ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1013/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95 din 1 martie

2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de transfer

într-un penitenciar din România a persoanei condamnate R.M., formulată de

autoritățile judiciare din Regatul Belgiei.

A dispus

recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de:

1) Tribunalul

Corecțional din Charleroi la data de 05 martie 2007, prin care persoana

condamnată R.M. a fost condamnat la 1 an și 15 luni închisoare cu suspendarea

condiționată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani pentru perioada ce depășește

durata arestului preventiv,

2) Curtea cu juri din

Provincia Hinaut din data de 10 septembrie  2009 prin care aceeași persoană a

fost condamnată la pedeapsa de 25 închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C.

pen. Român, astfel cum își găsesc corespondentul pedepsele complementare de

interdicție pe viață a dreptului de a ocupa funcții publice, de a fi ales, de a

purta decorații sau titluri de noblețe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi

tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deține, purta,

transporta, importa sau exporta arme, pe o perioadă de 10 ani,

3) Tribunalul

Corecțional din Charleroi din 16 octombrie  2006 și 21 mai 2008 prin care

persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedepsele de 4 luni închisoare și

respectiv 6 luni închisoare.

4) Curtea de Apel din

Mons din 12 septembrie  2008, prin care persoanei condamnate R.M. i s-au

aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt

prin efracție, escaladare sau chei false.

Persoana condamnată

R.M. va executa pedeapsa de 28 ani și 7 luni închisoare.

A dispus transferarea

persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea

executării pedepsei de 28 ani și 7 luni închisoare.

A dedus prevenția

inculpatului de la 25 noiembrie  2005 la 5 martie 2007 și de la 12 aprilie 2007

la zi.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul instanței

la data de 30 noiembrie  2010 sub nr. 11696/2/2010 (3173/2010), s-a solicitat,

în temeiul dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 302/2004 modificată,

recunoașterea hotărârilor penale ale autorităților judiciare din Regatul

Belgiei, respectiv a Tribunalului Corecțional din Charleroi la data de 05

martie 2007, prin care persoana condamnată R.M. a fost condamnat la 1 an și 15

luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani

pentru perioada ce depășește durata arestului preventiv, a Curții cu juri din

Provincia Hinaut din data de 10 septembrie  2009 prin care aceeași persoană a

fost condamnată la pedeapsa de 25 închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C.

pen. Român, astfel cum își găsesc corespondentul pedepsele complementare de

interdicție pe viață a dreptului de a ocupa funcții publice, de a fi ales, de a

purta decorații sau titluri de noblețe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi

tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deține, purta,

transporta, importa sau exporta arme, pe o perioadă de 10 ani, a Tribunalului

Corecțional din Charleroi din 16 octombrie  2006 și 21 mai 2008 prin care

persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedepsele de 4 luni închisoare și

respectiv 6 luni închisoare și a Curții de Apel din Mons din 12 septembrie

2008, prin care persoanei condamnate R.M. i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni

închisoare pentru și transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din

România pentru continuarea executării pedepsei.

Inițial sesizarea a

făcut obiectul Dosarului nr. 11696/2/2010 al Curții de Apel București, secția a

II-a penală, în care s-a pronunțat Sentința nr. 273 din 2 iunie 2011, care a

fost casată prin Decizia penală nr. 3915 din 3 noiembrie 2011, cauza fiind

trimisă spre rejudecare față de împrejurarea că instanța de fond nu a explicat

cum s-a ajuns la pedeapsa rezultantă de 28 de ani și o lună închisoare dată

spre executare persoanei ce urmează a fi transferată.

În rejudecare,

sesizarea a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe cu numărul

420/2/2012, reținându-se, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că

prin hotărârea penală pronunțată la data de 05 martie 2007 Tribunalul

corecțional din Charleroi l-a condamnat pe numitul R.M. la o pedeapsă de 1 an

și 15 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 5

ani pentru perioada ce depășește durata arestării preventive pentru săvârșirea

infracțiunilor de furt, viol și atentat la pudoarea unui minor fără violențe și

amenințări, prevăzute de art. 461, 468, 471, 375, 374 - 378 C. pen. Belgian.

În fapt, s-a reținut

că persoana condamnată, împreună cu o altă persoană, a sustras în data de 25

noiembrie  2006 un portofel aparținând părții vătămate S.T. și au exercitat

violențe și au folosit arme asupra acesteia pentru a rămâne în posesia bunului

sustras; în perioada februarie - noiembrie 2006 au sustras, prin efracție,

escaladare, folosire de chei false, în timpul nopții, mai multe bunuri din

autoturisme și locuințe; în cursul anului 2006 persoana condamnată l-a violat

pe minorul S.S. care nu împlinise vârsta de 14 ani și în cursul anului 2006 a

atentat la pudoarea aceluiași minor.

Prin hotărârea Curții

cu juri din Hinaut din data de 10 septembrie  2009 numitul R.M. a fost

condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, precum și la pedepsele

complementare de interdicție pe viață a dreptului de a ocupa funcții publice, de

a fi ales, de a purta decorații sau titluri de noblețe, de a fi jurat, expert,

martor, de a fi tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda,

deține, purta, transporta, importa sau exporta arme pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 51 - 51 - 80 C. pen. Belgian.

În fapt, s-a reținut

că persoana condamnată, împreună cu alte persoane, au încercat să-l omoare pe

numitul R.O. în scopul de a sustrage bunuri din brutăria în care lucra acesta

și a deținut arme interzise.

Prin hotărârea pronunțată

la data de 16 octombrie  2006 de Tribunalul corecțional din Charleroi, numitul

R.M. a mai fost condamnat la 4 luni închisoare, pentru aceea că în data de 23

august 2006 a sustras în mod fraudulos o placă de înmatriculare "X",

în valoare nedeterminată, care nu-i aparținea, prejudiciindu-l astfel pe

numitul D.A., fapte prevăzute de art. 461 și 467 din C. pen. Belgian.

Prin hotărârea

pronunțată la data de 21 mai 2008 de Tribunalul corecțional din Charleroi,

numitul R.M. a mai fost condamnat și la 6 luni închisoare, pentru aceea că la

data de 15 septembrie  2007, la Jamioulx, a achiziționat și deținut cantitatea

de 4 grame de heroină, această achiziție și deținere neavând loc în temeiul

unei rețete medicale.

Aceste hotărâri au

rămas definitive, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la

Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația

executării pedepsei comunicată de autoritățile belgiene a rezultat că persoana

condamnată a fost arestată de la 25 noiembrie  2006 la 05 martie 2007 și de la

12 aprilie 2007 la zi, iar la data primirii cererii de transfer acesta mai are

de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale. În consecință, este

îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c)

din Legea nr. 302/2004.

Faptele reținute în

sarcina persoanei condamnate, astfel cum au fost menționate, au corespondent în

legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor

prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), C. pen., art.

208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen., art. 202 C. pen., art. 20

raportat la art. 175 lit. h) C. pen., art. 279 C. pen. cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., îndeplinindu-se astfel condiția dublei incriminări prevăzute

de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la

Strasbourg.

Din declarația dată

de persoana condamnată în fața directorului penitenciarului din Ardenne a

rezultat că acesta nu este de acord cu transferarea lui într-un penitenciar din

România (poziția fiind menținută și la rejudecare, așa cum rezultă din

înscrisul existent la fila 14 din dosarul de fond), însă Ministrul Politicii de

Azil și Migrațiune a luată față de acesta măsura de a părăsi Regatul Belgiei.

În consecință în cauză sunt incidente disp.art. 3 pct. 1 din Protocolul

adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate

adoptat la Strasbourg în anul 2007 (act ratificat atât de România, cât și de

Regatul Belgiei), astfel că se poate realiza transferarea sus-numitului într-un

penitenciar din România și în lipsa consimțământului

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă

R.M., considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât a fost recunoscută o

hotărâre de condamnare pronunțată de autoritățile belgiene împotriva sa, dar la

pedeapsa stabilită s-a adăugat un cuantum de 3 ani, greșit reținut și pe cale

de consecință prin recunoașterea acestei hotărâri, i-a fost nejustificat

sporită pedeapsa.

Recursul este tardiv.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma excepției invocate de procuror, Înalta Curte constată că

Sentința penală nr. 95 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost

pronunțată în ședință publică, la data de 1 martie 2012, persoana condamnată

R.M., aflându-se în stare de arest în penitenciarul din A., Belgia.

Dovada de comunicare

a sentinței penale sus-menționate către persoana condamnata poartă stampila

autorităților belgiene și data de 19 aprilie 2012.

Potrivit documentelor

aflate la filele 24 - 28 dosar instanță fond, „persoana în cauză a refuzat să

semneze documentul."

Persoana condamnată

R.M. a declarat recurs, prin poștă, la data de 12 februarie 2013, conform

ștampilei poștei aplicata pe plic, fiind înregistrată la instanță la data de 14

februarie 2013, conform ștampilei Curții de Apel București.

Potrivit disp. art.

385

3

raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de

recurs este de zece zile, care curge pentru părțile care au lipsit atât la

dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpat deținut de la

comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Conform disp. art.

186 C. proc. pen., la calcularea termenelor pe zile nu se socotește ziua de la

care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Când

ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la

sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Se constată astfel,

că nu are importanță ziua din care începe să curgă termenul și numai dacă

ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la

sfârșitul primei zile lucrătoare care ar fi urmat.

Așa fiind, față de

cele menționate, se constată că depunerea recursului de către persoana

condamnată la data de 12 februarie 2013, după o perioadă de 10 luni de la

comunicarea hotărârii, s-a făcut cu depășirea termenului procedural de 10 zile

prevăzut de lege.

Ca atare, în baza

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea

urmează a respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de condamnatul

persoană transferabile R.M. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de recurentul condamnat persoană transferabilă R.M. împotriva

Sentinței penale nr. 95 din data de 01 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția a II-a Penală.

Obligă recurentul

condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - LM