ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față ;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele :
I. Prin sentința penală nr. 124 din 19 martie
2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a recunoscut hotărârea
pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anver - ședința nr. 6 din anul 2011 nr.
VI/III definitivă privind pe condamnatul R.H.P.
S-a dispus
transferarea persoanei condamnate R.H.P. într-un penitenciar din România pentru
continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicate prin hotărârea
mai sus menționată.
S-a dedus din pedeapsă
perioada executată din data de 04 iunie 2009 la zi.
Dispune emiterea
mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a
prezentei sentințe.
Cheltuielile
judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului
din oficiu, în cuantum de 320 lei, s-a avansat din fondul Ministerului
Justiției.
S-a reținut că la
data de 18 ianuarie 2013 s-a înregistrat pe rolul acestei Curți sesizarea
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și
punerea în executare a
hotărârii pronunțate de Curtea
de Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, ca
urmare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, de
transferare a condamnatului R.H.P. într-un penitenciar din România, în vederea
continuării executării pedepsei închisorii
.
A fost anexat dosarul
nr. 2752/II/5/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin adresa nr. 74639/2012
Ministerul Justiției - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie
penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată
de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, prin care se solicită
transferarea persoanei condamnate R.H.P., într-un penitenciar din România în
vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele belgiene.
Cererea formulată de
autoritățile belgiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2
din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: adresa autorității centrale din statul de condamnare
(Regatul Belgiei), procesul verbal prin care s-a consemnat opinia persoanei
condamnate, în sensul că se opune transferării, ordinul de părăsire a
teritoriului Regatului Belgiei, sentința Curții de Apel a provinciei Anvers,
precum și dispozițiile legale aplicabile.
Din verificările
efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de
Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de
Date, a rezultat că persoana condamnată R.H.P. este cetățean român, fiind
astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană
asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informațiile și
documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene
asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea pronunțată de Curtea cu Juri din
Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 Nr. VI/III, R.H.P. a fost
condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunile de furt calificat și
tâlhărie, comise împreună cu mai multe persoane pe timp de noapte, prev. de art.
1, 3, 7, 8, 9, 18, 19, 25, 31 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), art. 61, 62,
65, 66, 79, 80, 82, 322, 323, 324, 392, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478
și 483 C. pen. belgian, art. 2 și 4 din Legea din 23 august 1919.
Sentința a rămas
definitivă, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din
Convenția europeană, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004
republicată.
Prin referatul nr. 6709563,
Regatul Belgiei a dispus față de R.H.P. un ordin de părăsire a teritoriului
țării.
Din adresa
Serviciului public federal a rezultat că R.H.P. a fost arestat la data de 04
iunie 2009.
În Belgia se află în
condițiile eliberării provizorii în vederea părăsirii teritoriului belgian
începând cu data de 03 iunie 2014, sfârșitul pedepsei fiind stabilit la data de
30 mai 2024.
În consecință, este
îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Prin sentința a cărei
recunoaștere se solicită s-a reținut că în perioada 07 mai 2009 - 01 iunie 2009,
precum și la data de 02 iunie 2009, R.H.P., împreună cu alte persoane, au
sustras prin violență bunuri aparținând mai multor persoane vătămate. De
asemenea, a făcut parte dintr-o asociație constituită în scopul săvârșirii de
infracțiuni.
Curtea a constatat că
este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din
Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, întrucât faptele reținute în sarcina persoanei condamnate R.H.P. au corespondent
în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor
prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
)
lit. a) (3 infracțiuni) C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen.
Persoana condamnată R.H.P.
nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în
vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile belgiene,
însă prin referatul nr. 6709563 al Regatului Belgiei s-a dispus față de acesta
un ordin de părăsire a teritoriului țării, situație în care, potrivit art. 3
paragraf I din Protocolul adițional al Convenției europene asupra transferării
persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg, consimțământul acestuia nu este
necesar.
Persoana condamnată
se află încarcerată în Penitenciarul Oudenaarde - Belgia.
Pe cale de
consecință, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege
pentru transferarea condamnatului, va admite sesizarea formulată de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București.
A recunoscut
hotărârea pronunțată de Curtea de Juri din Provincia Anvers
- ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III definitivă privind pe
condamnatul
R.H.P.
A dispus transferarea
persoanei condamnate R.H.P. într-un penitenciar din România pentru continuarea
executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicate prin hotărârea mai sus
menționată.
A dedus din pedeapsă
perioada executată din data de 04 iunie 2009 la zi.
A dispus emiterea
mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a
prezentei sentințe.
II. Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă R.H.P., criticând-o
ca netemeinică solicitând casarea acesteia și rejudecând să dispună respingerea
sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea
acestuia într-un penitenciar din România.
Examinând actele și
lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de motivul de critică
invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum
prevăd disp. art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în
vedere, cu titlu de situație premisă că din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru
Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana
condamnată R.H.P. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția
prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării
persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informațiile și
documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene
asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea pronunțată de Curtea cu Juri din
Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 Nr. VI/III, R.H.P. a fost
condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunile de furt calificat și
tâlhărie, comise împreună cu mai multe persoane pe timp de noapte, prev. de art.
1, 3, 7, 8, 9, 18, 19, 25, 31 al. 1, 2, 3, 4, 5, 6, art. 61, 62, 65, 66, 79,
80, 82, 322, 323, 324, 392, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478 și 483 C.
pen. belgian, art. 2 și 4 din Legea din 23 august 1919.
Sentința a rămas
definitivă, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din
Convenția europeană, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004
republicată.
Prin referatul nr. 6709563,
Regatul Belgiei a dispus față de R.H.P. un ordin de părăsire a teritoriului
țării.
Din adresa
Serviciului public federal a rezultat că R.H.P. a fost arestat la data de 04
iunie 2009.
În Belgia se află în
condițiile eliberării provizorii în vederea părăsirii teritoriului belgian începând
cu data de 03 iunie 2014, sfârșitul pedepsei fiind stabilit la data de 30 mai 2024.
În consecință, este
îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Prin sentința a cărei
recunoaștere se solicită s-a reținut că în perioada 07 mai 2009 - 01 iunie 2009,
precum și la data de 02 iunie 2009, R.H.P., împreună cu alte persoane, au
sustras prin violență bunuri aparținând mai multor persoane vătămate și de
asemenea, a făcut parte dintr-o asociație constituită în scopul săvârșirii de
infracțiuni.
În consecință se
constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit.
e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană
asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, întrucât faptele reținute în sarcina persoanei condamnate R.H.P. au corespondent
în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor
prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
)
lit. a) (3 infracțiuni) C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen.
Se mai reține că persoana
condamnată R.H.P. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din
România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile
belgiene, însă prin referatul nr. 6709563 al Regatului Belgiei s-a dispus față
de acesta un ordin de părăsire a teritoriului țării, situație în care, potrivit
art. 3 paragraf I din Protocolul adițional al Convenției europene asupra
transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg, consimțământul acestuia nu este necesar.
Persoana condamnată
se află încarcerată în Penitenciarul Oudenaarde - Belgia.
În consecința celor
mai sus expuse, rezultă că în mod legal și temeinic instanța de fond a Curții
de Apel București a constatat că sunt îndeplinite pe deplin condițiile sus-indicate
pretinse de lege pentru recunoașterea și punerea în executare a
hotărârii pronunțate de Curtea de Juri din Provincia Anvers
- ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, ca urmare a cererii formulate de
autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, de transferare a condamnatului R.H.P.
într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei
închisorii
.
Așa fiind, recursul
de față declarat de condamnatul persoană transferabilă R.H.P. se privește ca
nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și disp. art. 192
alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de persoana condamnată R.H.P. împotriva sentinței penale nr. 124
din 19 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul
persoană condamnată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 04 septembrie 2013.