ÎCCJ, decizie (scj.ro #160758)

Sustragerea de la prelevarea de mostre biologice. Inexistența tipicității

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra siguranței publice. Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice

Indice alfabetic:

Drept penal

-

sustragerea de la prelevarea de mostre biologice

C. pen.,

art. 337

Elementele de tipicitate ale infracțiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută în art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen., nu sunt întrunite în ipoteza în care nu există o cerere expresă a autorităților competente adresată conducătorului de vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice și nu există o dispoziție legală incidentă în cauză care să prevadă obligația conducătorului de vehicul de a se supune acestei prelevări.

I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 285 din 9 decembrie 2019

- extras -

[...] Instanța de control judiciar reamintește că o faptă este prevăzută de legea penală (tipică) atunci când legiuitorul o descrie într-o anumită dispoziție incriminatoare și o interzice sau o impune sub sancțiune penală. Tipicitatea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) existența unei fapte concrete; b) existența unui model legal (a unui tipar abstract); c) existența unei concordanțe între elementele - obiective și subiective - ale faptei concrete și modelul legal.

Prin modelul legal se descrie fapta atât în elementele ei obiective, cât și în elementele ei subiective. Descriind o faptă, legea penală determină conținutul infracțiunii, iar, cu ajutorul conținutului infracțiunii, se realizează încadrarea juridică a faptei concrete. Elementele faptei concrete trebuie să corespundă cu cele ale faptei descrise în norma de incriminare. Concordanța se stabilește în urma comparării faptei concrete cu modelul legal, sub aspectul conținutului obiectiv și subiectiv.

Raportând considerațiile teoretice speței de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, reține că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 337 C. pen., constând în aceea că la data de 11 ianuarie 2018, după producerea accidentului rutier cauzat de încălcarea de către acesta a normelor de circulație rutieră pe fondul faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice, s-a sustras prelevării probelor biologice, prin aceea că, după transportarea sa la spital cu ambulanța SMURD, nefiind internat, a părăsit unitatea medicală fără aviz și nu a revenit la locul accidentului.

Astfel cum a reținut și prima instanță, potrivit art. 337 C. pen., „refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive”, constituie infracțiune care se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Obiectul juridic specific al infracțiunii prevăzute în art. 337 C. pen. este constituit din relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere și din relațiile sociale privind înfăptuirea justiției.

Subiectul activ este calificat, conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Subiectul pasiv este statul.

Elementul material al laturii obiective poate fi realizat prin modalitatea refuzului sau a sustragerii de la activitatea de prelevare a unor mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Refuzul subiectului activ constă într-o respingere sau neacceptare a propunerii organului de poliție de a se supune prelevării de mostre biologice, ceea ce presupune existența unei solicitări exprese în acest sens.

În cazul modalității de săvârșire a infracțiunii constând în sustragerea de la prelevarea de mostre biologice este necesar ca autorul să se eschiveze, să fugă, să scape sau să amâne suficient de mult timp executarea obligației legale de prelevare a mostrelor biologice, astfel încât rezultatul să nu mai fie concludent.

Conform art. 185 - 188 din H. G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. U. G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prelevarea mostrelor biologice este obligatorie în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când rezultatul testării aerului expirat arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat; în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri sau produse periculoase; atunci când rezultatul testării preliminare cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate indică prezența în organism a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare; în cazul accidentelor de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, dacă rezultatul testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau indică prezența în organism a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, conducătorii de vehicule sunt obligați să se supună recoltării probelor biologice; în cazul implicării în accidente de circulație din care a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane.

Potrivit art. 38 din O. U. G. nr. 195/2002, conducătorii vehiculelor (…) sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanțe psihoactive, la solicitarea polițistului rutier, iar dispozițiile art. 88 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 prevăd că recoltarea mostrelor biologice se face numai în prezența unui polițist rutier.

În acord cu prima instanță, Completul de 5 judecători apreciază că situația premisă pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen. o constituie existența unei cereri exprese din partea autorităților competente cu privire la prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Ca atare, sustragerea de la prelevarea probelor biologice poate fi reținută atunci când există o dispoziție legală care obligă persoana în cauză să se supună examinării probei cu alcooltestul sau prezentării în vederea prelevării mostrelor biologice și când există o cerere în acest sens.

Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că în urma accidentului de circulație produs la data de 11 ianuarie 2018, o singură persoană a fost rănită, respectiv conducătorul autovehiculului care l-a cauzat, și anume inculpatul A. La fața locului s-a deplasat un echipaj SMURD care i-a acordat primele îngrijiri medicale și un polițist.

Audiat de instanța de apel la data de 9 decembrie 2019, martorul B. a declarat că, atunci când a ajuns la fața locului, ambulanța sosise deja, iar inculpatul se afla în interior, așezat pe scaun, acordându-i-se îngrijiri medicale. „Nu am discutat deloc cu inculpatul, ci doar cu unul dintre membrii echipajului SMURD, care mi-a înmânat actul de identitate. Eu i-am restituit actul de identitate și nu le-am impus nimic celor de la echipaj în sensul de a nu părăsi locul în care se aflau, întrucât nu depinde de mine dacă aceștia iau decizia de a pleca. I-am cerut totuși să îmi spună când pleacă la spital și la ce spital se duc. Aceștia mi-au spus, însă nu mai rețin spitalul la care s-au deplasat. (…) Având în vedere starea în care se afla, respectiv că era plin de sânge pe față, nu am procedat la prelevarea de probe biologice pentru a evita pătrunderea sângelui în aparatul etilotest.”

Nici membrii echipajului SMURD, audiați în apel, nu au auzit ca polițistul să îi ceară inculpatului să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau să îi impună vreo obligație inculpatului pe care, acesta din urmă, să nu o respecte.

Martorul C. a declarat că: „În timp ce îi acordam îngrijiri s-a prezentat agentul de poliție, care a întrebat care este starea de sănătate a pacientului și dacă îl transportăm la spital. Am spus că în funcție de pacient, dacă dorește să meargă, iar dacă se va decide vom anunța la ce spital îl transportăm. Agentul de poliție a cerut buletinul inculpatului pentru a-i lua datele după care mi l-a restituit tot mie, întrucât eu am întocmit fișa de caz a pacientului. Precizez că în tot acest timp agentul de poliție nu a discutat direct cu pacientul, respectiv inculpatul în cauză. Când s-a luat decizia de a-l transporta la spital, eu i-am comunicat agentului de poliție că urmează să procedăm în acest fel, agentul de poliție neavând nimic de spus.”

De altfel, martorul a subliniat că „Nu a existat nicio interacțiune între polițist și pacient, așa cum am arătat deja.”

D., membru al echipajului SMURD, întrebat de procuror dacă a primit indicații concrete de la agentul de poliție în sensul de a rămâne la fața locului, a arătat că nu. De asemenea, a menționat că decizia de a pleca la spital a aparținut inculpatului, la insistențele doamnei care l-a însoțit.

Martora E. a declarat că: „Din câte îmi amintesc agentul de poliție nu s-a adresat deloc inculpatului și doar a luat actul de identitate, s-a dus cu el la mașina cu care venise, după care s-a întors și a restituit actul de identitate inculpatului. Nici cu această ocazie agentul de poliție nu i-a spus nimic inculpatului. După ce inculpatul a fost transportat către spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, am mai rămas la locul accidentului.”

Faptul că inculpatul a părăsit spitalul, deși medicul curant, după ce l-a investigat medical, i-a adus la cunoștință că organele de poliție au fost sesizate și că urmează să apară în scurt timp, nu echivalează cu o solicitare provenind din partea autorității competente pentru a considera realizată situația premisă a infracțiunii prin acțiuni de sustragere de la recoltarea probelor biologice. Indiferent de persoana care i-a comunicat inculpatului să nu părăsească spitalul până la venirea organelor de poliție, această împrejurare nu prezintă nicio relevanță în cauză sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, în condițiile în care nu a existat o solicitare expresă a organelor de poliție rutieră de a se supune recoltării de mostre biologice.

Doctrina și practica susțin, fără echivoc, că este necesar ca inculpatului să i se solicite, de către un organ abilitat, să se supună prelevării de probe biologice. Or, cadrul medical, fie el medic sau asistentă medicală, nu este organ abilitat în acest sens.

Supunerea necondiționată la recoltarea inițială a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este prevăzută numai pentru conducătorii de vehicule sau de animale implicați în accidente de circulație din care a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, în conformitate cu prevederile art. 187 din Regulamentul de aplicare a  O. U. G. nr. 195/2002.

Însă, prin Decizia nr. 8/2019 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „definiția accidentului de circulație, ca situație premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, nu are în vedere și autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.”

În aceste condiții inculpatul, ca protagonist al unui accident rutier, conform art. 79 din O. U. G. nr. 195/2002 avea obligația doar de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

Ca atare, probele administrate, și avem în vedere în principal declarația dată de agentul de poliție care investiga cauza, în calitate de martor, conduc la concluzia că nimeni nu i-a pus în vedere inculpatului să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motiv pentru care fapta, astfel cum a fost reținută în sarcina inculpatului A., nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute în art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen. [...]