ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3515/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 august 2015, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. SRL, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, a formulat cerere de reexaminare îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 317 din 2 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 441 din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea formulată de contestatoarea A. SRL, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, ca netimbrată.

Împotriva Sentinței civile nr. 441 din 6 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatoarea A. SRL (intitulat "cerere de reexaminare"), susținând următoarele critici de nelegalitate: contestatoarea nu a fost legal citată la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2015; taxa judiciară de timbru nu a fost indicată contestatoarei, conform art. 157 C. proc. civ. denumirea hotărârii ("sentință") este greșită, instanța trebuia să emită o încheiere.

Potrivit raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, dezvoltarea criticilor formulate de contestatoare se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 martie 2016, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarată de contestatoarea A. SRL.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 23 februarie 2018, recurenta-contestatoare a depus la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a arătat că, în cauză, nu a formulat recurs, ci contestație în anulare (denumită greșit "cerere de reexaminare"), iar competența de soluționare a acestei cereri revine Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 508 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2018, luând act de precizarea formulată de recurenta-contestatoare A. SRL prin punctul de vedere înregistrat la dosar la data de 23 februarie 2018, Înalta Curte a calificat cererea formulată ca fiind contestație în anulare, dispunând scoaterea cauzei din procedura de filtru și fixarea termenului de judecată, reținând că, potrivit art. 508 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare se soluționează de urgență și cu precădere.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130 - 132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, la data de 1 februarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. x/2015, având ca obiect recursul declarat de contestatoarea A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 441 din 6 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin precizarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2018, recurenta-contestatoare A. SRL a învederat că prezenta cale de atac reprezintă o contestație în anulare, îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 441 din 6 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și nu o cerere de recurs, declarată împotriva aceleiași hotărâri.

Având în vedere precizările formulate de contestatoare cu privire la natura căii de atac declarate, reținând că, potrivit art. 505 alin. (1) C. proc. civ.:

"Contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.", Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a căii extraordinare de atac îndreptate împotriva Sentinței civile nr. 441 din 6 noiembrie 2015, aparține instanței care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulată de A. SRL în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 441 din 6 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL