ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 458/2013

Tribunalul Bistrița

Năsăud, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 1884/F/2011 de la 27 octombrie

2011, a respins ca neîntemeiată cererea de recunoaștere a Hotărârii nr.

142/2010 pronunțată de Judecătoria de primă instanță din Valdepenas, cu

motivarea că existența unei declarației autentice nu poate suplini lipsa

hotărârii străine, iar citarea acestuia în cererea de exequator nu complinește

lipsa citării în procesul de adopție.

Curtea de Apel Cluj,

secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 28/A/2012, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta P.R.O., reținând că se impune a se refuza recunoașterea

sentinței care face obiectul prezentului dosar, întrucât soluția adoptată de

instanța străină diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta P.R.O. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei atacate în sensul recunoașterii valabilității

Hotărârii judecătorești nr. 142 de la 14 octombrie 2010, invocând drept motive

de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanțele de fond și de apel au

încălcat principiul fundamental care are drept unic scop protejarea copiilor,

recunoașterea neputând fi refuzată pentru motivul că instanța care a pronunțat

hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul

internațional privat român.

Înalta Curte, luând

în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului, reține

următoarele:

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 și 104 din același act

normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei.

În speța dedusă

judecății, se observă că hotărârea instanței de apel a fost comunicată

recurentei P.R.O. la data de 30 martie 2012, iar recursul împotriva acestei

hotărâri a fost declarat la data de 17 aprilie 2012, cu depășirea termenului

legal de 15 zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de articolul anterior

menționat.

Față de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai

analiza motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge

recursul formulat de P.R.O. ca tardiv declarat, având în vedere că termenul

prevăzut de articolul 301 C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărui

nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale

de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta P.R.O. împotriva Deciziei civile nr. 28/A/2012 din 16

martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG