ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5470/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea adresată

acestei instanțe și înregistrată la data de 29 noiembrie 2011 sub nr.

1315/36/2011, reclamantul M.C.T. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I.,

solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună:

administrativ constând în raport de evaluare înregistrat sub nr. 119720/G/II/09

noiembrie 2011 emis de pârâta A.N.I., în conformitate cu dispozițiile art. 1,

art. 18 din Legea nr. 554/2004;

efectelor actului administrativ contestat în cadrul procedurii prealabile

administrative, respectiv Raportul de evaluare înregistrat sub nr.

119720/G/II/09 noiembrie 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 14 - 15 din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;

sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale;

cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 09 noiembrie 2011, A.N.I., în

exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 176/2010, a emis actul

administrativ constând în raport de evaluare reținând în esență existența

stării de incompatibilitate, sub două aspecte, pe de o parte, calitatea de

reprezentant al Consiliului Local Mangalia în AGA a S.C. A.P.I.M. S.R.L., iar

pe de altă parte calitatea de reprezentant al Consiliului Local Mangalia în

A.G.A. a S.C. RAJA SA; în plus, în raport de existența acestor presupuse stări

de incompatibilitate, s-a reținut și obligativitatea de a completa declarațiile

de interese conform dispozițiilor legale, însă această chestiune intră sub

incidența legii penale, în opinia redactorului raportului de evaluare.

În referire la

cererea de suspendare a efectelor raportului de evaluare și condițiile

admisibilității unei astfel de cereri privind suspendarea temporară a actului

administrativ, potrivit art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, a

apreciat reclamantul că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții:

existenta unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a

unui prejudiciu material viitor.

a) în ce privește

condiția existenței cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a învederat că toate argumentele

expuse în cererea de chemare în judecată sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ a cărei suspendare o

solicită pe această cale.

Astfel, a susținut

reclamantul, la data emiterii actului administrativ contestat nu exista nicio situație

de incompatibilitate, de genul celei reținute în motivarea Raportului de

evaluare, dar și actului subsecvent acestuia, constând în Ordinul Prefectului

nr. 773/2011, deoarece la data de 24 iunie 2009, reclamantul demisionase

expres, în scris, din calitatea de reprezentant al Consiliului Local Mangalia

în Adunarea Generală a Asociaților a S.C. A.P.I.M. S.R.L.

b) în ceea ce

privește cea de-a doua condiție cu referire la paguba iminentă, definită de

art. 2 alin. (1) lit. ș) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a învederat că

aplicarea actului administrativ atacat se va transpune în demersul ce va fi

efectuat de prefect, respectiv acesta va propune Guvernului stabilirea datei

pentru alegerea unui nou primar și, în aceste condiții, reclamantul se află în pericolul

iminent de a rămâne fără loc de muncă și lipsit de mijloacele de câștigare a

existenței. Totodată, prin repunerea în situația anterioară și achitarea

salariilor cuvenite, în cazul admiterii acțiunii pe fond, va rezulta perturbare

previzibilă gravă a funcționării Primăriei Municipiului Mangalia, cauzată

exclusiv de aplicarea Ordinul nr. 773/2011 emis de Prefectul județului

Constanta.

Pe fondul cauzei, a

criticat actul administrativ emis de A.N.I. sub următoarele aspecte:

actului administrativ contestat nu exista nicio stare de incompatibilitate a

sa, în calitatea sa de Primar al Municipiului Mangalia, temeiul de fapt și de

drept al evaluării efectuate prealabil întocmirii raportului final nu exista.

incompatibilitate a Primarului Municipiului Mangalia datorată calității de

reprezentant al Consiliului Local Mangalia în Adunarea Generală a Asociaților a

S.C. A.P.I.M. S.R.L., nu poate fi încadrată în niciunul dintre temeiurile de

drept referitoare la incompatibilitățile funcției de primar conținute de art.

87 din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003.

faptul că a avut calitatea de reprezentant al Consiliului Local Mangalia

(organism care se încadrează în prevederile art. 23 din Legea 215/2001 a

administrației publice locale și care este de fapt o autoritate a

administrației publice locale) în Adunarea Generală a Asociaților a S.C.

A.P.I.M. S.R.L. nu de reprezentant al unei unități administrativ-teritoriale,

așa cum definește Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale la art. 20

alin. (1) unitățile administrativ-teritoriale (comunele, orașele, municipiile

și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită

autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale

administrației publice locale), reclamantul, în susținerea tezei de mai sus, a

invocat și situația de fapt conform căreia Consiliului Local Mangalia și

Municipiul Mangalia, sunt două entități total distincte, stare de fapt care

face evidenta diferența dintre cele două entități și diferența de situație

juridică dintre acestea.

obligativitatea completării declarațiilor de interese, a susținut reclamantul

că punctul de vedere exprimat de A.N.I. în cadrul actului administrativ

constând în raport de evaluare este neîntemeiat și nelegal.

Asociația Liga

Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului a formulat

cerere de intervenție, depusă la dosar la data de 11 ianuarie 2012, solicitând

anularea actului administrativ constând în raportul de evaluare înregistrat sub

nr. 119720/G/U/09 noiembrie 2011 emis de pârâta A.N.I. și suspendarea actului

administrativ contestat în conformitate cu dispozițiile art. 14 - 15 din Legea

nr. 554/2004.

La termenul de

judecată din data de 11 ianuarie 2012, reclamantul a depus la dosar declarație

notarială privind renunțarea la judecata capătului 3 al cererii de chemare în

judecată, autentificată la BNP F.V. sub nr. 27/04 ianuarie 2012.

Curtea, în ședință

publică din data de 11 ianuarie 2012, a constatat, din conținutul cererii

formulată de Asociația Liga Națională și Internațională pentru Apărarea

Drepturilor Omului, că este o cerere de intervenție accesorie în interesul

reclamantului și, deliberând, a respins cererea de intervenție formulată de

Asociația Liga Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului

și totodată, a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de

cerere nr. 3 din acțiunea introductivă, referitor la obligarea pârâtei la plata

de daune morale, renunțare dată prin declarație autentificată la BNP F.V. sub

nr. 27/04 ianuarie 2012.

Totodată, față de

soluționarea pe fond a cauzei, Curtea a constatat că cererea de suspendare este

rămasă fără obiect.

Prin Sentința nr.

41/CA din 25 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamantul M.C.T., având ca obiect anulare act

administrativ - suspendare executare act administrativ.

Curtea a constatat că

există un caz de incompatibilitate de natura celui reglementat de art. 87, lit.

f din Legea nr. 161/2003, întrucât Consiliul Local Mangalia putea desemna un

reprezentant al său în AGA S.C. RAJA S.A. doar în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de art. 36, alin. (3) din Legea nr. 215/2001.

În opinia instanței

este vorba, așadar, de un mandat legal conferit consiliului local de către

unitatea administrativ-teritorială și de un mandat convențional al consiliului

local către cel care îndeplinea și funcția de primar, astfel că s-a ajuns în

situația de a fi reprezentat acționarul Municipiul Mangalia de către

reclamantul T.M.C., în calitate de primar, cumulul fiind interzis în mod expres

prin prevederile art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește

participarea reclamantului în Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul S.C.

A.P.I.M. S.R.L. în calitate de reprezentant al Consiliului Local Mangalia,

Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la

incompatibilitatea prevăzută de art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003,

întrucât această societate comercială nu este una de interes local.

Cum dispozițiile art.

87, lit. f din Legea nr. 161/2003 interzic cumulul funcției de primar cu cea de

reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale

societăților comerciale de interes local, Curtea a constatat că nu se verifică

în această situație cazul de incompatibilitate identificat de pârâta A.N.I.,

cât timp participația reclamantului s-a realizat în cadrul unei societăți ce nu

poate fi considerată de interes local.

Însă, reținându-se

anterior existența certă a unei incompatibilități față de dispozițiile

suscitate pentru S.C. RAJA S.A., Curtea a menținut actul administrativ

contestat, respectiv raportul de evaluare întocmit la data de 09 noiembrie

2001, prin care s-a identificat în mod corect această stare de incompatibilitate

în care s-a aflat reclamantul în perioada 03 noiembrie 2008 - 24 iunie 2009,

fiind încălcate prevederile art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003 prin

exercitarea unui cumul de funcții interzis.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs reclamantul M.C.T.

solicitând în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate în

sensul admiterii acțiunii și dispunerea anulării actului administrativ constând

în Raportul de Evaluare.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat de M.C.T. împotriva Sentinței nr. 41/CA din

25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, mai înainte de a cerceta motivele invocate,

constată că recurentul a formulat, în temeiul art. 247 din C. proc. civ., o

cerere de renunțare la însuși dreptul pretins.

Văzând dispozițiile

legale prevăzute de art. 247 din C. proc. civ., se reține că spre deosebire de

renunțarea la judecată, care nu se poate face după ce s-a intrat în dezbaterea

fondului și cu atât mai puțin în recurs, decât cu învoirea celeilalte părți,

renunțarea la însuși dreptul pretins se poate face în orice fază a procesului,

deci și în recurs, chiar fără învoirea părții adverse.

În caz de renunțare

la însuși dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care respinge

cererea în fond. Ca urmare, renunțarea la drept nu se poate presupune, ci

trebuie să rezulte dintr-o declarație expresă din partea titularului dreptului

sau din fapte neechivoce a căror interpretare să ducă în mod necesar, la o

singură concluzie, și anume aceea a renunțării la drept.

Renunțarea

reclamantului la însuși dreptul pretins va avea ca și consecință juridică

respingerea ca inadmisibile a cererilor de intervenție în interes alăturat

recurentului-reclamant, formulate de C.T., R.C., A.N., M.M.V., M.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 247

alin. (1) C. proc. civ. - 1865 ia act de renunțarea recurentului-reclamant la

dreptul pretins prin acțiunea formulată în dosarul nr. 1315/36/2011.

Admite recursul

declarat de M.C.T. împotriva Sentinței nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Anulează sentința

atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul M.C.T.

Respinge ca

inadmisibile cererile de intervenție formulate de C.T., R.C., A.N., M.M.V. și

M.F. în interesul recurentului-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - AM