ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 672/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 13.01.2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Galați, la plata sumei de 700 000 RON, cu titlu de daune morale, întrucât în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, nu i s-a permis să ia parte la înmormântarea mamei sale, decedată la 18.05.2010.

Prin Sentința civilă nr. 754/28.06.2017 2017, pronunțată de Tribunalul Galați s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Penitenciarul Galați și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, respingându-se acțiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect pretenții, ca prescrisă.

Prin Decizia nr. 253/A din 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 757/28.06.2017, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând judecarea dosarului întrucât, în cauză, nu este incident termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Recurentul-reclamant nu și-a întemeiat, în drept, cererea de recurs.

Prin întâmpinarea formulată în cauză în termen legal, intimatul-pârât Penitenciarul Galați a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând că alegațiile reclamantului cu privire la negocierea termenelor de prescripție nu sunt motive de recurs, în sensul prevederilor C. proc. civ., respectiv nu sunt indicate motivele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 486 - 487 din Legea nr. 134/2010.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului potrivit dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate dacă criticile formulate de recurentul-reclamant se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În prezenta cauză, recurentul-reclamant, fără a indica, în mod expres, vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a criticat decizia instanței de apel invocând că a fost privat de libertate din data de 11.09.2001 până în data de 22.12.2016, și nu a avut la dispoziție certificatul de deces al mamei sale, iar în aceste condiții, în cauză, termenul de prescripție nu poate fi de 3 ani, deoarece potrivit art. 2515 C. civ., termenele de prescripție pot fi mărite sau reduse prin acordul expres al părților, fără însă ca noua durată să fie mai mică de 1 an și nici mai mare de 10 ani. Recurentul mai arată că nu a fost consultat de către penitenciar sau de către instanță pentru stabilirea termenului de prescripție.

Înalta Curte reține că aceste critici nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, ci constituie simple susțineri ale părții, fără a se raporta, în concret, la considerentele reținute de instanța de apel, chestiuni care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, față de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

În mod corect, instanța de apel a considerat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, având în vedere că faptul ilicit, cauzator de prejudicii a avut loc în perioada 20.05.2010 - 27.05.2010, înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ.. Iar potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Noul C. civ., actele și faptele încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

Având în vedere și efectele obligatorii ale Deciziei nr. 1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 și ale art. 6 alin. (4), art. 2512 și art. 2513 din Legea nr. 287/2009, s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011, se constată că, în mod judicios, instanța de apel a invocat din oficiu această excepție, pe care a admis-o, întrucât cererea introductivă a fost depusă la data de 13.01.2017, după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate și nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Așa fiind, cum aspectele arătate de recurentul-reclamant A. nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 253/A din data de 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.

Procesat de GGC - GV