ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat instanței sa dispună, în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, deblocarea cărții de identitate a autoturismului marca B. având număr de identificare x, anularea raportului de verificare nr. x din 25 august 2015 și a rezoluției date, cu consecința efectuării ITP-ului periodic pentru acest autoturism; rectificarea seriei de identificare din seria x în seria x F041940 și poansonarea acesteia conform reglementărilor în vigoare, obligarea pârâtului la eliberarea unei noi cărți de identitate cu noua serie repoansonată, la efectuarea a tuturor formalităților în vederea obținerii unui nou certificat de înmatriculare de la S.P.C.R.P.C.I.V. Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 170/CA/2016 din 15 septembrie 2016 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, aceasta cuprinzând motive străine de natura pricinii, iar pe de altă parte, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, împrejurări care atrag incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488, alin. (1), pct. 6 și 8, C. proc. civ.

Recurentul consideră că întreaga motivare a instanței de fond regăsită în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, se bazează pe aprecierea total eronată cu privire la obiectul cauzei deduse judecății.

În opinia recurentului, toate dispozițiile legale invocate de către instanța de fond fac trimitere la obligațiile pe care instituția pârâtă le avea, în raport cu cele sesizate în legătură cu autoturismul în discuție.

Tocmai lipsa și refuzul de reacție din partea acestei autorități l-au determinat să se adreseze instanței de judecată cu cererea introductivă, prin care să se dispună obligarea acestei autorități la efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru soluționarea situației autoturismului din litigiu.

Recurentul mai arată că instanța de fond, pe de o parte, nu a analizat nici una dintre apărările formulate, iar pe de altă parte, a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, în condițiile în care, chiar dacă reține dispozițiile legale incidente în materie, ca fiind cele prevăzute de H.G. nr. 1391/2006 și O.G. nr. 78/2000, le aplică eronat.

Or, astfel cum rezultă în mod neechivoc din cuprinsul dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 21, alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 și art. 12, alin. (2) din O.G. nr. 78/2000, coroborat cu art. 13

1

din O.G. nr. 78/2000, atribuțiile în soluționarea unei astfel de situații, revin în mod exclusiv intimatei-pârâte.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Registrul Auto Român a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt și în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 25 august 2015 recurentul-reclamant A. s-a prezentat la Registrul Auto Român - Reprezentanta Satu Mare în vederea identificării autoturismului marca B. având număr de identificare x F041048, cu număr de înmatriculare x, autoturism ce fusese omologat și identificat în vederea înmatriculării în anul 1999 de către fostul proprietar de la care recurentul l-a cumpărat.

Cu ocazia omologării și verificării efectuate în anul 1999 nu s-a constatat modificarea nici unui caracter al seriei de identificare a vehiculului, acesta fiind înmatriculat în data de 15 octombrie 1999 de către fostul proprietar, recurentul achiziționându-l în anul 2000, ocazie cu care s-a procedat din nou la identificarea acestuia fără a se identifica vreo problema.

Prin urmare, la data de 20 decembrie 2000 reprezentanța R.A.R. Satu Mare a eliberat, la solicitarea recurentului documentele specifice R.A.R necesare pentru schimbarea dreptului de proprietate de către autoritatea competentă.

La data de 17 iunie 2005 recurentul a solicitat reprezentantei Satu Mare eliberarea unui certificat de autenticitate pentru vehiculul Mercedes Benz cu numărul de identificare x F041048 însă a fost respins la identificare și blocat în sistemul informatic al RAR întrucât s-a constatat modificarea numărului de identificare poansonat pe caroserie și a numărului de identificare inscripționat pe plăcuța constructorului.

Ulterior, la 25 august 2015 recurentul s-a prezentat din nou la sediul RAR Satu Mare cu autoturismul pentru obținerea cărții de identitate a vehiculul, ocazie cu care s-a întocmit raportul de verificare nr. x din 25 august 2015 și s-a dispus blocarea cărții de identitate a autoturismului în baza de date a RAR, constatându-se că ultimul caracter al numărului de identificare al vehiculului este modificat.

În data de 28 august 2015 s-a înregistrat sub numărul 953, la reprezentanța RAR Satu Mare, adresa recurentului, care a fost trimisă ulterior la sediul central al RAR din București unde a fost înregistrată sub nr. x din 4 septembrie 2015, la această din urmă instituție recurentul înregistrând sub nr. x din 11 septembrie 2015 o altă adresă, prin ambele solicitând deblocarea din sistemul informatic al RAR a autoturismului marca B. având număr de identificare x F041048, cu număr de înmatriculare x în vederea efectuării unor activități specifice RAR.

Intimatul-pârât, prin răspunsul nr. x din 22 septembrie 2015, i-a adus la cunoștința recurentului că se află în imposibilitatea de a finaliza favorabil vreo activitate specifica RAR deoarece numărul de identificare inițial a fost falsificat, natura modificării numărului de identificare poansonat putând fi cel mai bine evidențiată printr-o expertiză tehnico-științifică traseologică efectuată de către structura abilitată din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Or, instanța de control judiciar constată că recurentul deși inițial a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, ulterior a precizat că nu mai are probe de solicitat.

O eventuală poansonare a numărului de identificare valid se poate face numai în baza unei comunicări oficiale din partea Parchetului din care să rezulte în mod expres că RAR este autorizat să poansoneze pe caroseria vehiculului numărul de identificare stabilit ca fiind cel real.

Înalta Curte constată că, atât la data de 17 iunie 2005 cât și la data de 25 august 2015, specialiștii din cadrul RAR - Reprezentanța Satu Mare au constatat modificări ale numărului de identificare poansonat pe caroserie și inscripționat pe plăcuța constructorului al autoturismului recurentului marca B., cu număr de înmatriculare x .

Afirmația conform căreia atribuțiile de repoansonare sunt atribuții stabilite de legiuitor în sarcina autorității în domeniu - R.A.R. este adevărată doar însoțită de condiția unei astfel de autorizări din partea unei instanțe de judecată sau a unei comunicări din partea Parchetului, aspect care oricum nu este de natură să susțină aplicabilitatea motivului de recurs invocat.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Anexa 1 a H.G. nr. 1391/2006:

"Autovehiculul, tramvaiul, remorca sau mopedul ce nu poate fi identificat din cauza lipsei, alterării sau distrugerii elementelor de identificare poansonate sau ștanțate de constructor, precum și autovehiculul sau remorca asamblate din piese ce nu pot fi identificate sau cele pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor deținători ori proprietari succesivi nu pot fi omologate în vederea admiterii în circulația pe drumurile publice. Se exceptează autovehiculul și remorca pentru care poliția poate stabili proveniența legală a acestora".

În aceste condiții, orice activitate RAR solicitată este împiedicată de lipsa de identitate între autovehiculul prezentat faptic de client și ceea ce se află înscris în cartea de identitate a respectivului vehicul, a cărei schimbare se cere.

Prin urmare, în vederea eliberării sau modificării cărții de identitate a autoturismului se impunea stabilirea de către organele de poliție a provenienței legale a acestuia, cu atât mai mult cu cât în interiorul autoturismului s-a identificat o altă serie de sașiu presupusă a fi cea corectă - x, iar în măsura în care se constata că aceasta este seria corectă se impunea verificarea și a acestui număr de identificare în baza de date a poliției în vederea stabilirii provenienței legale a autoturismului, așa cum cer dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1391/2006.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 170/CA/2016 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - MM