ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 491/2019

Ședința publică din data de 6 martie 2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 ianuarie 2019 sub nr. x/2019 contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1917/24.11.2017 pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. x/2013, anularea Sentinței nr. 501/2014 a Tribunalului Gorj, cu consecința rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței nr. 200/2014, prin care Primăria Glogova a fost obligată la emiterea documentației aferentă titlului de proprietate având ca obiect terenurile solicitate de contestator în dosarul de fond, spre a fi restituite.

Contestatorul a arătat că prin prezenta cerere dorește casarea hotărârii contestate doar cu privire la terenul având destinația vegetație forestieră și că înțelege să invoce incompatibilitatea completelor I și II de la Curtea de Apel Craiova, care s-au pronunțat pe competență și au trimis dosarul la Înalta Curte, deși contestatorul a solicitat judecarea cauzei de către Curtea de Apel Craiova.

De asemenea, învederează că prin refuzul justiției de a i se face dreptate sunt încălcate drepturi procesuale fundamentale și legile fondului funciar, pe baza cărora se retrocedează, iar nu se confiscă, terenuri în raport de care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, cum este situația din prezenta cauză.

Atașat acestei cereri, contestatorul a depus, în copie, un înscris datat 10.12.2018, prin care a arătat că declară contestație în anulare atât împotriva Deciziei nr. 1917/24.11.2017, cât și împotriva Deciziei nr. 81/02.04.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

Referitor la această ultimă decizie, contestatorul a arătat că judecătorii care au pronunțat-o nu au luat în discuție fondul cauzei și nu au analizat probele dosarului pentru a observa legalitatea Sentinței nr. 200/2014 și faptul că apelul prin care aceasta a fost desființată este nul, respectiv Decizia nr. 501/2014 nu corespunde legii.

Cauza a fost soluționată în apel în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală, cu încălcarea drepturilor procesuale ale contestatorului, a normelor legilor fondului funciar și a dispozițiilor constituționale, fără a se face verificările impuse de lege cu privire la terenurile cu vegetație forestieră pentru care contestatorul a solicitat emiterea titlului de proprietate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la înscrisul datat 10.01.2018 atașat prezentei contestații în anulare îndreptată împotriva Deciziei nr. 1917/24.11.2017, se constată că acesta a fost depus ca simplu înscris, în susținerea contestației în anulare, iar nu ca o cerere distinctă care să impună analizarea ca atare, astfel încât analiza instanței se va realiza asupra cererii datate 03.01.2019, având ca obiect exercitarea căii extraordinare de atac împotriva deciziei mai sus menționate.

Astfel, se reține că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din același cod face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare.

În raport cu aceste prevederi, contestația în anulare exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susținută și de principiul legalității căilor de atac, principiu reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Or, în speță, se constată că prin Decizia nr. 1917/24.11.2017 supusă contestației în anulare a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 196/17.05.2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Această decizie a fost pronunțată în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile alin. (5) ale acestui articol, conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de vreo cale de atac.

Prin urmare, întrucât hotărârea menționată nu are deschisă nicio cale de atac, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., domiciliat în comuna Glogova, jud. Gorj, împotriva Deciziei nr. 1917 din 24 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de fond funciar Glogova, cu sediul în comuna Glogova, județul Gorj, Comisia județeană de fond funciar Gorj, cu sediul în Târgu Jiu, județul Gorj, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Gorj, cu sediul în județul Gorj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN