ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7029/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 6 iulie 2011, I.E.F., în nume propriu și în calitate de reprezentant al recurenților A.L.D., K.F., C.H., B.I., B.A., A.D.M., O.F. și R.E. a solicitat anularea Deciziei nr. 5313 din 21 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în baza art. 317 și 318 C. proc. civ. La 14 noiembrie 2011, cererea introductivă de instanță a fost precizată cât privește calificarea căii de atac, în sensul că aceasta este atât o contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc.

civ., cât și o revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs a fost în eroare cu privire la limitele învestirii sale și și-a depășit limitele învestirii sub două aspecte - s-a pronunțat asupra unor aspecte cu a căror examinare nu a fost niciodată învestită de către părți; s-a pronunțat asupra acestor aspecte după ce în prealabil s-a dezînvestit la momentul la care a apreciat că obiectul acțiunii nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Eroarea instanței în ce privește limitele învestirii sale se încadrează în ipoteza legală prevăzută de art. 318 teza I C. proc. civ. Cât privește motivele de revizuire, s-a arătat că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Critica vizează, conform art. 322 pct. 2 C. proc. civ., faptul că instanța de recurs și-a depășit limitele învestirii sale, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a formulat vreo cerere ori excepție vizând valabilitatea ori eficiența titlului de proprietate, instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte. Este incident și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care, prin Sentința civilă nr. 2513 din 24 iunie 1992 pronunțată de Judecătoria Tulcea, s-a recunoscut valabilitatea titlului de proprietate al revizuenților, în limita a 10 ha. În aceste condiții, hotărârea instanței de recurs trebuie revizuită în sensul că recursul trebuie respins strict pe considerentul că imobilul cerut spre retrocedare nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, fără alte aprecieri suplimentare cu privire la valabilitatea și eficiența titlului de proprietate.

Analizând cererea, sub ambele aspecte ale calificării căii de atac exercitate, Înalta Curte a apreciat că se impune respingerea acesteia pentru următoarele aspecte: Contestația în anulare este inadmisibilă, în condițiile în care aspectele invocate nu se circumscriu limitelor impuse prin art. 318 teza I C. proc. civ. Conform acestui text, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege. Or, eventuala depășire a limitelor învestirii nu constituie, în niciun caz, eroarea materială avută în vedere de textul invocat.

Cât privește revizuirea, față de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., va fi respinsă ca tardiv formulată. Conform art. 324 pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), curge de la pronunțarea hotărârii date în recurs. Decizia a cărei revizuire s-a urmărit a fost pronunțată la 21 iunie 2011, iar „precizarea” cererii cu care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost învestită la 6 iulie 2011, în sensul că aceasta constituie și o revizuire, a fost făcută la 14 noiembrie 2011. Așadar, cu depășirea termenului imperativ stabilit de legiuitor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare exercitată de I.E.F., în nume propriu și în calitate de reprezentant al recurenților A.L.D., K.F., C.H., B.I., B.A., A.D.M., O.F. și R.E. împotriva Deciziei nr. 5313 din 21 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Respinge ca tardivă revizuirea exercitată împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS