ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5513/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5513/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3184 din 15 mai 2012

a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă acțiunea reclamantei T.C. în contradictoriu cu pârâții Baroul București

și Uniunea Națională a Barourilor din România, a fost anulată Decizia nr. 338

din 3 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România

și adresa nr. 11097 din 31 august 2011 emisă de Baroul București și obligat

pârâtul Baroul București la emiterea unei decizii prin care să aprobe cererea

reclamantei de înscriere în Baroul București ca avocat definitiv și de

deschidere a cabinetului individual de avocat.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 2199/126 din 19 mai

2011, Consiliul Baroului București a aprobat cererea reclamantei T.C., titulară

a diplomei de doctor în drept, de primire în profesia de avocat, cu scutire de

examen, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995.

La data de 5 iulie

2011, prin cererea înregistrată la Baroul București sub nr. X, reclamanta a

solicitat să i se aprobe înscrierea în Baroul București și deschiderea

cabinetului individual de avocat.

În dovedirea

încetării stării de incompatibilitate, s-a atașat acestei cereri Ordinul nr.

594/2011 emis de Secretarul general al Camerei Deputaților, prin care se

dispune suspendarea raportului de serviciu al reclamantei, expert parlamentar

la Departamentul legislativ - Direcția procedură legislativă, sinteze și

evaluări, în perioada 4 iulie 2011 - 29 iulie 2011, pe durata concediului fără

plată pentru interese personale, conform art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar.

Prin adresa nr. 11097

din 31 august 2011, Baroul București i-a comunicat reclamantei faptul că, în

ședința din data de 19 iulie 2011, Consiliul Baroului a respins ca neîntemeiată

cererea sa de înscriere în Baroul București și deschidere a cabinetului

individual de avocat, menționându-se că înscrierea în tabloul avocaților se va

putea realiza numai în condițiile încetării stării de incompatibilitate

preexistentă, materializată prin încetarea contractului de muncă din funcția

salarizată, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, și nu prin

suspendarea raporturilor de muncă, efectele acestor două modalități de încetare

a raporturilor de muncă fiind diferite.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva acestei hotărâri a Consiliului Baroului București a

fost respinsă prin Decizia nr. 338 din 3 martie 2012 a Consiliului Uniunii

Naționale a Barourilor din România, cu motivarea că suspendarea contractului

individual de muncă nu echivalează cu încetarea calității de salariat, astfel

că subzistă situația de incompatibilitate.

Prin prezenta

acțiune, reclamanta contestă actele autorităților pârâte prin care s-a respins

cererea sa de înscriere în tabloul avocaților din Baroul București și

deschidere a cabinetului de avocat, solicitând pe cale de consecință emiterea

deciziei de aprobare a cererii sale.

Examinând actele

atacate prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente

în cauză, Curtea reține că acestea sunt nelegale, pentru considerentele ce vor

fi arătate în cele ce urmează:

Potrivit art. 15 lit.

a) din Legea nr. 51/1995, republicată, exercitarea profesiei de avocat este

incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de

avocat.

Art. 25 alin. (2) din

lege prevede că, în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de

primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de

incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea

deciziei.

Legea condiționează

așadar producerea efectelor deciziei de primire în profesia de avocat de

dovedirea, într-un anumit termen, a încetării stării de incompatibilitate, însă

nu impune ca aceasta să se realizeze într-o anumită modalitate și nu distinge

între încetarea temporară și cea definitivă a stării de incompatibilitate.

De altfel, aceeași

lege prevede mecanisme de rezolvare a situațiilor de incompatibilitate

survenite pe parcursul exercitării profesiei de avocat, respectiv, potrivit

art. 25 alin. (1), Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul

avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul

avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după

încetarea stării de incompatibilitate.

Art. 62 alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar

prevede că raportul de serviciu al acestuia se suspendă în situația concediului

fără plată pentru studii sau pentru alte interese personale.

Suspendarea

raportului de serviciu reprezintă o încetare temporară a acestuia, astfel

încât, pe perioada suspendării, funcționarul public parlamentar nu se află în

raporturi de serviciu cu instituția angajatoare.

În speță, reclamanta

a făcut dovada că, la data formulării și analizării cererii sale de înscriere

în tabloul avocaților din Baroul București, avea raporturile de serviciu

suspendate.

Întrucât, pe perioada

suspendării, reclamanta nu desfășura activitate salarizată ca funcționar public

parlamentar, ea a făcut dovada încetării temporare a stării de

incompatibilitate, raportat la prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr.

51/1995, care instituie incompatibilitatea între exercitarea profesiei de

avocat și activitatea salarizată în cadrul altor profesii, iar nu între

exercitarea profesiei de avocat și deținerea unei alte funcții publice sau

private.

Prin urmare, în mod

nelegal autoritățile pârâte au refuzat înscrierea reclamantei în tabloul

avocaților din Baroul București, deși, la data formulării și analizării cererii

sale, aceasta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea

nr. 51/1991, respectiv a făcut dovada încetării stării de incompatibilitate în termenul

legal.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Baroul București arătând că este nelegală și

netemeinică.

În motivele de recurs

s-a arătat că, în mod greșit, prin interpretarea dispozițiilor art. 15 alin.

(1) raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, instanța

de fond a dispus anularea adresei nr. 11097 emise de Baroul București prin care

s-a respins cererea reclamantei T.C. de a fi înscrisă ca avocat definitiv și,

implicit a Deciziei nr. 338 din 3 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii

Naționale a Barourilor din România, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Din analiza

dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată și a art. 25

alin. (2) din aceeași lege, se desprinde ideea că dreptul de exercitare a

profesiei de avocat nu se poate materializa decât în urma înscrierii

reclamantei-intimate în Tabloul Avocaților cu drept de exercitare a profesiei,

drept care ar da eficiență deciziei de primire în profesie cu scutire de

examen, dar care este supusă îndeplinirii cerinței prevăzute de dispozițiile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

La data emiterii

Deciziei nr. 2199 din 19 mai 2011, reclamanta-intimată se afla în stare de

incompatibilitate, având în vedere că Ordinul nr. 594/2011 a prevăzut

suspendarea raporturilor sale de serviciu pe perioada 4 iulie - 29 iulie 2011

și, de aceea, recurentul a arătat că este greșită susținerea instanței de fond

potrivit căreia apariția stării de incompatibilitate pe parcursul exercitării

profesiei și trecerea pe lista avocaților incompatibili ar fi aplicabilă

reclamantei-intimate.

Decizia de intrare în

profesie cu scutire de examen consfințește doar îndeplinirea cerințelor formale

ce erau prevăzute în vederea reglementării și nu instituie automat obligația

baroului de a înscrie pe petentă în tabloul avocaților activi, decât dacă

aceasta face dovada că nu există vreunul dintre cazurile de incompatibilitate

sau, dacă există, acesta a fost rezolvat într-un anumit timp.

Recurentul susține

că, în raport de aceasta, sunt greșite considerentele instanței de fond

potrivit cărora suspendarea temporară pe o perioadă de nicio lună a

raporturilor de serviciu ar îndeplini cerința rezolvării stării de

incompatibilitate.

Chiar dacă

dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu concretizează înțelesul

sintagmei „încetarea stării de incompatibilitate”, interpretarea făcută de

instanța de fond s-a apreciat ca fiind împotriva spiritului legii de organizare

și exercitare a avocaturii și nu ține seama de faptul că nu a încetat

contractul de muncă pe care îl are reclamanta cu Parchetul României, iar

suspendarea a fost acordată în urma solicitării reclamantei-intimate a unei

perioade de concediu fără plată „pentru interese personale” pe o perioadă de

mai puțin de o lună.

Mai mult, la data

când a fost comunicată adresa nr. 11097 din 31 august 2011 și la data

pronunțării sentinței recurate, suspendarea fiind acordată pentru perioada 4

iulie - 29 iulie 2011.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii

formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

Intimata T.C. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul pentru următoarele considerente:

Reclamanta a

solicitat instanței de fond anularea actelor emise de Baroul București și

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care i s-a refuzat

înscrierea în Tabloul avocaților.

Acesteia i-a fost

admisă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen prin

Decizia nr. 2199/126 din 19 mai 2011 a Baroului București, constatându-se

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

În aceeași decizie i

s-a precizat reclamantei că înscrierea în Tabloul avocaților definitivi se

poate face după prezentarea dovezii care atestă încetarea stării de incompatibilitate,

în termenul prevăzut de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/195, cu modificările

și completările ulterioare.

La 5 iulie 2011,

reclamanta a adresat o cerere Baroului București prin care a solicitat

înscrierea în Baroul București, anexând Ordinul nr. 594/2011 al Secretarului

General al Camerei Deputaților, ordin din care rezultă că în perioada 4 iulie

2011 - 29 iulie 2011 raportul de serviciu al reclamantei se suspendă, conform

art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/2006, pe perioada concediului fără

plată, pentru interese personale.

Problema care se

impune a fi soluționată în cadrul prezentului recurs este aceea dacă prin

suspendarea raportului de serviciu al reclamantei pe o perioadă de aproape o

lună a fost rezolvată problema incompatibilității prevăzute de art. 15 lit. a)

din Legea nr. 51/1995 potrivit căreia exercitarea profesiei de avocat este

incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de

avocat.

Potrivit art. 25

alin. (2) din același act normativ, „În cazurile în care există

incompatibilitate, decizia de primire în profesie produce efecte numai de la

data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de

două luni de la emiterea deciziei”.

În speță, cum decizia

de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost emisă de Baroul

București la 19 mai 2011, la 19 iulie 2011 expira perioada de 2 luni prevăzută

de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în care reclamanta își putea rezolva

starea de incompatibilitate și putea fi înscrisă în Tabloul avocaților

definitivi.

Încetarea stării de

incompatibilitate presupunea încetarea oricărei activități salarizate în cadrul

altei profesii decât cea de avocat, așa cum prevăd doar dispozițiile art. 15

lit. a) din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a

apreciat că această stare de incompatibilitate ar fi încetat ca urmare a

suspendării raportului de serviciu al acesteia pentru că aceasta reprezintă o

încetare temporară a acesteia, iar funcționarul parlamentar nu se află în

raporturi de serviciu cu instituția angajatoare, aprecieri care sunt făcute cu

interpretarea greșită a legii.

Așa cum chiar

instanța de fond recunoaște, suspendarea raportului de serviciu este o măsură

temporară, iar faptul că reclamanta pe această perioadă nu a desfășurat

activitate salarizată ca funcționar public parlamentar nu înseamnă încetarea

stării de incompatibilitate.

Conform art. 62 alin.

(1) din Legea nr. 7/2006 „(1) Raportul de serviciu se suspendă la inițiativa

funcționarului public parlamentar în următoarele situații: a) concediu pentru

creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu

handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii; b) concediu

pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul

copilului cu handicap pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea

vârstei de 18 ani; c) concediu pentru formare profesională; d) desfășurarea

unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale în alte

situații decât cele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. c); e) pentru

participare la campania electorală până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu

este ales; f) concedii fără plată pentru studii sau pentru alte interese

personale. (2) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris,

motivat, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data de la care se

solicită suspendarea”.

Prin urmare, nu

trebuie confundată instituția „suspendării” raporturilor de muncă cu cea a

„încetării” acestor raporturi pentru că cele două măsuri pot fi luate pentru

cauze diferite, încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarului public

parlamentar fiind reglementată de art. 64 din Legea nr. 7/2006.

Suspendarea, pe o

perioadă determinată a unui raport de muncă, de serviciu face ca după expirarea

perioadei respective, raportul de muncă sau de serviciu să se reia, or,

spiritul art. 15 lit. a) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu poate fi

interpretat în sensul că starea de incompatibilitate ar înceta chiar și în

cazul suspendării unui raport de muncă sau serviciu.

O dovadă în acest

sens este și faptul că reclamanta, după expirarea perioadei de suspendare și-a

reluat raporturile de serviciu cu Parlamentul României, astfel că atunci când

i-a fost comunicată măsura respingerii cererii, aceasta avea calitatea de

funcționar parlamentar.

Pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ.,

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi

modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca

neîntemeiată.

Admite recursul

declarat de pârâtul Baroul București împotriva Sentinței civile nr. 3184 din 15

mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei T.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2013.

Procesat de GGC - AS