ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2421/2013

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1814 din data

de 10 februarie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis în

parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții S.A.M. și S.D.F.,

în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA  și, în consecință, a constatat

nulitatea absolută a clauzelor referitoare la comisionul de risc prevăzut în

convenția de credit din 19 noiembrie 2007, respectiv art. 5 lit. a) din

Condițiile speciale și a obligat-o pe pârâtă să elimine aceste dispoziții

contractuale. Prin aceeași sentință s-a respins excepția prescripției dreptului

material la acțiune ca neîntemeiată precum și celelalte pretenții formulate de

reclamantă prin acțiune.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a făcut aplicarea art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între

comercianți și consumatori care conform art. 17 alin. (2) transpune prevederile

Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii..

Curtea de

Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 349 din 25 septembrie

2012 a respins apelul declarat de apelanta pârâtă SC V.R. SA, a admis apelul formulat

de apelanții reclamanți S.A.M. și S.D.F. împotriva sentinței tribunalului pe care

a schimbat-o în parte în sensul că a admis excepția prescrierii dreptului

material la acțiune pentru comisionul de risc în sumă de 1.850,23 CHF, aferent

perioadei 17 decembrie 2007-18 februarie 2008, respingând cererea reclamanților

de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.850,23 CHF cu titlu de comision de risc

ca fiind prescrisă. A obligat, totodată, pârâta la plata sumelor de 27.549,5

CHF contravaloare comision de risc și 126.857,3 CHF comisi de risc aferente celor

două convenții de credit din 12 martie 2008 menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâta SC V.R. SA în temeiul art. 304

pct.

9 C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea

cererii de chemare în judecată, critica de nelegalitate constând în încălcarea

și aplicarea greșită a dreptului comunitar, respectiv a Directivei 93/13/CEE.

La termenul stabilit

pentru soluționarea recursului, 18 iunie 2013, părțile s-au prezentat în instanță

susținând că au ajuns la o înțelegere conform contractului de tranzacție pe care

l-au depus la dosar și care a fost pus în executare în sensul că recurenta s-a conformat

hotărârilor judecătorești și a procedat la eliminarea din cuprinsul contractor de

credit a clauzelor constatate abuzive, împrejurare în raport de care recurenta solicită

modificarea deciziei sub aspectul cuantumului sumelor de plată, la nivelul sumei

de 60.000 CHF.

Intimații reclamanți

s-au declarat de acord cu admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

atacate în sensul stabilirii cuantumului sumei de plată la nivelul declarat de recurent

și care concordă cu clauzele contractului de tranzacție semnat de creditor recurent

în recursul de față, și de  împrumutații reclamanți, intimați în cauza de față.

Înalta Curte având

în vedere pozițiile procesuale ale părților, va admite recursul declarat în limitele

astăzi precizate, conform art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și va modifica în parte

decizia atacată dând eficiența înțelegerii părților cu privire la cuantumul obligației

de plată, în aplicarea principiului disponibilității, sens în care va reține în

sarcina recurentei pârâte obligația de plată către reclamanți în cuantum de 60.000

CHF cu menținerea restului dispozițiilor deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurenta-pârâtă SC V.R. SA București împotriva deciziei civile

nr. 349 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă.

Modifică în parte

decizia atacată, în sensul că stabilește obligația de plată, reținută în sarcina

pârâtei SC V.R. SA București, la suma de 60.000 CHF.

Menține restul dispozițiilor deciziei

recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 iunie 2013.