ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5513/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3184 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei T.C. în contradictoriu cu pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, a fost anulată Decizia nr. 338 din 3 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și adresa nr. 11097 din 31 august 2011 emisă de Baroul București și obligat pârâtul Baroul București la emiterea unei decizii prin care să aprobe cererea reclamantei de înscriere în Baroul București ca avocat definitiv și de deschidere a cabinetului individual de avocat.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 2199/126 din 19 mai 2011, Consiliul Baroului București a aprobat cererea reclamantei T.C., titulară a diplomei de doctor în drept, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995. La data de 5 iulie 2011, prin cererea înregistrată la Baroul București sub nr. X, reclamanta a solicitat să i se aprobe înscrierea în Baroul București și deschiderea cabinetului individual de avocat.

În dovedirea încetării stării de incompatibilitate, s-a atașat acestei cereri Ordinul nr. 594/2011 emis de Secretarul general al Camerei Deputaților, prin care se dispune suspendarea raportului de serviciu al reclamantei, expert parlamentar la Departamentul legislativ - Direcția procedură legislativă, sinteze și evaluări, în perioada 4 iulie 2011 - 29 iulie 2011, pe durata concediului fără plată pentru interese personale, conform art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar.

Prin adresa nr. 11097 din 31 august 2011, Baroul București i-a comunicat reclamantei faptul că, în ședința din data de 19 iulie 2011, Consiliul Baroului a respins ca neîntemeiată cererea sa de înscriere în Baroul București și deschidere a cabinetului individual de avocat, menționându-se că înscrierea în tabloul avocaților se va putea realiza numai în condițiile încetării stării de incompatibilitate preexistentă, materializată prin încetarea contractului de muncă din funcția salarizată, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, și nu prin suspendarea raporturilor de muncă, efectele acestor două modalități de încetare a raporturilor de muncă fiind diferite.

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri a Consiliului Baroului București a fost respinsă prin Decizia nr. 338 din 3 martie 2012 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu motivarea că suspendarea contractului individual de muncă nu echivalează cu încetarea calității de salariat, astfel că subzistă situația de incompatibilitate. Prin prezenta acțiune, reclamanta contestă actele autorităților pârâte prin care s-a respins cererea sa de înscriere în tabloul avocaților din Baroul București și deschidere a cabinetului de avocat, solicitând pe cale de consecință emiterea deciziei de aprobare a cererii sale.

Examinând actele atacate prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că acestea sunt nelegale, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează: Potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat. Art. 25 alin. (2) din lege prevede că, în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei. Legea condiționează așadar producerea efectelor deciziei de primire în profesia de avocat de dovedirea, într-un anumit termen, a încetării stării de incompatibilitate, însă nu impune ca aceasta să se realizeze într-o anumită modalitate și nu distinge între încetarea temporară și cea definitivă a stării de incompatibilitate.

De altfel, aceeași lege prevede mecanisme de rezolvare a situațiilor de incompatibilitate survenite pe parcursul exercitării profesiei de avocat, respectiv, potrivit art. 25 alin. (1), Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate. Art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar prevede că raportul de serviciu al acestuia se suspendă în situația concediului fără plată pentru studii sau pentru alte interese personale. Suspendarea raportului de serviciu reprezintă o încetare temporară a acestuia, astfel încât, pe perioada suspendării, funcționarul public parlamentar nu se află în raporturi de serviciu cu instituția angajatoare.

În speță, reclamanta a făcut dovada că, la data formulării și analizării cererii sale de înscriere în tabloul avocaților din Baroul București, avea raporturile de serviciu suspendate. Întrucât, pe perioada suspendării, reclamanta nu desfășura activitate salarizată ca funcționar public parlamentar, ea a făcut dovada încetării temporare a stării de incompatibilitate, raportat la prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, care instituie incompatibilitatea între exercitarea profesiei de avocat și activitatea salarizată în cadrul altor profesii, iar nu între exercitarea profesiei de avocat și deținerea unei alte funcții publice sau private.

Prin urmare, în mod nelegal autoritățile pârâte au refuzat înscrierea reclamantei în tabloul avocaților din Baroul București, deși, la data formulării și analizării cererii sale, aceasta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1991, respectiv a făcut dovada încetării stării de incompatibilitate în termenul legal. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Baroul București arătând că este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs s-a arătat că, în mod greșit, prin interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, instanța de fond a dispus anularea adresei nr. 11097 emise de Baroul București prin care s-a respins cererea reclamantei T.C.

de a fi înscrisă ca avocat definitiv și, implicit a Deciziei nr. 338 din 3 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Din analiza dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată și a art. 25 alin. (2) din aceeași lege, se desprinde ideea că dreptul de exercitare a profesiei de avocat nu se poate materializa decât în urma înscrierii reclamantei-intimate în Tabloul Avocaților cu drept de exercitare a profesiei, drept care ar da eficiență deciziei de primire în profesie cu scutire de examen, dar care este supusă îndeplinirii cerinței prevăzute de dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

La data emiterii Deciziei nr. 2199 din 19 mai 2011, reclamanta-intimată se afla în stare de incompatibilitate, având în vedere că Ordinul nr. 594/2011 a prevăzut suspendarea raporturilor sale de serviciu pe perioada 4 iulie - 29 iulie 2011 și, de aceea, recurentul a arătat că este greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia apariția stării de incompatibilitate pe parcursul exercitării profesiei și trecerea pe lista avocaților incompatibili ar fi aplicabilă reclamantei-intimate. Decizia de intrare în profesie cu scutire de examen consfințește doar îndeplinirea cerințelor formale ce erau prevăzute în vederea reglementării și nu instituie automat obligația baroului de a înscrie pe petentă în tabloul avocaților activi, decât dacă aceasta face dovada că nu există vreunul dintre cazurile de incompatibilitate sau, dacă există, acesta a fost rezolvat într-un anumit timp.

Recurentul susține că, în raport de aceasta, sunt greșite considerentele instanței de fond potrivit cărora suspendarea temporară pe o perioadă de nicio lună a raporturilor de serviciu ar îndeplini cerința rezolvării stării de incompatibilitate. Chiar dacă dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu concretizează înțelesul sintagmei „încetarea stării de incompatibilitate”, interpretarea făcută de instanța de fond s-a apreciat ca fiind împotriva spiritului legii de organizare și exercitare a avocaturii și nu ține seama de faptul că nu a încetat contractul de muncă pe care îl are reclamanta cu Parchetul României, iar suspendarea a fost acordată în urma solicitării reclamantei-intimate a unei perioade de concediu fără plată „pentru interese personale” pe o perioadă de mai puțin de o lună.

Mai mult, la data când a fost comunicată adresa nr. 11097 din 31 august 2011 și la data pronunțării sentinței recurate, suspendarea fiind acordată pentru perioada 4 iulie - 29 iulie 2011. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată. Intimata T.C. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat instanței de fond anularea actelor emise de Baroul București și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care i s-a refuzat înscrierea în Tabloul avocaților.

Acesteia i-a fost admisă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen prin Decizia nr. 2199/126 din 19 mai 2011 a Baroului București, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În aceeași decizie i s-a precizat reclamantei că înscrierea în Tabloul avocaților definitivi se poate face după prezentarea dovezii care atestă încetarea stării de incompatibilitate, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/195, cu modificările și completările ulterioare.

La 5 iulie 2011, reclamanta a adresat o cerere Baroului București prin care a solicitat înscrierea în Baroul București, anexând Ordinul nr. 594/2011 al Secretarului General al Camerei Deputaților, ordin din care rezultă că în perioada 4 iulie 2011 - 29 iulie 2011 raportul de serviciu al reclamantei se suspendă, conform art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/2006, pe perioada concediului fără plată, pentru interese personale. Problema care se impune a fi soluționată în cadrul prezentului recurs este aceea dacă prin suspendarea raportului de serviciu al reclamantei pe o perioadă de aproape o lună a fost rezolvată problema incompatibilității prevăzute de art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995 potrivit căreia exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.

Potrivit art. 25 alin. (2) din același act normativ, „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”. În speță, cum decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost emisă de Baroul București la 19 mai 2011, la 19 iulie 2011 expira perioada de 2 luni prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în care reclamanta își putea rezolva starea de incompatibilitate și putea fi înscrisă în Tabloul avocaților definitivi. Încetarea stării de incompatibilitate presupunea încetarea oricărei activități salarizate în cadrul altei profesii decât cea de avocat, așa cum prevăd doar dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a apreciat că această stare de incompatibilitate ar fi încetat ca urmare a suspendării raportului de serviciu al acesteia pentru că aceasta reprezintă o încetare temporară a acesteia, iar funcționarul parlamentar nu se află în raporturi de serviciu cu instituția angajatoare, aprecieri care sunt făcute cu interpretarea greșită a legii. Așa cum chiar instanța de fond recunoaște, suspendarea raportului de serviciu este o măsură temporară, iar faptul că reclamanta pe această perioadă nu a desfășurat activitate salarizată ca funcționar public parlamentar nu înseamnă încetarea stării de incompatibilitate.

Conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 „(1) Raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public parlamentar în următoarele situații: a) concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; c) concediu pentru formare profesională; d) desfășurarea unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale în alte situații decât cele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. c); e) pentru participare la campania electorală până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales; f) concedii fără plată pentru studii sau pentru alte interese personale.

(2) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, motivat, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data de la care se solicită suspendarea”. Prin urmare, nu trebuie confundată instituția „suspendării” raporturilor de muncă cu cea a „încetării” acestor raporturi pentru că cele două măsuri pot fi luate pentru cauze diferite, încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarului public parlamentar fiind reglementată de art. 64 din Legea nr. 7/2006. Suspendarea, pe o perioadă determinată a unui raport de muncă, de serviciu face ca după expirarea perioadei respective, raportul de muncă sau de serviciu să se reia, or, spiritul art. 15 lit. a) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu poate fi interpretat în sensul că starea de incompatibilitate ar înceta chiar și în cazul suspendării unui raport de muncă sau serviciu.

O dovadă în acest sens este și faptul că reclamanta, după expirarea perioadei de suspendare și-a reluat raporturile de serviciu cu Parlamentul României, astfel că atunci când i-a fost comunicată măsura respingerii cererii, aceasta avea calitatea de funcționar parlamentar. Pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată. Admite recursul declarat de pârâtul Baroul București împotriva Sentinței civile nr. 3184 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei T.C., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2013. Procesat de GGC - AS