ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5223/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei l. Obiectul acțiunii și cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 18 mai 2012, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantele: Comuna Bistrița Bârgăului prin primar, Comuna Budacu de Jos prin primar, Comuna Cetate prin primar, Comuna Chiochiș prin primar, Comuna Dumitra prin primar, Comuna Dumitrița prin primar, Comuna Ilva Mare prin primar, Comuna Ilva Mică prin primar, Comuna Lunca Ilvei prin Primar, Comuna Maieru prin primar, Comuna Matei prin primar, Comuna Măgura Ilvei prin primar, Comuna Mărișelu prin primar, Comuna Nușeni prin primar, Comuna Rodna prin primar, Comuna Runcu Salvei prin primar, Comuna Silivașu de Câmpie prin primar, Comuna Șieu Măgheruș prin primar, Comuna Șintereag prin primar, Comuna Telciu prin primar, Comuna Zagra prin primar, Comuna Spermezeu prin primar, Comuna Chiuza, prin primar și Orașul Năsăud prin primar, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bistrița-Năsăud, au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: - suspendarea prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, respectiv a măsurii blocării procedurii de virare a sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2005; - obligarea D.G.F.P. Bistrița-Năsăud la deblocarea procedurii de virare a sumelor alocate pentru reclamante prin H.G. nr. 255/2012 și a continuării virării acestor sume în conturile reclamantelor; - obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv în cuantumul alocat prin H.G.

nr. 255/2012 pentru fiecare reclamantă, precum și suma care s-a pierdut ca urmare a returnării acestor bani de către reclamantul Orașul Năsăud în cuantum de 744.000 RON; - obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012. - obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012. De asemenea, s-a invocat excepția de neconstituționalitatea O.U.G. nr. 15/2012, în considerarea dispozițiilor art. 146 lit. d și art. 115 alin. (1) din Constituție.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în baza H.G. nr. 255/2012 le-au fost alocate sume pentru plata anuităților și participarea la susținerea cofinanțării în programele cu finanțare europeană, însă, prin O.U.G. nr. 15/2012 s-a dispus retragerea sumelor care nu au fost cheltuite. Cu privire la această ordonanță de urgență, reclamantele au susținut că este neconstituțională. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Ulterior, reclamantele și-au precizat acțiunea, arătând că nu mai susțin cererea de suspendare și nici ultimul petit, motivat de faptul că O.U.G. nr. 15/2012 și-a încetat efectele, iar prin notele de ședință au indicat comunele ce solicită restituirea sumelor și cuantumul concret a acestora.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții au solicitat următoarele: Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în privința fondului a solicitat respingerea acțiunii. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, în considerarea nerespectării procedurii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004. Pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a O.U.G. nr. 15/2012, iar în privința petitelor al doilea și al treilea din acțiune a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A solicitat și respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din ședința publică din data de 13 iunie 2012 s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de către reclamanta Comuna Chiuza, prin primar.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 644 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice; - a admis în parte acțiunea precizată formulată de către reclamantele Comuna Ilva Mare prin primar, Comuna Ilva Mică prin primar, Comuna Matei prin primar, Comuna Runcu Salvei prin primar și Comuna Șintereag prin primar și în consecință: - a obligat pârâtul Guvernul României să restituie următoarele sume: - 304.000 RON către comuna Ilva Mică; - 520.000 RON către comuna Matei; - 200.000 RON către comuna Ilva Mare; - 500.000 RON către comuna Șintereag; - 200.000 RON către comuna Runcu Salvei.

- a respins acțiunea formulată de comuna Bistrița Bârgăului prin primar, Comuna Budacu De Jos prin primar, Comuna Cetate prin primar, Comuna Chiochiș prin primar, Comuna Dumitra prin primar, Comuna Dumitrița prin primar, Comuna Lunca Ilvei prin primar, Comuna Maieru prin primar, Comuna Măgura Ilvei prin primar, Comuna Mărișelu prin primar, Comuna Nușeni prin primar, Comuna Rodna prin primar, Comuna Silivașu de Câmpie prin primar, Comuna Șieu Măgheruș prin primar, Comuna Telciu prin primar, Comuna Zagra prin primar, Comuna Spermezeu prin primar, și Orașul Năsăud prin primar; - a respins restul capetelor de cerere. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantele fiind beneficiarele dispozițiilor H.G.

nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetar la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale. Acest act administrativ a fost ulterior abrogat prin prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 publicată în M. Of. nr. 382 din 07 iunie 2012, O.U.G. nr. 15/2012 a fost declarată neconstituțională, instanța constituțională constatând că: "dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G.

nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012." Prima instanță a reținut că acțiunea a fost înregistrată la data de 18 mai 2012, deci înainte de pronunțarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității O.U.G. nr. 15/2012 (24 mai 2012), reclamantele invocând excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 chiar prin acțiunea introductivă, astfel încât au respectat cerințele art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a apreciat că, din punct de vedere procedural, ambele cereri sunt admisibile, în considerarea art. 9 al. 5 din Legea nr. 554/2004, întrucât acțiunea reclamantelor este o acțiune în despăgubiri, însoțită de invocarea unei excepții de neconstituționalitate. A mai reținut că O.U.G. nr. 15/2012 a fost declarată neconstituțională mai înainte ca instanța să sesizeze Curtea Constituțională în vederea verificării constituționalității acesteia, însă art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 permite introducerea acțiunii chiar și în situația în care verificarea constituționalității ordonanței s-a realizat într-o altă cauză.

Prin urmare, în raport de incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ce stabilesc caracterul general obligatoriu al deciziilor pronunțate de către Curtea Constituțională, prima instanță a apreciat că nu se mai impune sesizarea acesteia în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, întrucât verificarea multiplă a constituționalității unui act normativ este posibilă doar atunci când Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate deja ridicate și nu în situația în care excepția a fost admisă, potrivit art. 29 al.

3 din Legea nr. 47/1992: "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale." Din aceeași perspectivă, prima instanță a considerat că apărările de fond formulate de către pârâtul Guvernul României exprimate sub forma unei excepții de inadmisibilitate, sunt nefondate. Fiind constatată neconstituționalitate O.U.G. nr. 15/2012, în mod direct, rezultă că abrogarea H.G. nr. 255/2012 a avut un efect vătămător față de reclamante, acestea fiind lipsite de sumele ce le-au fost alocate cu un scop precis determinat, în vederea efectuării unor anumite plăți.

Prima instanță a reținut că probele administrate au relevat faptul că o parte dintre reclamante, în privința cărora se va admite acțiunea, au avut obligații de plată scadente rezultate din proiecte cu finanțare externă nerambursabilă ce nu au putut fi onorate ca urmare a retragerii fondurilor alocate, fiind astfel obligate să restituie imediat, conform art. V alin. (2) din O.U.G. nr. 15/2012 sumele neutilizate până la data intrării în vigoare o ordonanței de urgență, deși aveau în derulare obligații de cofinanțare a unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, astfel că se încadrează în dispozițiile Deciziei 558/2012 a Curții Constituționale. Prin urmare, prima instanță a admis acțiunea precizată și a obligat pârâtul Guvernul României să restituie următoarele sume: 304.000 RON către com.

Ilva Mică; 520.000 RON către com. Matei; 200.000 RON către com. Ilva Mare; 500.000 RON către com. Șintereag și 200.000 RON către com. Runcu Salvei, toate din județul Bistrița-Năsăud. În privința reclamantelor: comuna Bistrița Bârgăului prin primar, comuna Budacu de Jos prin primar, comuna Cetate prin primar, comuna Chiochiș prin primar, comuna Dumitra prin primar, comuna Dumitrița prin primar, comuna Lunca Ilvei prin primar, comuna Maieru prin primar, comuna Măgura Ilvei prin primar, comuna Mărișelu prin primar, comuna Nușeni prin primar, comuna Rodna prin primar, comuna Silivașu de Câmpie prin primar, comuna Șieu Măgheruș prin primar, comuna Telciu prin primar, comuna Zagra prin primar, comuna Spermezeu prin primar și orașul Năsăud prin primar, prima instanță a reținut că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că aceste unități administrativ-teritoriale au fost obligate să restituie integral sau doar o parte din sumele ce le-au fost alocate în baza H.G.

nr. 255/2012 și nu au fost depuse probe din care să rezulte că sumele alocate inițial puteau fi utilizate conform destinației lor, respectiv cheltuieli de capital sau plăți pentru proiecte europene, astfel încât față de acestea acțiunea a fost respinsă. Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a observat că reclamantele au formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere, cu finalități diferite, iar verificarea temeiniciei pretențiilor formulate trebuie realizată în raport de un anumit pârât, situație în care aceștia își justifică punctual calitatea procesuală pasivă. Astfel, pârâtul Guvernul României își legitimează calitatea procesuală pasivă din perspectiva faptului că este autorul actului declarat neconstituțional.

Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud au calitatea de pârât din perspectiva capetelor de cerere prin care s-a solicitat deblocarea procedurii de virare a sumelor și continuarea virării acestora precum și din perspectiva, pentru Ministerul Finanțelor Publice, a capătului de cerere referitor la emiterea unor acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare sau la abținerea de la emiterea altor acte vătămătoare. În opinia primei instanțe, pârâții se află într-un consorțiu procesual pasiv, generat de existența unei cauze comune, respectiv, solicitarea de despăgubiri, ca urmare a declarării ca neconstituționale a unor dispoziții dintr-o ordonanță.

Între pârâți nu există obligații solidare, reclamantele urmărind îndeplinirea doar a anumitor obligații de către fiecare dintre pârâți, în raport de limitele de competență a fiecăruia dintre aceștia. Prin urmare, prima instanță a apreciat că nu se impune a se constata distinct lipsa calității procesuale pasive a fiecărui pârât în raport de anumite petite ale acțiunii introductive, întrucât reclamanții au arătat, în cererea de chemare în judecată, în raport cu cine doresc să se judece fiecare capăt de cerere. În ceea ce privește restul capetelor de cerere, acestea au fost respinse, prima instanță reținând că reclamantele urmăresc strict efectuarea unor operațiuni materiale, ce trebuie realizate din oficiu, de către fiecare pârât, în limitele sale de competență, pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse de către instanță.

S-a reținut existența obligației de restituire a sumelor, astfel încât, în mod firesc, cu prilejul executării, urmează a fi efectuate toate operațiunile materiale necesare pentru executarea propriu-zisă. Pârâtul Guvernul României, obligat la plata despăgubirilor este organul aflat la vârful ierarhiei statale, fiind deci în măsură să dispună și să urmărească efectuarea tuturor operațiunilor necesare punerii în executare a hotărârii. S-a avut în vedere și împrejurarea că în această fază procesuală nu prezintă importanță modul în care se va face în concret executarea hotărârii, respectiv operațiunile ce trebuie îndeplinite concret de către fiecare pârât în parte, atât timp cât s-a stabilit în sarcina unui organ central, cu atribuții largi de dispoziție, obligația de restituire.

În aceeași ordine de idei, s-a reținut că, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ se poate pronunța doar asupra: ".. legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății." Per a contrario, în această etapă procesuală, instanța de contencios nu se poate pronunța sau dispune asupra unor operațiuni viitoare, care vor asigura, din perspectiva reclamanților, punerea în executare a titlului executor. 3. Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței primei instanțe au formulat recurs în termen legal pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice. 3.1. Recursul Guvernului României Acest recurent critică hotărârea fondului sub următoarele aspecte pe care le circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ.: - nu i s-au comunicat cererea precizătoare a acțiunii și nici înscrisurile depuse în probațiune, așa încât raportându-se la cererea introductivă constată că a fost obligat la plata unor sume de bani mai mari decât s-au cerut; - nu s-a examinat, în concret, pentru fiecare reclamantă căreia i s-a admis acțiunea, situația utilizării sumelor alocate, prin prisma Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții Constituționale. 3.2. Recursul Ministerului Finanțelor Publice Prin amplul memoriu de recurs formulat, Ministerul Finanțelor Publice invocă incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., prevalându-se totodată și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Acest recurent a solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei iar în subsidiar modificarea sentinței și respingerea în întregime a acțiunii.

În esență, criticile acestui recurent vizează următoarele aspecte: - hotărârea nu este motivată; nu au fost examinate apărările pe care ministerul le-a formulat prin întâmpinare; motivarea acțiunii se limitează la o frază care trimite generic la "probațiunea depusă"; - efectele pronunțării Deciziei nr. 558/2012 a Curții Constituționale au fost greșit stabilite, ignorându-se motivarea instanței de contencios constituțional; - pe fondul cauzei, recurentul a arătat că în perioada iunie - iulie 2012 s-a verificat modul de utilizare a sumelor alocate conform H.G. nr. 255/2012, în privința celor cinci reclamante cărora li s-a admis acțiunea, constatările fiindu-le defavorabile; a prezentat detaliat situația identificată la fiecare comună.

4. Apărările intimaților În recurs au formulat întâmpinări Comuna Ilva Mică, Comuna Ilva Mare, Comuna Matei, Comuna Runcu Salvei și Comuna Șintereag, precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. Toate unitățile administrativ-teritoriale au solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, arătând că sunt îndreptățite la restituirea sumelor stabilite de curtea de apel. De asemenea, fiecare comună a prezentat situația sumelor alocate, a programelor cu finanțare din fonduri europene aflate în derulare și a cofinanțării aferente, etc. Cât privește pe intimata DGFP Bistrița-Năsăud, prin întâmpinare, aceasta a solicitat admiterea recursurilor.

A arătat că în urma deciziei Curții Constituționale s-au efectuat verificări la toate cele cinci reclamante, constatându-se, în cazul comunelor Matei și Șintereag că nu înregistrau arierate și nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare iar în cazul celorlalte trei comune, că au dat o altă destinație unei părți din suma alocată prin H.G. nr. 255/2012. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurenților, a apărărilor din întâmpinări, cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune casarea parțială a acesteia și trimitere a cauzei spre rejudecare în ceea ce privește acțiunea formulată de Comunele Ilva Mică, Matei, Ilva Mare, Șintereag și Runcu Salvei.

1.Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii judiciare formulate de 23 unități administrativ-teritoriale din județul Bistrița-Năsăud (indicate la pct. I din decizie) vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile art. V alin. (1) ale O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. După cum rezultă din prezentarea sentinței de la pct. I.2 al acestei decizii, prima instanță a admis acțiunea numai în privința a 5 comune reclamante, obligând Guvernul României să le restituie diverse sume, cu unica motivare că "a avut în vedere probațiunea depusă", fiind respinse atât excepțiile formulate de pârâți, cât și acțiunea celorlalte reclamante.

Analiza instanței de recurs se va limita numai la acea parte a hotărârii care vizează admiterea acțiunii, în raport de criticile formulate de recurenți, toate celelalte dispoziții ale sentinței trecând în puterea lucrului judecat. În aceste coordonate, instanța de recurs remarcă, mai întâi, că instanța de fond a decelat corect efectele Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 382 din 7 iunie 2012, pe parcursul soluționării cererii de chemare în judecată. Într-adevăr, atât din dispozitivul deciziei menționate, dar mai ales din considerentele care îl susțin, rezultă cu claritate că prevederile legale criticate sunt constituționale dacă se aplică numai sumelor alocate prin H.G.

nr. 255/2012 care, urmare analizei pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care au beneficiat de aceste sume, se constată că "justificarea lipsește sau nu este reală". Per a contrario, a detaliat Curtea Constituțională, în măsura în care "restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităților administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și aveau în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situații similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unitățile administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, și anume momentul concret al folosirii resurselor alocate". Însă, cu toate că a sesizat necesitatea unei abordări diferențiate a unităților administrativ-teritoriale reclamante, generate de elementele indicate chiar în decizia Curții Constituționale, curtea de apel nu a examinat punctual situația fiecăreia dintre cele cinci comune cărora le-a admis acțiunea.

Practic, în lipsa acestei analize prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și, implicit, controlul judiciar nu poate fi exercitat în această privință. Acesta este motivul principal care va atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pe lângă acest motiv, Înalta Curte mai reține că este fondat și motivul de recurs al Guvernului României care antamează încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare. Verificând mențiunile de pe citațiile expediate acestui pârât se constată că este reală susținerea potrivit căreia nu i s-a comunicat decât acțiunea introductivă, nu și "precizările" ori "notele de ședință" ulterioare prin care s-a modificat cererea introductivă, urmare publicării deciziei Curții Constituționale.

Deși prin încheierea pronunțată în ședința din 13 ianuarie 2012, curtea de apel a pus în vedere reclamantelor să depună în termen de 48 ore precizările formulate în vederea comunicării lor acest lucru nu s-a întâmplat. Or, acțiunea introductivă a suferit modificări semnificative (pe lângă mărirea câtimii obiectului cererii care nu are o astfel de valență potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.), constând în înglobarea în litisconsorțiul procesual și a comunei Spermezeu, în modificarea obiectului, cât și a temeiului juridic inițial iar judecata de la termenul din 12 septembrie 2012 s-a făcut în lipsa pârâtului Guvernul României care nu a avut posibilitatea să-și prezinte apărările în cunoștință de cauză.

Conchizând, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție și a asigura o protecție efectivă a drepturilor lor procesuale, sentința va fi casată în parte, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. La rejudecare, se va dispune suplimentarea înscrisurilor administrate, întrucât, cu excepția comunei Ilva Mică, situația celorlalte unități administrativ-teritoriale nu este clară. Vor fi atașate la dosar notele de constatare întocmite de reprezentanții Camerei de Conturi și ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, precum și alte dovezi care să ateste existența unor arierate, derularea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare etc., pentru a se putea verifica în concret dacă restituirea sumelor a fost sau nu justificată.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1), al art. 313 din C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și având în vedere, conform art. 314 din același cod că "împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite" se vor admite recursurile, casându-se parțial sentința, în limitele trasate anterior, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 644 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința atacată, numai în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de Comunele Ilva Mică, Matei, Ilva Mare, Șintereag și Runcu Salvei și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2013. Procesat de GGC - AM