ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2062/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

În cadrul apelurilor declarate de A. și B. împotriva sentinței nr. 26/05.03.2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, C. și D. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la 04.07.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere lipsa acordului expres al părților, cerință prevăzută de art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs D. și C. care au solicitat casarea ei și admiterea cererii de intervenție principală.

Recursul nu a fost motivat, iar recurenții au precizat că își rezervă dreptul de a depune motivele de recurs după redactarea și comunicarea încheierii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 07.08.2019, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat.

La 25.09.2019 Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității recursului, reținând că art. 64 alin. (4) C. proc. civ. recunoaște posibilitatea atacării cu recurs a unor încheieri prin care se soluționează cererile de intervenție în faza admisibilității în principiu. În cadrul aceleași încheieri, Înalta Curte, pentru a da posibilitate recurenților să-și motiveze calea de atac, a dispus amânarea cauzei luând act că dovezile de la dosar nu relevau până la acel moment comunicarea încheierii atacate către aceștia.

Până la termenul de astăzi, recursul nu a fost motivat, așa încât Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (1), raportat la art. 487 alin. (1), cu aplicarea art. 10 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Nemotivarea recursului este sancționată cu nulitatea, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Interpretarea coroborată a acestor texte relevă că lipsa motivelor de casare poate fi acoperită prin prezentarea lor înăuntrul termenului de recurs.

Recurenții nu au arătat motivele de recurs, iar probele relevă că încheierea atacată nu le-a fost comunicată de către Curtea de Apel Craiova.

Cu toate acestea, Înalta Curte reține că art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie în sarcina părților obligațiile de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-și proba pretențiile și apărările, de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări astfel, finalizarea lui.

Dată fiind importanța acestor obligații, dedusă din finalitatea avută în vedere de legiuitor, ele au primit o reglementare distinctă în raport cu celelalte obligații procesuale. Așa cum sunt formulate, obligațiile stabilite prin art. 10 C. proc. civ. se constituie în veritabile principii ale procesului civil, întrucât au ca scop finalizarea litigiului cu celeritate.

Tocmai în vederea judecării cauzei și pornind de la realitatea că instanța de apel nu a comunicat încheierea către persoanele care au intervenit în proces, Înalta Curte a stabilit, la termenul anterior, ca recurenții să-și motiveze calea de atac exercitată, acordând un nou termen, pentru ziua de astăzi.

Cum nici până la acest termen recurenții nu și-au îndeplinit obligația de a depune motivele de recurs, lipsa lor de diligență în respectarea cerințelor impuse în mod imperativ de art. 486 alin. (1) lit. d) și de art. 487 alin. (1) C. proc. civ. va fi sancționată cu nulitatea recursului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus evocate, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții D. și C. împotriva încheierii din 04.07.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2019.