ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 458/2013

Tribunalul Bistrița Năsăud, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 1884/F/2011 de la 27 octombrie 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de recunoaștere a Hotărârii nr. 142/2010 pronunțată de Judecătoria de primă instanță din Valdepenas, cu motivarea că existența unei declarației autentice nu poate suplini lipsa hotărârii străine, iar citarea acestuia în cererea de exequator nu complinește lipsa citării în procesul de adopție. Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 28/A/2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.R.O., reținând că se impune a se refuza recunoașterea sentinței care face obiectul prezentului dosar, întrucât soluția adoptată de instanța străină diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

Împotriva acestei decizii, reclamanta P.R.O. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul recunoașterii valabilității Hotărârii judecătorești nr. 142 de la 14 octombrie 2010, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanțele de fond și de apel au încălcat principiul fundamental care are drept unic scop protejarea copiilor, recunoașterea neputând fi refuzată pentru motivul că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internațional privat român. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului, reține următoarele: Potrivit art. 301 C. proc.

civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 și 104 din același act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speța dedusă judecății, se observă că hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurentei P.R.O. la data de 30 martie 2012, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 17 aprilie 2012, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de articolul anterior menționat.

Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul formulat de P.R.O. ca tardiv declarat, având în vedere că termenul prevăzut de articolul 301 C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.R.O. împotriva Deciziei civile nr. 28/A/2012 din 16 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013. Procesat de GGC - DG