ÎCCJ, decizie (scj.ro #160926)

Conflict negativ de competență. Determinarea instanței competente material să soluționeze cauza. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor

Index alfabetic: acțiune în pretenții

acord de parteneriat

act administrativ asimilat

conflict negativ de competență

C. proc. civ., art. 94 pct. 1 lit. k), art. 98 alin. (1), art. 133 pct. 2 teza I

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c)

Împrejurarea că printre părțile unui acord de parteneriat figurează și autorități publice nu transformă acest acord într-un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care acestea și-au asumat obligațiile contractuale în calitate de subiecte participante la circuitul civil, fără să acționeze în regim de putere publică la încheierea acestui act.

Prin urmare, litigiul având ca obiect acțiunea în executarea obligațiilor contractuale ce izvorăsc din acest acord de parteneriat nu are natura unui conflict de contencios administrativ, ci a unuia de drept comun, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei revine instanței civile.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1366 din 18 septembrie 2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la 30 ianuarie 2018, sub nr. x/2/2018, reclamantul A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor Direcția de Sănătate Publică Județeană C., Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud - Est și Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, la plata către reclamantă a sumei de 127.638,51 lei, reprezentând obligații contractuale neexecutate, în temeiul proiectul de finanțare prin POSDRU/81/3.2/S/59915 și al acordului de parteneriat nr. 6397 din 18 august 2009 și actualizarea acestei sume cu dobânda legală și rata inflației, de la data scadenței și până la data plății.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 C. civ.

Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții Direcția de Sănătate Publică Județeană C. și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud - Est au invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 4421 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a evocat dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, după care a constatat că reclamantul a formulat o acțiune în pretenții, decurgând din neexecutarea de către pârâte a obligațiilor contractuale, în temeiul proiectului de finanțare prin POSDRU/81/3.2/S/59915 și al acordului de parteneriat 6397 din 18 august 2009.

Aceeași curte a reținut că, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, capătul de cerere privind pretențiile poate fi formulat doar în două modalități procedurale: fie pe cale accesorie, conform art. 18 alin. 3 sau 4 din Legea nr. 554/2004, odată cu anularea actului administrativ, fie pe cale principală, conform art. 19 din același act normativ, separat de acțiunea în anulare. În ambele ipoteze, însă, premisa esențială este aceea a unui act administrativ nelegal, a cărui anulare se solicită și se obține pe cale judecătorească.

Or, prin acțiunea introductivă nu se invocă nelegalitatea actului prin prisma condițiilor de fond și formă la momentul emiterii lui, ci neplata sumei de 127.638,51 lei.

Curtea de Apel București a mai reținut că acordul de parteneriat nr. 6397 din 18 august 2009 nu are natura unui act administrativ, ci a unui contract civil.

După evocarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c)-c

1

) din Legea nr. 554/2004, aceeași curte de apel a apreciat că acordul de parteneriat nu este emis în regim de putere publică și nici nu este încheiat în scopul organizării executării legii sau a executării în concret a legii. Prin respectivul acord au fost stabilite responsabilitățile fiecărui partener în vederea implementării proiectului, părțile contractante aflându-se pe poziții de egalitate în cadrul acestui raport juridic.

De asemenea, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziții publice. Astfel, chiar dacă la încheierea acestuia participă o autoritate publică, aceasta își asumă obligații la fel ca oricare alt subiect de drept, fără ca aceasta să se afle pe o poziție de putere raportat la celălalt contractant.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 94 alin. 1 lit. k), raportat la art. 132 C. proc. civ., Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2959/2019 din 21 mai 2019, Judecătoria Sectorului 1 București

a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, în forma nemodificată prin art. I din Legea nr. 212/2018, față de data începerii procesului.

După evocarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c), art. 8 alin. 2 și art. 10 alin. 1 și 11 din Legea nr. 554/2004, aceeași judecătorie a reținut că litigiul are ca obiect plata unor sume, pretins datorate de către pârâți în executarea contractului de finanțare nr. POSDRU/81/3.2/S/59915 și al acordului de parteneriat nr. 6397 din 18 august 2009.

Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că aceste acte juridice au natura unor contracte administrative, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) teza finală din Legea nr. 554/2004, fiind încheiate de autoritățile publice Autoritatea de Sănătate Publică a Județului C. și Centrul Național pentru Organizarea și Asigurarea Sistemului Informațional și Informatic în Domeniul Sănătății București, în calitate de delegat al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Aceeași judecătorie a apreciat că aceste contracte nu au caracter civil, întrucât autoritățile publice nu au acționat în interes privat, pentru organizarea propriei activități, ci în vederea asigurării prestării unor servicii publice, în beneficiul sistemului sanitar, prin pregătirea profesională suplimentară a personalului medical.

Totodată, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că natura administrativă a contractelor deduse judecății rezultă și din faptul că solicitarea de plată a fost supusă procedurii plângerii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004, soluționată pe fond prin decizia nr. 395 din 19 decembrie 2017, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Constatând că litigiul are ca obiect executarea unor contracte administrative asimilate actelor administrative, aceeași judecătorie a apreciat că instanței de contencios administrativ îi revine competența de soluționare a cauzei, conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la competența materială, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că aceasta aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, conform art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, întrucât cele două acte administrative asimilate au fost încheiate de o autoritate publică centrală și au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Referitor la competența teritorială, aceeași judecătorie a constatat că reclamantul a ales instanța de la sediul său, conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Judecătoria Sectorului 1 București a mai reținut că reclamantul a formulat pretenții proprii împotriva autorității publice centrale, în baza actului administrativ asimilat reprezentat de contractul de finanțare nr. POSDRU/81/3.2/S/59915. Cum art. 99 alin. 2 C. proc. civ. prevede că instanța competentă să soluționeze ambele capete principale de cerere se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, aceeași judecătorie a conchis că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București.

Prin urmare, în temeiul art. 8 alin. 2, art. 10 alin. 1 și 1

1

din Legea nr. 554/2004, în forma nemodificată prin Legea nr. 212/2018, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 9 iulie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel București și Judecătoria Sectorului 1 București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Judecătoria Sectorului 1 București are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe litigiului dedus judecății.

Astfel, în timp ce Curtea de Apel București a calificat litigiul ca fiind de drept comun, Judecătoria Sectorului 1 București l-a calificat ca fiind de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, determinarea instanței competente material să soluționeze cauza depinde de stabilirea naturii litigiului dedus judecății.

În legătură cu această chestiune, instanța supremă constată că acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 127.638,51 lei, reprezentând obligații contractuale neexecutate, în temeiul proiectul de finanțare prin POSDRU/81/3.2/S/59915 și al acordului de parteneriat nr. 6397 din 18 august 2009.

Astfel, reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune în executarea unor obligații contractuale.

Aceste obligații izvorăsc din acordul de parteneriat nr. 6397 din 18 august 2009, care are ca obiect stabilirea responsabilităților fiecărui partener în vederea implementării unui proiect de formare profesională în domeniul medical.

Așadar, acordul respectiv nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziții publice.

Chiar dacă printre părțile contractante figurează și autorități publice, acestea și-au asumat obligațiile contractuale în calitate de subiecte participante la circuitul civil, fără să acționeze în regim de putere publică la încheierea acestui acord.

În aceste condiții, instanța supremă apreciază că acordul de parteneriat nr. 6397 din 18 august 2009 nu are natura unui act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci a unei convenții civile.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că litigiul dedus judecății nu are natura unui conflict de contencios administrativ, ci a unuia de drept comun.

Având în vedere că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este de 127.638,51 lei, rezultă că Judecătoriei Sectorului 1 București îi revine competența de soluționare a cauzei, conform art. 94 pct. 1 lit. k), raportat la art. 98 alin. 1 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 98 alin. 1, raportat la art. 135 alin. 4 C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.