ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 874/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea introdusă la Tribunalul Harghita sub nr. x/2017 la data de 31 mai 2017, reclamanta A. nr. 14 Suseni a chemat în judecată pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, solicitând anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, și, în consecință, să dispună următoarele:

- obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 27.634,79 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, pentru suprafața de pădure de 122,30 ha, situate în tipul funcțional T II, pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlul de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2016;

- obligarea, în solidar, a pârâților la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 27.634,79 RON, începând cu data de 10.03.2017 și până la plata efectivă a debitului;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția civilă

Prin sentința nr. 2369 din 06 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 Tribunalul Harghita, secția civilă a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. nr. 14 Suseni în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că criteriul care operează la stabilirea competenței materiale este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă material și teritorial să soluționeze integral acțiunea de față.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 20 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. nr. 14 Suseni în favoarea Tribunalului Harghita și, în consecință, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Brașov, act interpretat de către reclamanți ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantei de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2016.

Criteriul de stabilire a competenței materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Brașov, iar chemarea în judecată și a Ministerului Apelor și Pădurilor - organ ierarhic superior al Gărzii Forestiere Brașov și autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă competența de soluționare a cauzei, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Reclamanta A. nr. 14 Suseni a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, și, în consecință, obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 27.634,79 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, pentru suprafața de pădure de 122,30 ha, situate în tipul funcțional T II, pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlul de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2016, precum și a dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 27.634,79 RON, începând cu data de 10.03.2017 și până la plata efectivă a debitului.

Înalta Curte constată că Adresa nr. x/03.04.2017 exprimă, în mod neîndoielnic și explicit, refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantei (și a altor composesorate și asociații composesorale), apreciindu-se a fi prematur formulată, înscrisul care îl conține având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deci, în discuție este un act administrativ asimilat, materializat în refuzul Gărzii Forestiere Brașov de a aviza documentația întocmită în vederea acordării compensațiilor masă lemnoasă pentru anul 2016.

În cadrul unui litigiu în materia contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat.

În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, materializat în Adresa nr. x/2017, este Garda Forestieră Brașov, autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

În ceea ce-l privește pe pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, reclamanta a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat și a dobânzilor aferente, ca autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură și în calitate de ordonator principal de credite.

Or, capătul principal al acțiunii de față privește anularea Adresei nr. x/03.04.2017, iar capătul acțiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, și care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor, este accesoriu capătului principal, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. nr. 14 Suseni în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. nr. 14 Suseni în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2018.