ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : I. Prin sentința penală nr. 124 din 19 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. S-a recunoscut hotărârea pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anver - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III definitivă privind pe condamnatul R.H.P. S-a dispus transferarea persoanei condamnate R.H.P. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicate prin hotărârea mai sus menționată. S-a dedus din pedeapsă perioada executată din data de 04 iunie 2009 la zi. Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că la data de 18 ianuarie 2013 s-a înregistrat pe rolul acestei Curți sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârii pronunțate de Curtea de Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, ca urmare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, de transferare a condamnatului R.H.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii . A fost anexat dosarul nr. 2752/II/5/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Prin adresa nr. 74639/2012 Ministerul Justiției - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate R.H.P., într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele belgiene.

Cererea formulată de autoritățile belgiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: adresa autorității centrale din statul de condamnare (Regatul Belgiei), procesul verbal prin care s-a consemnat opinia persoanei condamnate, în sensul că se opune transferării, ordinul de părăsire a teritoriului Regatului Belgiei, sentința Curții de Apel a provinciei Anvers, precum și dispozițiile legale aplicabile. Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată R.H.P.

este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată. Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 Nr. VI/III, R.H.P. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunile de furt calificat și tâlhărie, comise împreună cu mai multe persoane pe timp de noapte, prev. de art. 1, 3, 7, 8, 9, 18, 19, 25, 31 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), art. 61, 62, 65, 66, 79, 80, 82, 322, 323, 324, 392, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478 și 483 C. pen.

belgian, art. 2 și 4 din Legea din 23 august 1919. Sentința a rămas definitivă, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată. Prin referatul nr. 6709563, Regatul Belgiei a dispus față de R.H.P. un ordin de părăsire a teritoriului țării. Din adresa Serviciului public federal a rezultat că R.H.P. a fost arestat la data de 04 iunie 2009. În Belgia se află în condițiile eliberării provizorii în vederea părăsirii teritoriului belgian începând cu data de 03 iunie 2014, sfârșitul pedepsei fiind stabilit la data de 30 mai 2024. În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Prin sentința a cărei recunoaștere se solicită s-a reținut că în perioada 07 mai 2009 - 01 iunie 2009, precum și la data de 02 iunie 2009, R.H.P., împreună cu alte persoane, au sustras prin violență bunuri aparținând mai multor persoane vătămate. De asemenea, a făcut parte dintr-o asociație constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni. Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, întrucât faptele reținute în sarcina persoanei condamnate R.H.P. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) (3 infracțiuni) C. pen.

și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Persoana condamnată R.H.P. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile belgiene, însă prin referatul nr. 6709563 al Regatului Belgiei s-a dispus față de acesta un ordin de părăsire a teritoriului țării, situație în care, potrivit art. 3 paragraf I din Protocolul adițional al Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg, consimțământul acestuia nu este necesar. Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Oudenaarde - Belgia. Pe cale de consecință, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru transferarea condamnatului, va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut hotărârea pronunțată de Curtea de Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III definitivă privind pe condamnatul R.H.P. A dispus transferarea persoanei condamnate R.H.P. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicate prin hotărârea mai sus menționată. A dedus din pedeapsă perioada executată din data de 04 iunie 2009 la zi. A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă R.H.P., criticând-o ca netemeinică solicitând casarea acesteia și rejudecând să dispună respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea acestuia într-un penitenciar din România.

Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situație premisă că din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată R.H.P. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 Nr. VI/III, R.H.P. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunile de furt calificat și tâlhărie, comise împreună cu mai multe persoane pe timp de noapte, prev. de art. 1, 3, 7, 8, 9, 18, 19, 25, 31 al. 1, 2, 3, 4, 5, 6, art. 61, 62, 65, 66, 79, 80, 82, 322, 323, 324, 392, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478 și 483 C. pen. belgian, art. 2 și 4 din Legea din 23 august 1919. Sentința a rămas definitivă, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.

Prin referatul nr. 6709563, Regatul Belgiei a dispus față de R.H.P. un ordin de părăsire a teritoriului țării. Din adresa Serviciului public federal a rezultat că R.H.P. a fost arestat la data de 04 iunie 2009. În Belgia se află în condițiile eliberării provizorii în vederea părăsirii teritoriului belgian începând cu data de 03 iunie 2014, sfârșitul pedepsei fiind stabilit la data de 30 mai 2024. În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004. Prin sentința a cărei recunoaștere se solicită s-a reținut că în perioada 07 mai 2009 - 01 iunie 2009, precum și la data de 02 iunie 2009, R.H.P., împreună cu alte persoane, au sustras prin violență bunuri aparținând mai multor persoane vătămate și de asemenea, a făcut parte dintr-o asociație constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni.

În consecință se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, întrucât faptele reținute în sarcina persoanei condamnate R.H.P. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) (3 infracțiuni) C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Se mai reține că persoana condamnată R.H.P.

nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile belgiene, însă prin referatul nr. 6709563 al Regatului Belgiei s-a dispus față de acesta un ordin de părăsire a teritoriului țării, situație în care, potrivit art. 3 paragraf I din Protocolul adițional al Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg, consimțământul acestuia nu este necesar. Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Oudenaarde - Belgia.

În consecința celor mai sus expuse, rezultă că în mod legal și temeinic instanța de fond a Curții de Apel București a constatat că sunt îndeplinite pe deplin condițiile sus-indicate pretinse de lege pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii pronunțate de Curtea de Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, ca urmare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, de transferare a condamnatului R.H.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii . Așa fiind, recursul de față declarat de condamnatul persoană transferabilă R.H.P. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana condamnată R.H.P. împotriva sentinței penale nr. 124 din 19 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 04 septembrie 2013.