ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2019

HOTĂRÂRE

21.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 108 A/7 iunie 2018 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, s-a admis excepția inadmisibilității invocată de intimatele A. SA și B. SA prin întâmpinări, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C., în contradictoriu cu intimatele D., SC E. SRL, A. SA și B. SA, împotriva Deciziei civile nr. 250/A/19.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2015. Hotărârea este definitivă în ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind dată cu drept de recurs în ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea soluției instanța a reținut, în esență, că hotărârile prezentate de revizuentă ca fiind potrivnice Deciziei nr. 250/A/19.12.2016 a Curții de Apel Galați a cărei revizuire o solicită, sunt Sentința civilă nr. 811/14.07.2011 a Judecătoriei Adjud, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 325/20.03.2012 a Tribunalului Vrancea, Decizia civilă nr. 1248/R/08.10.1996 a Curții de Apel Galați și Sentința civilă nr. 25/30.03.2016.

Prin Sentința civilă nr. 811/14.07.2011 a Judecătoriei Adjud, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 325/20.03.2012 a Tribunalului Vrancea, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2010 ce a avut ca obiect "constatare nulitate act, revendicare și evacuare", s-a admis acțiunea reclamantei C. formulată în contradictoriu cu pârâții F., G., H., I., J., K., și D. și s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/05.02.1996, y/13.03.2000 și nr. 1020/06.11.2002, s-a obligat pârâta D. să lase reclamantei C. în deplină proprietate și pașnică folosință imobilele construcții și teren situate în Adjud, str. x și 30 și s-a dispus obligarea aceleiași pârâte D. la evacuarea imobilelor și plata cheltuielilor de judecară.

Prin Decizia civilă nr. 1248/R/08.10.1996 a Curții de Apel Galați, pronunțată în recurs în Dosarul nr. x/1996, a rămas irevocabilă Decizia civilă nr. 187/15.02.1996 a Tribunalului Vrancea prin care s-a constatat că L. era proprietarul imobilului situat în Adjud, str. x nr. 28 și 30, pe care l-a cumpărat cu suma de 150000 RON.

Așa cum se observă, hotărârile judecătorești mai sus menționate nu vizează aceleași părți și nici același obiect ca cea pronunțată în Dosarul nr. x/2015, pentru a putea fi considerate hotărâri potrivnice celei a cărei revizuire se solicită.

În ceea ce privește Sentința civilă nr. 25/30.03.2016 a Tribunalului Vrancea, instanța a reținut că aceasta a fost pronunțată în primă instanță în Dosarul nr. x/2015 în care a fost pronunțată în calea de atac Decizia nr. 250/A/19.12.2016, adică în același ciclu procesual cu decizia a cărei revizuire se solicită, astfel că nu poate fi considerată ca hotărâre definitivă.

Împotriva acestei decizii revizuenta a formulat apel, prezentând istoricul cauzei, formulând critici cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și arătând că instanța, cu referire la hotărârile potrivnice, "nu a înțeles" nici până la finalul procesului de revizuire că sentințele la care face referire atestă faptul că este proprietara imobilului din anul 1996, astfel că identitatea cu privire la obiect este dată de imobilul cu nr. 28 - 30, situat în Adjud, str. x, jud. Vrancea.

Cererea a fost comunicată părților litigante, iar intimata B. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs, a invocat excepția nulității căii de atac, pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 08 ianuarie 2019, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind recalificată calea de atac, prin care s-a constatat că recursul este admisibil în principiu, însă motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la data de 14 ianuarie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a depus punct de vedere la raport, arătând că recursul este admisibil și solicitând respingerea excepției nulității căii de atac

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 12 mai 2017, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai susțineri referitoare la fondul pricinii, recurenta reluând motivele din cuprinsul cererii de revizuire.

Astfel, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs cu care a fost învestită Înalta Curte, recurenta-revizuentă nu indică incidența vreunui motiv de nelegalitate din cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., ci se limitează a prezenta istoricul cauzei, formulând critici cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Or, sub acest aspect, decizia recurată nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, deoarece, potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ., calea de atac a recursului este deschisă numai în ceea ce privește soluția pronunțată în privința motivului de revizuire referitor la hotărârile potrivnice. Pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea curții de apel este definitivă, fiind incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată, în finalul memoriului de recurs, că în mod eronat curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, în condițiile în care cele două hotărâri potrivnice au o legătură litigioasă, respectiv identitatea de imobil cu nr. 28-30, situat în Adjud, str. x, jud. Vrancea. Recurenta ignoră faptul că instanța de apel a reținut în motivarea soluției sale neîntrunirea cerinței triplei identități în cauzele în care se invocă contradictorialitatea hotărârilor, precum și faptul că hotărârile invocate nu sunt potrivnice.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Or, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta M. împotriva Deciziei civile nr. 108/A din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.