ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5575/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești, reclamantul Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău a solicitat instanței, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, anularea certificatelor de atestare fiscală nr. 2953/2010 și nr. 19951/2011 emise de pârâtă. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive, motivat de faptul că actele atacate nu sunt acte administrativ fiscale, așa cum sunt acestea definite în C. proc. fisc.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 67 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cauza dedusă judecății, obiectul cererii introductive este format din acte care constată o creanță fiscală exigibilă.

Astfel, s-a reținut că certificatul de atestare fiscală nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, întrucât prin aceste certificate se atestă, se certifică o situație fiscală. Pentru aceste considerente, văzând că certificatul de atestare fiscală nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, instanța de primă jurisdicție a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă prin întâmpinare. 3. Recursul declarat de Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău. Prin cererea de recurs formulată recurentul a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, indicând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia, ducând la pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii. Recurenta a arătat pe larg situația de fapt a sumelor stabilite și reținute în certificatele fiscale eliberate, arătând că există o neconcordanță între sumele cuprinse la rubricile "restanță" și "accesorii" din cele două certificate fiscale și cele comunicate ulterior de intimată prin adresa nr. 58974/2011. A arătat că excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă nu poate fi primită de instanță având în vedere faptul că certificatul de atestare fiscală este în mod indubitabil un act administrativ cu conotații fiscale, fiind emis de un organ fiscal în temeiul C. proc.

fisc., iar nesoluționarea în termenul legal, refuzul de emitere a acestuia atrage aplicabilitatea dispozițiilor prevăzute de contenciosul administrativ. Recurentul a arătat că certificatul de atestare fiscală nu face parte din actele administrative care sunt exceptate controlului prevăzut de contenciosul administrativ. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a reținut că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a solicitat anularea certificatelor de atestare fiscală nr. 2953/2010 și nr. 19951/2011 emise de pârâtă.

În conformitate cu dispozițiile art. 41 C. proc. fisc. actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, iar potrivit dispozițiilor art. 47 din același act normativ actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desființat în condițiile prezentului cod. Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent în calea de atac exercitată, având în vedere faptul că actele atacate prin acțiunea introductivă nu se circumscriu noțiunii de act administrativ fiscal, definită în dispozițiile art. 41 C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003). Astfel, conform dispozițiilor art. 112 - 113 C. proc.

fisc. certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent, la solicitarea contribuabilului și se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența de plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii. Dispozițiile art. 113 alin. (3) din actul normativ arătat dispun că în certificatul de atestare se menționează creanțele fiscale exigibile, cu termene de plată expirate până la data de întâi a lunii următoare emiterii acestuia. Or, așa cum rezultă din cele arătate mai sus, prin certificatul de atestare fiscală se certifică situația fiscală a contribuabilului, respectiv se certifică creanțe fiscale exigibile, astfel încât actul în cauză nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice.

În acest sens sunt și dispozițiile Ordinului nr. 1553 din 15 septembrie 2006 emis de ministrul finanțelor publice, de aprobare a Deciziei Comisiei fiscale nr. 6/2006, ordin publicat în M.O. nr. 836/11 octombrie 2006, conform cărora certificatul de atestare fiscală este un act emis de organul fiscal competent, care atestă creanțele fiscale exigibile datorate de o persoană fizică sau juridică la o anumită dată și care nu stabilește, modifică ori stinge drepturi și obligații fiscale. Văzând și dispozițiile art. 205 C. proc. fisc., în conformitate cu care împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a dat o dezlegare corectă actului dedus judecății și constatând că actul atacat nu se circumscrie noțiunii de act administrativ fiscal a constatat ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.

Pentru toate aceste motive, nefiind motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău împotriva Sentinței nr. 67 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - AM