ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 69/2019

Asupra contestației la executare formulată de condamnatul A.,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 8 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2007, invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. pen.. - "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

În cuprinsul cererii nu au fost indicate nelămuririle cu privire la hotărârea care se execută sau motivul împiedicării la executare.

Cauza a primit termen de judecată la data de 5.02.2019, iar la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. x/2007 al Tribunalului București.

Ulterior, în ședința publică din data de 5 februarie 2019 și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, contestatorul-condamnat a precizat că nelămurirea din hotărârea contestată la care face referire privește mențiunea de la fila 7 a deciziei penale nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2007 - "fiind stabilit fără dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor și nu o altă persoană, hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice" - și că înțelege să conteste această mențiune.

Referitor la această precizare, reprezentantul Ministerului Public a apreciat, pe de o parte, că se impune recalificarea căii de atac, iar pe de altă parte, că instanța competentă să judece prezenta contestație la executare este Tribunalul București.

Pe fondul cauzei, a susținut netemeinicia contestației la executare.

Preliminar, Înalta Curte constată că nu se impune recalificarea cererii formulate de către condamnatul A. ca fiind revizuire, raportat la precizarea contestatorului-condamnat, în sensul că aspectele invocate în prezenta cauză au format anterior obiectul unei cereri de revizuire a hotărârii de condamnare, ce a fost respinsă.

Referitor la instanța competentă să soluționeze prezenta contestație la executare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că contestatorul A. a fost condamnat de către Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 803 din 1 iulie 2008, la 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174-175 lit. i) din C. pen. anterior, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) din C. pen. anterior, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. anterior și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86

1

din O.U.G. nr. 195/2002. În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare.

Prin decizia nr. 210/A din 1 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a fost admis apelul parchetului, a fost desființată în parte sentința și, rejudecând, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) din C. pen. anterior. A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) din C. pen. anterior și, recontopind pedepsele, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 22 ani închisoare. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de contestatorul din prezenta cauză, prin decizia penală nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Astfel, se constată, prin raportare la dispozițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. pen.., că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă a soluționa prezenta contestație la executare, nelămurirea contestatorului privind o mențiune din decizia penală nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2007, chiar dacă instanța care a pronunțat hotărârea care se execută este Curtea de Apel București.

Examinând contestația la executare formulată de condamnatul A., în raport de motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În reglementarea C. proc. civ. pen.. contestația la executare se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale definitive.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepselor, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care poate fi folosită contestația la executare. Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. civ. pen.., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, prin pronunțarea altei soluții, întrucât s-a aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În prezenta cauză, contestatorul condamnat A. a solicitat, în esență, lămurirea concluziei la care a ajuns instanța de recurs, în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea de omor, prin raportare la probe care atestă că fapta a fost săvârșită de alte persoane, respectiv de către membrii echipei medicale care nu ar fi acordat victimei îngrijirile ce se impuneau, raportat la starea acesteia de sănătate. Or, aspectele ce se solicită a fi lămurite nu vizează elemente ce țin de executarea deciziei contestate, ci reprezintă critici privind temeinicia soluției pronunțate de către instanța de recurs, care tind la achitarea contestatorului A. pentru infracțiunea de omor. Mai mult, aceste apărări au fost examinate, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința penală nr. 1435 din 29 iunie 2018 a Tribunalului București, secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1325/A din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală (Dosar nr. x/2017), prin care a fost respinsă cererea de revizuire a formulată în cauză de către condamnatul A..

Prin urmare, constatând că aspectele invocate de contestatorul-condamnat A., pe calea contestației la executare dedusă judecății în cauza de față, nu se circumscriu cazului prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. civ. pen..,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2007.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2019.