și Sportului, se constată că prima instanță a statuat judicios în sensul netemeiniciei susținerilor reclamantei, în raport de conținutul prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Într-adevăr, art. 6 alin. (1) din H.G.

nr. 81/2010 prevedea expres că „În domeniile sportului și tineretului, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului exercită atribuțiile prin intermediul A.N.T.S., care se organizează și funcționează prin hotărâre a Guvernului”, astfel că acest organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, avea, în privința aspectelor ce țin de tineret și sport, toate atribuțiile pe care le-ar fi avut Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de succesor al fostului Minister al Tineretului și Sportului. Sunt neîntemeiate și criticile aduse sentinței atacate prin prisma rezolvărilor date punctului 6 (prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare, precum și ale pct. 2.21 și 8.1 din Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar pe anul 2009, aprobate prin O.M.F.P.

nr. 3387/2009 și s-a dispus luarea măsurilor care să asigure virarea la bugetul de stat a sumei totale de 6.509.122 RON reprezentând excedentele rezultate din execuția la 31 decembrie 2009 a bugetelor unităților subordonate), punctului 11 (prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că nu a fost organizată evidența drepturilor (veniturilor) de încasat, în evidența contabilă a instituției fiind reflectate doar încasările, și că veniturile de încasat au fost înscrise în contul de execuție la nivelul celor încasate, și s-a dispus încheierea unui protocol cu Ministerul Finanțelor Publice care să asigure la nivelul A.N.S.T.

cunoașterea informațiilor referitoare la plătitorii de accize pentru alcool și tutun și a obligațiilor de plată a acestora, în vederea urmăririi și încasării veniturilor proprii stabilite de lege) și punctului 12 (prin care s-a dispus luarea măsurilor care să asigure recuperarea totală a sumei totale de 1.630.860 RON, reprezentând premii plătite fără aprobarea ordonatorului principal de credite a ordonanțării plăților și în condițiile inexistenței listelor cuprinzând cuantumul individual al acestora) din decizia nr. 10/2010 a Curții de Conturi, dispozițiile privind înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate constatate și consemnate în procesul-verbal din 28 iunie 2010 încheiat în urma acțiunii de audit asupra situațiilor financiare întocmite la 31 decembrie 2009 de către fostul Minister al Tineretului și Sportului fiind legale.

Sumele care nu au fost cheltuite la nivelul anului 2009 și care au reprezentat excedente în mod evident nu mai puteau fi cheltuite în mod legal în anul 2010, ci trebuiau virate la bugetul de stat, măsura încheierii unui protocol cu Ministerul Finanțelor Publice (care să asigure la nivelul A.N.S.T.

cunoașterea informațiilor referitoare la plătitorii de accize pentru alcool și tutun și a obligațiilor de plată a acestora, în vederea urmăririi și încasării veniturilor proprii stabilite de lege) era o dispoziție în interesul reclamantei și nu o prejudicia, iar obligația de recuperare a sumelor plătite cu titlu de premii în sumă totală de 1.630.860 RON este indiscutabilă atâta vreme cât nu a existat aprobarea ordonatorului principal de credite și nu au fost întocmite documentele obligatorii prevăzute de Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002. În fine, se reține că nu pot fi primite nici susținerile recurentei cu privire la nelegalitatea dispoziției de la punctul 13 din decizia nr. 10/2010 a Curții de Conturi (prin care s-a dispus luarea măsurilor care să asigure utilizarea veniturilor proprii ale M.T.S.

în conformitate cu prevederile H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înființării pe lângă Ministerul Tineretului și Sportului a unei activități finanțate integral din venituri proprii), fiind prevăzute eronat în anul 2009, în Lista activelor fixe - anexă la buget, și angajate, lichidate, ordonanțate și plătite - cu încălcarea prevederilor art. 14 și art. 22 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și a H.G. nr. 311/2003, care era în vigoare - cheltuieli de capital din veniturile proprii ale M.T.S. în sumă de 36.041,53 RON pentru achiziționarea activului fix „Sistem de semnalizare incendiu” la imobilul din str. E.G., imobil care era ocupat exclusiv de structuri organizatorice cu specific în activitatea pentru tineret și nu de sport.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.N.S.T. (în prezent Ministerul Tineretului și Sportului) împotriva sentinței civile nr. 4730 din data de 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinței civile nr. 4730 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.