ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, G.V.G., a formulat, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, în contradictoriu cu intimatul C.S.M. contestație împotriva Hotărârii nr. 790 din 18 septembrie 2012 a Plenului C.S.M., prin care s-a aprobat organizarea prin intermediul Institutului Național al Magistraturii, în perioada 21 septembrie-12 decembrie 2012, a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor la curțile de apel, tribunale, judecătorii, precum și la parchetele de pe lângă acestea.

Contestatorul solicită instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a hotărârii atacate în ceea ce privește declararea ca vacant și socaterea la concurs a postului de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și, pe cale de consecință, scoaterea din lista posturilor vacante publicate pentru concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor șiprocurorilor la curțile de apel, tribunale, judecătorii, precum și la parchete de pe lângă acestea organizat în perioada 21 septembrie-12 decembrie 2012 a postului de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În esență, recurentul arată că, la data de 6 iunie 2012, secția pentru procurori a C.S.M., în temeiul art. 49 1 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 317/52004, republicată, a dispus suspendarea sa din funcția de conducere de prim-procuror până la soluționarea definitivă a procedurii disciplinare declanșate împotriva sa, însă postul respectiv nu trebuia să fie scos la concurs, deoarece, prin Hotărârea nr. 512 din 07 iunie 2012, Plenul C.S.M. a hotărât că postul de conducere ocupat de magistratul suspendat nu poate fi scos la concursul sau examenul de numire în funcții de conducere. 2. Apărările formulate de intimatul C.S.M. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând, printre altele că, prin Hotărârea nr. 7P din 18 iulie 2012, secția pentru procurori a C.S.M.

a aplicat procurorului G.V.G. sancțiunea excluderii din magistratură, iar, pe cale de consecință, prin Hotărârea nr. 314 din 18 iulie 2012, secția pentru procurori a C.S.M. a dispus revocarea procurorului G.V.G. din funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, această ultimă hotărâre nefiind contestată de către procuror, astfel că postul de conducere a fost scos la concurs. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, recurentul G.V.G. a formulat, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, în contradictoriu cu intimatul C.S.M.

contestație împotriva Hotărârii nr. 790 din 18 septembrie 2012 a Plenului C.S.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a hotărârii atacate în ceea ce privește declararea ca vacant și socaterea la concurs a postului de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și, pe cale de consecință, scoaterea din lista posturilor vacante publicate pentru concursul sau examenul de numire în funcții de conducere, organizat în perioada 21 septembrie-12 decembrie 2012, a postului respectiv. Înainte de a proceda la analiza în fond a criticilor formulate de recurent cu privire la hotărârea contestată, Înalta Curte constată că recursul declarat de G.V.G.

este lipsit de interes pentru considerentele arătate în continuare. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Acțiunea în contencios administrativ, categorie căreia i se circumscrie și contestația formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de către recurent prin promovarea contestației rezidă în prezervarea postului de conducere de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin eliminarea acestui post de conducere de la concursul a cărui organizare a fost aprobată prin Hotărârea nr. 790 din 18 septembrie 2012 a Plenului C.S.M., post din care fusese suspendat la data de 6 iunie 2012 de către secția pentru procurori a C.S.M., în temeiul art. 49 1 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 317/52004, republicată, până la soluționarea definitivă a procedurii disciplinare declanșate împotriva sa. Suplimentar față de motivele invocate de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 3 din 14 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6430/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de G.V.G.

împotriva Hotărârii nr. 7P din 18 iulie 2012 a secției pentru procurori a C.S.M., prin care a fost aplicată procurorului sancțiunea excluderii din magistratură. Astfel fiind, întrucât recurentul a fost exclus din magistratură și nu mai deține funcția de execuție de procuror, nu justifică un interes legitim, juridic, născut și actual de a obține, pe calea prezentei contestații, anularea parțială a Hotărârii nr. 790 din 18 septembrie 2012 a Plenului C.S.M. în scopul prezervării postului de conducere de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de G.V.G., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.V.G. împotriva Hotărârii nr. 790 din 18 septembrie 2012 a Plenului C.S.M., ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.