ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7029/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7029/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la
6 iulie 2011, I.E.F., în nume propriu și în calitate de reprezentant al
recurenților A.L.D., K.F., C.H., B.I., B.A., A.D.M., O.F. și R.E. a solicitat
anularea Deciziei nr. 5313 din 21 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în baza art.
317 și 318 C. proc. civ.
La 14 noiembrie 2011,
cererea introductivă de instanță a fost precizată cât privește calificarea căii
de atac, în sensul că aceasta este atât o contestație în anulare, întemeiată pe
dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., cât și o revizuire, întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.
În motivarea
contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs a fost în eroare cu
privire la limitele învestirii sale și și-a depășit limitele învestirii sub
două aspecte - s-a pronunțat asupra unor aspecte cu a căror examinare nu a fost
niciodată învestită de către părți; s-a pronunțat asupra acestor aspecte după
ce în prealabil s-a dezînvestit la momentul la care a apreciat că obiectul
acțiunii nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Eroarea instanței în
ce privește limitele învestirii sale se încadrează în ipoteza legală prevăzută
de art. 318 teza I C. proc. civ.
Cât privește motivele
de revizuire, s-a arătat că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii
nr. 10/2001. Critica vizează, conform art. 322 pct. 2 C. proc. civ., faptul că
instanța de recurs și-a depășit limitele învestirii sale, în condițiile în care
niciuna dintre părți nu a formulat vreo cerere ori excepție vizând
valabilitatea ori eficiența titlului de proprietate, instanța de recurs s-a
pronunțat cu privire la aceste aspecte.
Este incident și
motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile
în care, prin Sentința civilă nr. 2513 din 24 iunie 1992 pronunțată de
Judecătoria Tulcea, s-a recunoscut valabilitatea titlului de proprietate al
revizuenților, în limita a 10 ha. În aceste condiții, hotărârea instanței de
recurs trebuie revizuită în sensul că recursul trebuie respins strict pe
considerentul că imobilul cerut spre retrocedare nu intră în sfera de aplicare
a Legii nr. 10/2001, fără alte aprecieri suplimentare cu privire la
valabilitatea și eficiența titlului de proprietate.
Analizând cererea,
sub ambele aspecte ale calificării căii de atac exercitate, Înalta Curte a
apreciat că se impune respingerea acesteia pentru următoarele aspecte:
Contestația în anulare
este inadmisibilă, în condițiile în care aspectele invocate nu se circumscriu
limitelor impuse prin art. 318 teza I C. proc. civ. Conform acestui text,
hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Fiind o cale
extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru
motivele anume prevăzute în lege. Or, eventuala depășire a limitelor învestirii
nu constituie, în niciun caz, eroarea materială avută în vedere de textul
invocat.
Cât privește
revizuirea, față de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 2 și 7 C.
proc. civ., va fi respinsă ca tardiv formulată.
Conform art. 324 pct.
1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și, în cazurile prevăzute
de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), curge de la pronunțarea hotărârii date în
recurs.
Decizia a cărei
revizuire s-a urmărit a fost pronunțată la 21 iunie 2011, iar „precizarea”
cererii cu care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a fost învestită la 6 iulie 2011, în sensul că
aceasta constituie și o revizuire, a fost făcută la 14 noiembrie 2011. Așadar,
cu depășirea termenului imperativ stabilit de legiuitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibilă contestația în anulare exercitată de I.E.F., în nume propriu și în
calitate de reprezentant al recurenților A.L.D., K.F., C.H., B.I., B.A.,
A.D.M., O.F. și R.E. împotriva Deciziei nr. 5313 din 21 iunie 2011 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Respinge ca tardivă
revizuirea exercitată împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS