ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 684/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta SC A. SA, în prezent SC A.M. SA Arad, a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Bacău, anularea deciziei de impunere nr. 130/2010 și a Deciziei nr. 811/2010. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 66/2011 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada 11 ianuarie-15 februarie 2010, organele de inspecție fiscală au efectuat o inspecție fiscală parțială la SC A. SA Bacău, având ca obiectiv verificarea TVA pentru perioada 01 ianuarie 2009-31 ianuarie 2009, rezultatul inspecției fiscale materializându-se prin raportul de inspecție fiscală din 2010, act prin care s-a reținut suma de 66.3101 RON TVA nedeductibilă, compusă din: -3.154 RON, aferentă facturilor c/valoare energie electrică facturată de E-ON Moldova aferent perioadei aprilie-octombrie 2009 pentru care organul fiscal a reținut că societatea nu a respectat prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003.

-1.133 RON TVA, nedeductibilă înregistrată în evidența contabilă de pe factura V. din 27 iulie 2009 emisă de V. România -1.191 RON TVA, nedeductibilă dedusă eronat fără a avea la bază documente justificative; -3.475 RON dedusă, deși nu era efectuată în scopul operațiunilor taxabile; -3.201 RON și 17.180 RON deduse de pe factura din 2009 încheiată cu SC C.C. SRL Oradea, deși nu a fost în scopul operațiunilor taxabile; -105.281 RON dedusă de pe documente justificative emise de C.H. Sucursala Elveția, deși serviciile nu au fost în scopul operațiunilor taxabile, încălcându-se prevederile art. 145 alin. (2) lit. a), art. 133 alin. (2) lit. g), pct. 5, art. 150 alin. (1) lit. b) respectiv art. 157 din Legea nr. 571/2003.

-528.487 RON TVA nedeductibilă dedusă în baza contractului de management din 04 noiembrie 2008 și actului adițional din 27 martie 2009 deși plata bonusurilor este nejustificată deoarece a avut loc transferul de personal către SC D.I. SRL. În baza raportului de inspecție fiscală s-a întocmit decizia de impunere din 15 februarie 2010, decizie contestată în baza art. 205 C. proc. civ., prin Decizia 811/2011 respingându-se contestația formulată. Precum dispoziții incidente în cauză, prima instanță a reținut prevederea art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, potrivit căreia persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile și dispozițiile art. 146, 155 din același act normativ ce reglementează condițiile formale care dau dreptul la deducere (existența unei facturi care să cuprindă mențiuni obligatorii).

De asemenea a fost invocată dispoziția pct. 81 alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 44/2004, potrivit căreia dacă achizițiile sunt destinate realizării de operațiuni care nu dau dreptul de deducere, se va stabili taxa datorată bugetului de stat. A apreciat judecătorului fondului că prin prisma dispozițiilor fiscale incidente, susținerile reclamantei sunt nefondate. Astfel, într-adevăr din formularea art. 145 C. fisc. rezultă că legiuitorul nu a condiționat dreptul de deducere de obținerea unui venit însă, a apreciat instanța, operațiunile ce intră în sfera de aplicabilitate a TVA este obligatoriu a fi destinate în folosul operațiunilor taxabile.

S-a constatat că parte din serviciile prestate nu se circumscriu noțiunii de a fi „destinate în folosul operațiunilor taxabile”, actele administrativ fiscale fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a art. 145. În raport cu susținerile reclamantului, s-a reținut că organele de conducere ale societăți au dreptul de a stabili strategia de implementare a obiectului de activitate și de a lua măsurile ce se impun, apreciindu-se însă că acest drept nu poate avea influență asupra dispozițiilor fiscale sau asupra obligației organului fiscal, stabilită de art. 5 din O.G. nr. 92/2003, de a urmări stabilirea corectă a taxelor.

În concret, prima instanță a apreciat: - referitor la suma de 3.154 RON, reprezentând TVA aferentă facturilor pentru energia electrică din perioada aprilie-octombrie 2009 facturată de E-ON Moldova Furnizare, că livrarea energiei electrice este o operațiune cuprinsă în sfera de aplicare a taxei reglementată de art. 128, însă nu a fost destinată operațiunilor taxabile, având în vedere faptul că, începând cu luna martie, reclamanta a relocat întreaga activitate de producție care se desfășura în locația de pe strada Milcov, într-o altă locație, fiind transferat personalul și activele. Or, câtă vreme activitatea de producție s-a desfășurat într-o altă locație, în mod vădit furnizarea energiei la un spațiu unde nu se desfășura nici o activitate, nu putea reprezenta o achiziție în folosul operațiunilor taxabile.

S-a reținut că susținerile reclamantei în sensul că s-a impus furnizarea energiei pentru conservarea bunurilor nu prezintă relevanță, pe de o parte, pentru că nu s-a făcut dovada că au rămas active în spațiul în discuție, iar pe de altă parte, deoarece conservarea nu poate fi considerată ca fiind în folosul operațiunilor taxabile. Sub acest aspect instanța a înlăturat concluziile expertului referitoare la faptul că persoanele implicate în operațiunea în discuție erau înregistrate în scopuri de TVA, apreciind că înregistrarea în scopuri de TVA și deținerea de facturi emise în conformitate cu art. 155 nu sunt suficiente pentru acordarea deductibilității TVA, în lipsa neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a); - referitor la suma de 1.133 RON, reprezentând TVA dedusă de pe factura V. emisă de V., s-a reținut că expertul a constatat că nu a fost înregistrată în evidența contabilă, așa încât în raport cu art. 46 alin. (1) H.G.

nr. 44/2004 și art. 146 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, neînregistrarea în contabilitate are drept consecință nededucerea taxei. O situație similară s-a reține și cu privire la suma de 1.191 RON, câtă vreme expertul a constatat că cele două facturi nu au fost înregistrate în jurnalul de cumpărări. - referitor la suma de 3.475 RON, reprezentând TVA dedusă de pe documentul justificativ emis de I. SA Arad, instanța a constatat că în mod corect organele de control nu au acceptat deducerea taxei, câtă vreme reclamanta nu deține documente anexate facturii, prin care să se facă dovada serviciilor prestate.

S-a apreciat că nu poate fi reținută susținerea în sensul că participarea la un târg de la Viena a avut ca scop un studiu al pieței imobiliare și că aceasta s-a impus în vederea vânzării spațiului societății, întrucât o eventuală vânzare nu poate fi considerată o operațiune taxabilă în accepțiunea art. 145, cu atât mai mult cu cât, cu excepția facturii, nu au fost prezentate alte documente. - în ce privește suma de 3.201 RON, s-a reținut că nu s-a făcut dovada prestării serviciilor care au făcut obiectul contractului de prestări din 30 mai 2009, din acest considerent fiind înlăturate susținerile reclamantei și părerea expertului. S-a apreciat că la data efectuării inspecției fiscale societatea trebuia să dețină (conform contractului invocat) studiul de oportunitate, PUZ, documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construcție, or, reclamanta a prezentat doar PUZ pentru Oradea, care nu avea legătură cu executarea contractului invocat.

- referitor la suma de 17.180 RON, reprezentând TVA dedusă de pe documentele emise de SC C.C. SRL Oradea în baza contractului de prestări-servicii de consultanță din 01 iunie 2009, s-a reținut că existența doar a facturilor nu este suficientă pentru exercitarea dreptului de deducere, cheltuielile nefiind destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile. În ipoteza în care societatea reclamantă ar fi avut obiect de activitate în domeniu imobiliar, prestarea unor servicii de consultanță în materie imobiliară ar fi fost apreciate ca fiind în folosul operațiunilor taxabile. Operațiunile taxabile în accepțiunea codului fiscal nu pot fi decât în legătură cu exercitarea obiectului de activitate, iar în condițiile în care reclamanta a invocat mai multe antecontracte de consultanță și prestări servicii având drept scop studiu de piață, nici nu se poate stabili cu exactitate care dintre serviciile invocate ar fi putut fi în folosul operațiunilor sale.

- referitor la suma de 528.487 RON, reprezentând TVA dedusă de pe documentele justificative emise de SC D.I. SRL în baza contractului de management din 04 noiembrie 2008, instanța a înlăturat atât susținerile reclamantei, cât și părerea expertului, reținând că prin contractul de management în discuție s-a încredințat SC D.I. SRL, gestionarea, organizarea și conducerea activității societăți pe baza unor obiective de performanță. În baza contractului mai sus evocat managerul avea obligația să organizeze și să conducă nemijlocit activitatea societăți pe principiul eficienței economice, neavând voie să exercite activități în folosul propriu care ar putea aduce prejudicii societății. S-a reținut că începând cu 01 martie 2009 SC A. SA a relocat întreaga activitate de producție (personal + TESA și active) la punctul de lucru situat în Bacău, spațiu închiriat tocmai de la SC D.I.

SRL, care avea calitate de manager, situație în care a apreciat că prestarea serviciilor de management nu a fost în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei, ci în folosul societății care avea calitatea de manager. 3. Recursul declarat de SC A.M. SA Arad Recurenta a criticat hotărârea atacată pe considerente de netemeinicie și nelegalitate, precizând că în susținerea acțiunii introductive au fost invocate dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc., potrivit cărora în vederea deducerii TVA aferentă achizițiilor, acestea trebuie să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile. În vederea încadrării în norma legală este necesară analiza a două aspecte și anume, pe de o parte, determinarea sferei operațiunilor ce pot fi calificate ca fiind efectuate în folosul unor operațiuni taxabile, iar, pe de altă parte, determinarea persoanelor competente să stabilească operațiunile efectuate în folosul unor operațiuni taxabile.

S-a opinat în ce privește cele două aspecte relevate că instanța fondului a procedat la o analiză superficială, făcând o greșită aplicare a textelor de lege incidente. Astfel, în ce privește sfera operațiunilor, deși judecătorul fondului a admis faptul că acestea nu trebuie să fie operațiuni care să genereze automat venit, a apreciat că parte dintre serviciile prestate nu se circumscriu noțiunii de a fi destinate în folosul operațiunilor taxabile, deși fiecare dintre aceste servicii a generat venituri, fie sub forma celor facturate, fie sub forma diminuării pierderilor.

Relativ la persoanele competente să stabilească, în principal, operațiunile efectuate în folosul unor operațiuni taxabile, prima instanță a recunoscut organului fiscal o liberate de apreciere ce depășește litera legii, făcând astfel o greșită aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, sub acest aspect comerciantul fiind cel care își asumă gestiunea propriei activități, stabilind operațiunile ce urmează să fie efectuate în vederea realizării de profit. S-a susținut că în perioada supusă controlului, activitatea de producție a societății a generat constant pierderi, primul obiectiv al administrației fiind acela de a diminua pierderea. În atare context soluția cea mai simplă ar fi fost închiderea activității, însă în acest caz cei 500 de angajați ar fi avut de suferit, astfel că s-a încercat găsirea unei soluții alternative.

Totodată, deoarece exista posibilitatea valorificării imobilelor deținute de societate pentru acoperirea pierderilor, a fost necesară eliberarea lor, prin relocarea activității de producție. Astfel, toate cheltuielile angajate de societate au fost subordonate acestor obiective. Referitor la sumele în discuție, recurenta a arătat: - în ceea ce privește suma de 3.154 RON, reprezentând TVA, aferentă facturilor pentru energie electrica din perioada aprilie-octombrie 2009, facturata de E-ON Moldova Furnizare S.A. pentru locația Fabrică confecții, situată în Bacău, achiziție realizată energie electrică din perioada menționată, că așa cum s-a arătat și la momentul controlului, consumul de energie electrică a fost justificat de necesitatea conservării bunurilor societății, indiferent dacă în această perioadă ele au fost sau nu închiriate.

Cu toate că organul de control a contestat numai nivelul consumului, prima instanță a depășit organul de control, contestând și necesitatea consumului de energie electrică. A susținut recurenta că, după cum a constatat și expertul, organul de control a făcut o apreciere subiectivă și imprecisă, fără a aduce argumente de natură tehnică, din această perspectivă opinând ca fiind necesară o expertiză tehnică de specialitate. A precizat recurenta că societatea a efectuat operațiuni taxabile prin vânzarea unora dintre bunurile aflate în conservare în perioada verificată, în perioada 01 iulie 2009-31 octombrie 2009, procedându-se la vânzarea de bunuri în valoare de 47.969 RON, din care TVA 9.116 RON.

- în ceea ce privește suma de 3.475 RON, reprezentând TVA de pe documentul justificativ I. SA Arad, factura din 21 mai 2009, achiziția realizată constând în suportarea unei părți din costurile de participare la “Târgul R. Viena”, în perioada 26-28 mai 2009, târg în domeniul imobiliar, s-a precizat că societatea deține în proprietate un activ imobiliar important pe care intenționa să îl vândă sau să îl închirieze în condiții cât mai profitabile, motiv pentru care a participat la târgul european în domeniul imobiliar. Din această perspectivă recurenta a opinat ca TVA-ul aferent cheltuielilor angajate este deductibil, deoarece scopul angajării acestor cheltuieli este un scop economic al societății.

Se susține că instanța de fond a respins în mod incorect susținerile societății, stabilind că societatea nu deține documente anexate facturii, în cuprinsul hotărârii atacate nefăcându-se nici o mențiune despre facturile emise pe numele I. SA pentru serviciile și lucrările menționate în anexa 1 la acordul nr. 565/2009, care, în opinia recurentei, probează serviciile prestate. - referitor la suma de 3.201 RON, reprezentând TVA nedeductibilă, dedusă de pe factura din 10 iunie 2009, emisă de SC C.C. SRL Oradea, conform contractului de prestări servicii din 30 mai 2009, recurenta a opinat că încheierea contractului este justificată de faptul că în perioada respectivă societatea s-a aflat în negociere cu L.R.

SRL, pentru vânzarea unei părți din terenul situat în Bacău, Județul Bacău, în vederea construirii de către aceasta din urmă a unui magazin de tip L.R. SRL, obținerea PUZ și a Autorizației de Construire fiind în sarcina societății, conform contractului încheiat între părți. A precizat recurenta că rata I din preț reprezintă un avans și potrivit voinței părților aceasta nu a fost condiționată de executarea nici unei alte obligații de către prestator, astfel că în mod greșit instanța de fond a reluat afirmațiile organului de control potrivit cărora pentru achitarea acestei tranșe ar fi fost necesară întocmirea documentației de urbanism. - referitor la suma de 17.180 RON, reprezentând TVA nedeductibilă dedusă de pe documente justificative emise de SC C.C.

SRL Oradea, în baza contractului de prestări servicii de consultanță din 01 iunie 2009, recurenta a arătat că în condițiile în care societatea valorifica pentru prima oară un activ imobiliar, decizia de a apela la firme specializate era o decizie pe deplin justificată, ca efect al contractului de consultanță, societatea încheind cu L.R. SRL un antecontract de vânzare-cumpărare pentru un preț de 2.250.360 euro. - suma de 105.281 RON, reprezentând TVA nedeductibilă dedusă de pe documente justificative emise de Compania C.H. Elveția în baza contractului de prestări servicii de consultanță din 26 iulie 2009, s-a precizat că în contextul economic general, societatea a înregistrat pierderi din activitatea de producție, astfel încât s-a impus găsirea de soluții pentru redresarea activității societății și limitarea pierderii înregistrate.

Societatea C.H. a efectuat un studiu economico-financiar și de impact al zonei, concretizat printr-o analiză de amploare și a stabilit și consolidat relații comerciale cu viitorii achizitori. Societatea C.H. a oferit o perspectivă mai largă a accesului pe piața internațională, în timp ce societatea SC C.C. SRL urma să efectueze intermedierea pe plan național. - referitor la suma de 528.487 RON, reprezentând TVA nedeductibilă deduse de pe documente justificative emise de SC D.I. SRL, în baza contractului de management din 04 noiembrie 2008, recurenta a precizat că organele de conducere au decis măsuri în vederea diminuării și recuperării pierderilor, în speță de a reloca activitatea de producție într-un alt spațiu, în scopul eliberării imobilului din Bacău, pentru a putea fi valorificat prin vânzare/închiriere, sens în care s-a încheiat contractul de management.

În anexa la contract au fost menționate obiectivele de performanță și bonusurile la care managerul avea dreptul la momentul realizării acestor obiective, relocarea activității fiind realizată până la data de 31 martie 2009. Ca atare a opinat recurenta, managerul a fost îndreptățit la bonusul aferent, calculat conform înțelegerii părților. A subliniat recurenta că pe parcursul derulării contractului, managerul nu a desfășurat activități în interes propriu, societatea realizând venituri din activitatea aferenta contractului în sumă de 5.835.511 RON în perioada noiembrie 2008-30 aprilie 2009. S-a susținut că interpretarea dată de organul de control criteriilor în funcție de care urmau să se acorde bonusurile administratorului, reprezintă o ingerință nepermisă și nelegală în contractul de management care reprezintă voința neechivocă a părților de a stabilii ele însele drepturile și obligațiile ce le revin.

De asemenea s-a apreciat că în mod incorect instanța fondului a reținut că ar fi profitat numai managerului contractul încheiat, motivat de faptul că acesta era proprietarul spațiului închiriat, din perspectiva părții recurente prezentând importanță obiectivele de performanță stabilite și gradul de realizare al acestora. - referitor la suma de 1.133 RON reprezentând TVA neînregistrat în evidența operativ-contabilă de pe documentul justificativ reprezentat de factura V. din 27 iulie 2009 emisă de V. România SA se menționează că această factură este de storno servicii și nu este o factură de achiziție de servicii cu TVA deductibil, astfel încât prin neînregistrarea respectivei facturi în perioada menționată societatea nu și-a redus TVA deductibil, efect pe care l-ar fi avut tocmai înregistrarea facturii.

- referitor la suma de 1.191 RON, reprezentând TVA nedeductibilă, dedusă eronat de societate, fără a avea documente justificative în cazul furnizorului V. România SA, recurenta menționează că după cum s-a menționat și la momentul controlului, societatea deține documentul justificativ din partea furnizorului, despre care organul de control a menționat în raportul de inspecție fiscală că a fost regăsită la dosarul societății. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil în materie, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Prin decizia de impunere nr. 130/2010 emisă de D.G.F.P. Bacău în baza raportului de inspecție fiscală întocmit ca urmare a controlului efectuat în perioada 15 ianuarie-15 februarie 2010 la societatea recurentă, s-a reținut în sarcina acesteia, plata sumei de 663.101 RON cu titlu de TVA nedeductibil.

Această decizie a fost contestată de recurenta-reclamantă, iar contestația a fost respinsă prin Decizia nr. 811/2011 emisă în condițiile art. 205 C. proc. fisc. Temeiul de drept reținut de organele fiscale în decizia a cărei anulare face obiectul cauzei deduse judecății îl constituie dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 și respectiv art. 146 și art. 155 din aceeași lege. Astfel, potrivit art. 145 alin. (2) lit. a), orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile, condițiile formale care dau dreptul la deducere fiind reglementate de art. 146 și 155 din Legea nr. 571/2003. Pe de altă parte, potrivit pct. 81 alin. (5) lit. c) din H.G.

nr. 44/2004, dacă achizițiile sunt distincte realizării de operațiuni care nu dau dreptul de deducere, se va stabili taxa datorată bugetului de stat. În raport de dispozițiile legale mai sus invocate, Curtea, analizând apărările și respectiv susținerile recurentei-reclamante, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente: Suma de 663.100 RON reținută de organele de control fiscal cu titlu de TVA nedeductibil este compusă din mai multe sume care nu se circumscriu noțiunii de „servicii destinate în folosul operațiunilor taxabile” ceea ce ar fi permis aplicarea dispozițiilor art. 145 C. proc. fisc., în sensul deductibilității TVA.

Astfel, referitor la suma de 3.201 RON reprezentând TVA aferent facturii din 2009, în baza contractului de prestări servicii din 30 mai 2001 având ca obiect consiliere investită în vederea obținerii autorizației de construire pentru obiectivul Centrul comercial RR Bacău, Curtea reține următoarele: Potrivit notei explicative date în 26 ianuarie 2010 și având în vedere dispozițiile art. 8 din acest contract, la data efectuării controlului s-a constatat că acest contract nu s-a concretizat în nici un fel prin realizarea de venituri, ceea ce ar fi putut duce la deducerea TVA aferentă facturii fiscale din 2009. Cât privește suma de 3.475 RON reprezentând TVA nedeductibil aferent facturii fiscale din 21 mai 2009, în mod corect organul de control fiscal a reținut, iar prima jurisdicție a constatat în baza probelor administrative, respectiv acordul nr. 565/2009, nota explicativă din 21 ianuarie 2010, precum și nematerializarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu L.R.

SRL România printr-un contract de vânzare-cumpărare, că la data controlului, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi încasat vreun venit. Tot astfel, referitor la suma de 17.180 RON reprezentând TVA nedeductibil aferent unui număr de 4 facturi fiscale emise de SC C.C. SRL în baza contractului de prestări servicii din 2009, acest contract având ca obiect servicii de consultanță, consiliere și intermedieri în materie imobiliară, din probele administrate rezultă că recurenta-reclamantă nu a putut face dovada cu acte justificative a plăților efectuate către prestator. În legătură cu suma de 105.281 RON, sumă de reprezintă taxa nedeductibilă aferentă unui număr de 2 facturi emise de C.H., Curtea reține că susținerile recurentei sunt de asemenea, nefondate.

Sub acest aspect, din actele și probele administrate cu ocazia soluționării fondului rezultă că la 26 iulie 2009 a fost încheiat contractul de prestări servicii de prestări servicii de consultanță FN/2009 între recurenta-reclamantă pe de o parte și C.H. Elveția pe de altă parte, având ca obiect asigurarea de servicii de consultanță în domeniul imobiliar, dar pentru același teren cuprins în obiectivul de investiții din celelalte două contracte mai sus individualizate (din 2009) încheiate însă cu SC C.C. SRL. Ori, cu privire la aceste două ultime contracte, așa cum deja s-a reținut, recurenta-reclamantă nu a putut face dovada unor venituri realizate în realitate. Cu privire la această sumă, urmează a fi reținute și dispozițiile art. 150 alin. (1) lit. b), art. 133 alin. (2) lit. g), art. 157 alin. (2) C. fisc., precum și dispozițiile art. 55 alin. (1) și art. 81 alin. (5) lit. c) din H.G.

nr. 44/2004, în raport de care persoana impozabilă este obligată la plata de TVA dacă serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România. Așa fiind, având în vedere că la data efectuării controlului, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 157 alin. (2) și art. 157 alin. (5) C. fisc., în mod corect prima jurisdicție a reținut că această sumă nu putea fi deductibilă de la TVA. În ceea ce privește suma de 528.487 RON reprezentând TVA nedeductibilă aferentă unui număr de 3 facturi fiscale emise de SC D.I.

SRL, Curtea reține că acestea au fost emise în baza contractului de management din 2008. Așa cum rezultă însă din probele administrate, această societate nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract (eficientizarea activității de producție, reducerea costurilor cu menținerea personalului) ci a preluat activitatea de producție a întregului personal și a activelor acesteia, motiv pentru care corect a reținut organul de control fiscal că prestările de servicii efectuate de SC D.I. SRL nu au fost destinate realizării de operațiuni taxabile în sensul dispozițiilor art. 145 alin. (2) C. fisc. Referitor la suma de 1.133 RON reprezentând TVA nedeductibil, aferentă facturii emise de V. România SA, se va reține că potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (1) lit. a) și art. 155 alin. (5) C. fisc., recurenta-reclamantă avea obligația înregistrării acesteia în evidența contabilă in storno, obligație ce nu a fost respectată.

Cât privește suma de 1.191 RON, aceasta reprezintă TVA nedeductibil dedus în mod eronat, respectiv în lipsa unor documente justificative impuse de Codul fiscal, dispozițiile art. 146 alin. (1) lit. a) și pct. 46 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004. În aceste condiții, în mod corect s-a procedat la neacceptarea la deducere a acestei sume. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția recurată fiind pronunțată în condiții de legalitate și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.M. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 66/2011 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.