ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1308/2019

Ședința publică din data de 13 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 19 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. - SUCURSALA BUZĂU și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - CENTRALA INCIDENTELOR DE PLĂȚI, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13 alin. (1) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012.

Prin sentința civilă nr. 129 din 27 februarie 2019, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzău a evocat dispozițiile art. 2 pct. 1 și 6, art. 8, art. 13 alin. (1) și (3), art. 15, art. 16 alin. (1) și art. 30 alin. (3) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, art. 888 alin. (1), art. 904, art. 94 pct. 1 lit. h) și art. 95 pct. 1 C. proc. civ., precum și ample considerente din decizia nr. 85/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, după care a constatat că a fost învestit cu o acțiune având ca obiect anularea unui incident de plată.

Același tribunal a reținut că normele interpretate prin decizia în interesul legii anterior evocată au fost abrogate, nefiind adoptate norme similare prin noua lege procesual civilă.

În aceste condiții, Tribunalul Buzău a apreciat că aspectele de drept material soluționate cu caracter obligatoriu de către Înalta Curte de Casație și Justiție se impun în continuare instanțelor de drept comun, însă cele de natură procesuală trebuie raportate la noua lege procesual civilă.

S-a reținut că litigiul vizează anularea din baza de date a C.I.P. a înregistrării privind incidentul de plată, fiind un litigiu nepatrimonial.

În continuare, Tribunalul Buzău a apreciat că înregistrarea unui incident de plată reprezintă o operațiune informatică efectuată în baza de date electronică, iar nu un act juridic civil, motiv pentru care litigiul având ca finalitate anularea unei astfel de înscrieri nu se circumscrie celor privind anularea unui act juridic nepatrimonial.

S-a reținut că, în baza acelorași raționamente juridice, sunt reglementate și procedurile de anulare din baza de date a C.I.P. a înregistrării privind incidentele de plată, de vreme ce acestea trebuie să fie întemeiate pe hotărâri judecătorești executorii prin care se dispune anularea.

Or, hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea unui act juridic civil nu are caracter executoriu, ci, printre altele, numai cea prin care i se impune debitorului să îndeplinească o obligație de a face.

Tribunalul Buzău a mai reținut că, prin hotărârea pronunțată într-un astfel litigiu, se instituie în sarcina pârâtului, persoană declarantă, obligația de a face, materializată prin completarea formularului din Anexa nr. 6 a Regulamentului B.N.R. nr. 1/2012, de anulare a înregistrării din baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți.

Având în vedere că noua lege procesual civilă nu a preluat dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. din 1865, sunt incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., conform cărora sunt de competența materială a judecătoriei cererile privind obligațiile de a face neevaluabile în bani.

În egală măsură, dat fiind că nu există dispoziții care să atribuie în competența altor instanțe această categorie de litigii, rezultă că judecătoria este competentă să soluționeze prezenta cauză având ca obiect cererea privind o obligație de a face neevaluabilă în bani.

Referitor la competența teritorială a primei instanțe, tribunalul a reținut că cererea de înscriere a refuzului bancar din 20 septembrie 2018 a fost adresată pârâtei Banca Națională a României - Centrala Incidentelor de Plăți, de către pârâta B. S.A., în calitate de persoană declarantă la C.I.P.

După evocarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 107 alin. (1), art. 109, art. 112 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ., tribunalul a constatat că pârâta B. S.A., în calitate de persoană declarantă la C.I.P., are sediul în Cluj-Napoca, iar pârâta Banca Națională a României - Centrala Incidentelor de Plăți are sediul în București.

S-a reținut că, deși reclamanta a învestit Tribunalul Buzău cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin Sucursala Buzău, care are sediul în Buzău, trebuie avute în vedere normele de procedură expuse mai sus.

Potrivit acestor norme este incidentă competența teritorială alternativă a instanței locului unde persoana juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică numai pentru obligațiile care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Or, în litigiul de față, conform Regulamentului B.N.R. nr. 1/2012, poate avea calitate numai persoana declarantă la C.I.P., respectiv instituția de credit, pentru toate informațiile privind incidentele de plăți produse de către proprii titulari de cont sau de cei din unitățile lor teritoriale.

În aceste condiții, Sucursala Buzău a B. S.A., ca dezmembrământ fără personalitate juridică al acesteia, putea atrage competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție se află numai pentru obligațiile ce urmau a fi executate în acel loc sau care izvorau din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Din actele dosarului rezultă că anularea incidentului de plată din 20 septembrie 2018 nu vizează nicio obligație care ar urma a fi executată în circumscripția teritorială a instanțelor de la sediul Sucursalei Buzău a B. S.A.

De asemenea, anularea acestui incident nu vizează nicio obligație care ar izvorî din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta, în condițiile în care înscrierea incidentului s-a făcut la cererea societății, care poate obține anularea înregistrării.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 5 martie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 3248/2019 din 24 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sa materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a citat dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., după care a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de un raport juridic nepatrimonial de natură comercială.

În acest sens, a evocat decizia nr. 85/2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit natura litigiilor privind anularea incidentelor de plată.

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că, deși decizia în interesul legii a fost pronunțată prin raportare la vechile dispoziții legale, ea își păstrează actualitatea cu privire la calificarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta întrucât acțiunea formulată de reclamantă tinde la anularea unei operațiuni juridice efectuate de Banca Națională a României prin Centrala Riscurilor de Credit. Fiind vorba despre o activitate obiectivă de prestări de servicii de către un profesionist, conform art. 3 alin. (3) C. civ. și art. 8 din Legea nr. 71/2011, litigiile care se nasc din aceste raporturi juridice sunt de natură nepatrimonială, neputând fi evaluate în bani.

Aceeași judecătorie nu a agreat opinia conform căreia nu ar fi vorba de un act juridic, atâta timp cât pentru înregistrarea incidentului de plată există o manifestare de voință din partea declarantului, care în mod vădit produce efecte juridice față de persoana vizată de aceasta.

Completarea formularului și îndeplinirea unor operațiuni de natură informatică este doar modalitatea de executare și manifestare fizică a acestui act de voință.

De altfel, chiar dispozițiile art. 13 alin. (1) și (3) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 fac referire la anularea înregistrărilor privind incidentele de plăți. Or, numai un act juridic este supus nulității, nu și un fapt material.

Judecătoria Cluj-Napoca a mai reținut că nu există instituția juridică a nulității unei operațiuni informatice, această sancțiune fiind una specifică actelor juridice, iar nu faptelor juridice sau materiale.

De asemenea, faptul că textul menționat anterior prevede ca anularea se va face în temeiul unei hotărâri judecătorești executorii nu are consecințe asupra naturii litigiului.

Aceeași judecătorie a reținut că nu există vreo reglementare în sensul indicat de Tribunalul Buzău, care să confere caracter executoriu de drept hotărârilor pronunțate în litigii având ca obiect obligația de a face, acestea nefiind incluse în enumerarea limitativă prevăzută de art. 448 sau art. 663-634 C. proc. civ.

Drept urmare, acesta nu poate fi un motiv pentru a se considera că obiectul acțiunii ar fi obligația de a face și nu anularea unui act juridic nepatrimonial.

Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că tribunalul este instanța cu plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță, în vreme ce judecătoria constituie o instanță de excepție, a cărei competență este prevăzută expres și limitativ de art. 94 C. proc. civ.

Normele care instituie competența de primă instanță a judecătoriei sunt norme speciale, care trebuie interpretate și aplicate în mod strict, iar nu extensiv, conform art. 10 C. civ.

Aceeași judecătorie a reținut că anularea incidentului de plată este o cerere neevaluabilă în bani, de competența în primă instanță a tribunalului, ca instanță de drept comun.

După evocarea dispozițiilor art. 94 pct. lit. h) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că anularea incidentului de plată nu se circumscrie noțiunii de obligație de a face.

Cu privire la competența teritorială, s-a reținut că Tribunalul Buzău a analizat acest aspect și s-a pronunțat asupra lui în mod nelegal, în lipsa unei excepții invocate în acest sens de partea interesată.

Fiind un caz de necompetență teritorială relativă, de ordine privată, instanța nici nu avea posibilitatea să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Câtă vreme niciunul dintre pârâți nu a invocat excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, instanța nu putea trece la analizarea ei, ci a devenit competentă teritorial, fiind vorba de o exercitare a dreptului de dispoziție din partea pârâtului, care a ales să nu conteste instanța aleasă de reclamant.

În aceste condiții, s-a reținut că Tribunalul Buzău a încălcat prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. când a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanțelor din Cluj-Napoca, în momentul pronunțării asupra unei excepții de necompetență materială.

Pentru aceste motive, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 iunie 2019, sub nr. x/2019.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Buzău și Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că soluțiile pronunțate de instanțele aflate în conflict au vizat numai admiterea excepției de necompetență materială. În aceste condiții, soluționarea prezentului conflict de competență presupune stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza.

În speță, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Buzău și Judecătoria Cluj-Napoca are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe cererii deduse judecății.

Astfel, în timp ce Tribunalul Buzău a calificat cererea ca fiind una privind o obligație de a face neevaluabilă în bani, Judecătoria Cluj-Napoca a calificat-o ca fiind una în anularea unui act juridic nepatrimonial.

În aceste condiții, determinarea instanței competente material să soluționeze cauza depinde de stabilirea naturii cererii deduse judecății.

În legătură cu această chestiune, instanța supremă constată că reclamanta a solicitat anularea incidentului de plată privind biletul la ordin seria x nr. x, emis la 28 martie 2018, de pârâta B. - SUCURSALA BUZĂU și obligarea aceleiași pârâte la efectuarea demersurilor de anulare a incidentului de plată la Centrala Incidentelor de Plăți, în baza sentinței ce va fi pronunțată în cauză.

Potrivit art. 2 pct. 1 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, "incidentul de plată este neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor titularilor de cont în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, obligații rezultate prin efectul legii, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante".

Conform art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, "Banca Națională a României va asigura, la sediul său central, condițiile tehnice care să permită înregistrarea, gestionarea și difuzarea, cu operativitate, fără alterări, pe suport electronic, a informațiilor privind incidentele de plăți".

Totodată, art. 13 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 prevede că anularea incidentelor de plăți cu cecuri, cambii sau bilete la ordin din baza de date a CIP se realizează prin utilizarea "Formularului de anulare a înregistrărilor din baza de date a CIP" (F6).

Din analiza dispozițiilor anterior evocate rezultă că înregistrarea unui incident de plată reprezintă o operațiune informatică efectuată în baza de date electronică a Centralei Incidentelor de Plăți.

Anularea incidentului de plată la care se referă dispozițiile Regulamentului B.N.R. nr. 1/2012 constă în operațiunea de anulare a unei mențiuni electronice din baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți.

Așadar, anularea incidentului de neplată nu vizează desființarea cu efect retroactiv a unui act juridic pentru un caz de nulitate, întrucât incidentul de plată nu are natura unui act juridic în sens de negotium juris.

Cum hotărârea prin care se dispune anularea înregistrării privind incidentul de plată instituie în sarcina persoanei declarante obligația de a efectua anumite demersuri în vederea executării hotărârii, rezultă că litigiul având acest obiect vizează o obligație a face neevaluabilă în bani.

Or, conform art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Având în vedere că acțiunea introductivă are ca obiect anularea unui incident de plată și obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor de anulare a acestui incident la Centrala Incidentelor de Plăți rezultă că prezentul proces are ca obiect o obligație de a face neevaluabilă în bani, de competența materială a judecătoriei, conform art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Instanța supremă reține că nu este aplicabilă decizia nr. 85/2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, întrucât noua lege procesual civilă nu cuprinde o dispoziție similară celei de la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. din 1865.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. h) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2019.