ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3662/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. S.A. prin B., C. și A. prin director general D. au declarat apel împotriva încheierii nr. 198 din 18 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata E. S.R.L.

Pe parcursul soluționării apelului, intimata E. S.R.L. a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului București având ca obiect cerere de constatare a nulității absolute a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor A. din data de 20.10.2016.

Prin încheierea pronunțată la data de 16 mai 2017 Curtea de Apel București, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., secția a V-a civilă, a dispus suspendarea judecării apelului declarat împotriva încheierii nr. 198 din 18 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, până la soluționarea definitivă a dosarului x/2016

Fără a-și încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., A. S.A. prin B. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din data de 16 mai 207.

În motivare, recurenta A. S.A. prin B. susține, în esență, că încheierea atacată este nelegală, fiind rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează suspendarea facultativă.

În opinia recurentei, măsura suspendării, chiar dacă reprezintă o măsură de oportunitate, așa cum apreciază instanța, aceasta nu este nici utilă și nici necesară pentru justa soluționare a cauzei.

Această concluzie se impune prin raportare atât la caracterul necontencios al cererii de depunere/menționare, cât și prin raportare la caracterul urgent al acestei proceduri speciale.

Procedura necontencioasă prevăzută de O.U.G. nr. 116/2009, arată recurenta, se limitează exclusiv la verificarea condițiilor de legalitate sub aspect formal a actelor supuse depunerii/menționării în registrul comerțului, limitându-se strict la verificarea formularului tip utilizat pentru depunerea/menționarea actelor, dovada calității persoanei însărcinate cu formularea cererii, precum și plata taxelor de timbru.

Cele două proceduri - procedura necontencioasă care vizează un control de legalitate pur formal și procedura contecioasă care vizează un control de legalitate substanțial al actului supus înregistrării conform O.U.G. nr. 116/2009 sunt fundamental diferite, prima având ca scop opozabilitatea efectelor hotărârii AGEA, în timp ce a doua vizează legalitatea hotărârii AGA prin prisma motivelor de nulitate invocate.

Sub un alt aspect, arată că prin încheierea din 08.05.2016 instanța a apreciat cu privire la neoportunitatea și neutilitatea dispunerii măsurii suspendării prin prisma inexistenței vreunei interdependențe între înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind hotărârea AGEA din 20.10.2016 (procedură necontencioasă) și acțiunea în constatarea nulității absolute a acesteia (procedură contencioasâ), iar această încheiere este definitivă, astfel că, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., aceasta beneficiază de autoritate de lucru judecat în privința chestiunilor litigioase dezlegate prin considerente.

Prin urmare, având în vedere că problema ce face obiectul dedus judecății - suspendarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 116/2009 până la soluționarea acțiunii în anulare prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990 - este identică celei dezlegate prin încheierea din 08.05.2016, recurenta înțelege să invoce efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al considerentelor care au stat la baza respingerii măsurii suspendării și solicită instanței de recurs să constate nelegalitatea măsurii privind suspendarea cauzei.

Intimata A. prin F. în calitate de președinte al Consiliului de Administrație a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Recurenta A. S.A. prin B. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea apărărilor formulate de intimata A. S.A. și admiterea recursului declarat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reținându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2018 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta A. S.A. prin B. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 23 mai 2018, constatându-se că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) Cod procedurǎ civilǎ, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 26 septembrie 2018, cu citarea părților.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Deși recurenta nu și-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., se constată că anumite critici pot fi încadrate în pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Dispozițiile legale sus-menționate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei cauze, caz ce intervine când sunt îndeplinite cumulativ cerințele ca: problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți în curs de derulare, pe rolul unei instanței judecătorești.

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activității de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către Curtea de Apel București a fost determinată de existența unui alt dosar, apreciindu-se că soluția ce va fi pronunțată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii raportat la prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciere care este, însă, fondată, fiind îndeplinite condițiile impuse de acest text.

Curtea de Apel București a arătat cu justețe că soluția din dosarul x/2016, în care s-a atacat cu acțiune în nulitate hotărârea AGEA din 20.10.2016, ce stă la baza solicitării de depunere și menționare acte nr. x/24.10.2016 are o înrâurire hotărâtoare cu privire la posibilitatea înscrierii spre opozabilitate față de terți a mențiunilor din respectiva hotărâre, din moment ce executarea hotărârii AGEA din 20.10.2016 a fost suspendată pe calea ordonanței președințiale, conform sentinței 154/20.01.2017, din dosarul x/2016

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost corect analizate și aplicate de către Curtea de Apel București, având în vedere că soluționarea apelului având ca obiect cererile de intervenție formulate în baza O.U.G. nr. 116/2009 de intervenientele E. S.R.L. și A. S.A. la cererea de depunere și menționare acte nr. x/24.10.2016 (conform AGEA din 20.10.2016) depinde, în mod direct și nemijlocit, de soluționarea dosarului având ca obiect nulitatea hotărârii AGEA din 20.10.2016.

Este de reținut că instituția suspendării legale facultative reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este o instituție deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiției, de natură să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite, în raport de alte constatări făcute pe cale judecătorească, sau a unor hotărâri contradictorii.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că obiectul litigiului care a determinat suspendarea judecării apelului cu care a fost învestită reprezintă o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluționarea prezentei cauze, astfel încât, constatând că încheierea recurată este la adăpost de orice critică, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ.,, va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.A. prin B. împotriva încheierii din 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2018.