ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1560/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 17.08.2015, reclamanta Fundația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, în principal: anularea Deciziei nr. 3348/28.04.2015 emisă de către Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România și, pe cale de consecință constatarea calității reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România pentru fosta proprietate comunitară evreiască, formată din imobilul teren în suprafață de 224 mp. aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borșa str. x, jud. Maramureș, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x, expropriat prin Decretul nr. 225/1972, în prezent ocupat de blocuri de locuințe edificate de către Statul Român ulterior preluării abuzive; în subsidiar, anularea deciziei sus-menționate și obligarea pârâtei la emiterea unei Decizii prin care să se constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România pentru fosta proprietate comuniară evreiască, formată din imobilul teren suprafață de 224 mp. aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borșa str. x jud. Maramureș, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x, expropriat prin Decretul nr. 225/1972, în prezent ocupat de blocuri de locuințe edificate de către Statul Român ulterior preluării abuzive.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 33 din 26 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus anularea Deciziei nr. 3348/28.04.2015 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 pentru fosta proprietate comunitară evreiască constând în imobilul teren în suprafață de 224 mp aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borșa, str. x, jud. Maramureș, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în CF nr. x.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă susține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, motiv de casare ce se circumscrie dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă, reiterând situația de fapt relevant în speță, arată că intimata-reclamantă a formulat, la data de 26.02.2003, o cerere de retrocedare a imobilului situat în or. Borșa, strada x, înscris în CF nr. x cu număr topo x.

La data de 18.10.2011 reclamanta a comunicat Comisiei speciale de retrocedare faptul că obiectul cereriisale de retrocedare este imobilul situat în or. Borșa, strada x, înscris în CF nr. x cu număr topo x și nu imobilul mai sus menționat.

În atare context, luând în considerare dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum acest act normative a fost modificat ulterior, termenul de depunere a cererilor de retrocedare expirând la data de 25 ianuarie 2006, cererea reclamantei-intimate apare ca fiind formulată după împlinirea termenului legal.

În mod greșit consideră prima instanță că reclamanta-intimată a depus cererea de retrocedare cu observarea termenului legal, apreciind recurenta că solicitarea din 18.10.2011 nu constituie o lămurire a cererii din 26.02.2003 ci o nouă solicitare de retrocedare, depusă cu nerspectarea prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.

În plus, recurenta-pârâtă arată faptul că reclamanta s-a aflat în eroare și în anul 2011, întrucât în cartea funciară nr. x a localității Borșa nu este inclusă construcția Sinagogă cid oar un teren având destinația de grădiniță.

Mai mult, recurenta-pârâtă arată că proprietarul inițial al imobilului Sinagogă din localitatea Borșa, jud. Maramureș a fost societatea B. și nu Federația C.

Față de aceste considerente, recurenta-pârâtă solicit admiterea recursului său, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 22 februarie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că reclamanta-intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea deciziei nr. 3348/28.04.2015, emisă de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 republicată, a depus la Comisia specială de retrocedare cererea nr. 3893/26.02.2003 prin care a solicitat restituirea "imobilului - Sinagogă -situat în localitatea Borșa, str. x nr. 149, jud. Maramureș, identificat în CF nr. x Borșa, nr. top. x, fostă proprietate comunitară evreiască, preluată în mod abuziv de Statul Român."

În cererea depusă la Comisia specială de retrocedare a făcut precizarea că informațiile privind identificarea fostei proprietăți provin din evidențele Federației C. și ale comunității evreiești locale.

Ulterior, prin adresa cu nr. x/18.10.2011, a formulat o precizare la cerere de retrocedare inițială, prin care a indicat faptul că cererea de retrocedare are ca obiect "imobilul Sinagogă situat în localitatea Borșa str. x jud. Maramureș, identificat prin CF nr. x, nr. top. x" și nu prin CF nr. x, nr. top. x în strada x, așa cum a fost indicat inițial în cererea de retrocedare depusă la Comisia specială de retrocedare.

În urma analizei de către Comisia specială de retrocedare aceasta a cererii de retrocedare și a documentației aferente, aceasta a emis Decizia nr. 3348/28.04.2015 prin care a fost respinsă cererea de retrocedare motivat de faptul că imobilul situat în localitatea Borșa str. x jud. Maramureș, identificat prin CF nr. x, nr. top. x nu a fost solicitat printr-o cerere de retrocedare, depusă de solicitantă în termenele prevăzute de către O.U.G. nr. 94/2000, republicată; solicitanta nu a depus, în interiorul termenului de decădere înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului de către statul român în perioada de referință a O.U.G. nr. 94/2000, republicată."

Soluționând acțiunea formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 3348/28.04.2015, emisă de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Curtea de Apel Cluj reține că reclamanta a solicitat restituirea imobilului Sinagogă din localitatea Borșa,judetul Maramureș fostă proprietate evreiască.

Acest imobil a fost identificat, pe lângă destinația pe care a avut-o la data preluării, prin următoarele date str. x nr. 149,CF c Borșa nr. c. În cerere, reclamanta a arătat că deține informațiile privind imobilul din evidențele Federației C. și ale comunității locale.

Ulterior, reclamanta a constatat că aceste date de identificare administrative și topografice sunt greșite, fosta sinagogă din localitatea Borșa, judetul Maramureș identificându-se în realitate din punct de vedere administrativ pe str. x judetul Maramureș iar din punct de vedere topografic în CF x nr. top. x.

Coroborând toate datele din cererea de restituire formulată în termenul legal, se poate stabili în mod neechivoc că reclamanta a urmărit restituirea unui imobil care a fost proprietate comunitară evreiască și care a fost preluat în mod abuziv de Statul Român. Identificarea acestui imobil s-a realizat, în primul rând după destinația pe care acesta a avut-o la data preluării respectiv sinagogă, întelegând prin aceste termen clădirea cu terenul aferent.

Instanța apreciază ca această identificare este suficientă pentru a se putea stabili cu certitudine că ceea ce urmăreste reclamanta este restituirea fostei sinagogi (clădire și teren) din localitatea Borșa, judetul Maramures.

Față de aceste considerente, instanța fondului a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 3348/28.04.2015 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 pentru fosta proprietate comuniară evreiască constând în imobilul teren în suprafață de 224 mp aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borșa, str. x, jud. Maramureș, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în CF nr. x.

Constată Înalta Curte că în mod legal a apreciat prima instanță cu privire la faptul că reclamanta-intimată a formulat cererea de retrocedare cu observarea termenului de decădere prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Esențială, sub acest aspect, este împrejurarea că reclamata a indicat, în cuprinsul cererii sale nr. 3893/26.02.2003, că solicită restituirea imobilului - Sinagogă -situat în localitatea Borșa, str. x nr. 149, jud. Maramureș, identificat în CF nr. x Borșa, nr. top. x, fostă proprietate comunitară evreiască.

În condițiile în care nu există nicio dovadă la dosarul cauzei, în sensul că în localitatea Borșa ar fi existat mai multe sinagogi, identificarea destinației imobilului este un argument irefutabil pentru a se concluziona că adresa cu nr. x/18.10.2011 nu constituie o nouă cerere de retrocedare ci exclusiv o precizare a cererii de retrocedare formulate anterior.

De aceea, în mod greșit a procedat recurenta-pârâtă, respingând cererea de retrocedare pentru motivul că a fost depusă peste termenul de decădere prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Deși Înalta Curte achiesează la concluzia primei instanțe pe marginea respectării termenului de formulare a cererii de retrocedare și a soluției de anulare a deciziei nr. 3348/28.04.2015 sub acest aspect, este de observat, totuși, că soluția de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 a fost pronunțată fără ca autoritatea administrativă să fi procedat la verificarea întrunirii condițiilor legale pentru a se dispune acordarea măsurilor compensatorii, constatându-se faptul că nici prima instanță nu a procedat la o verificare proprie a întrunirii condițiilor legale pentru acordarea măsurilor compensatorii.

Astfel, în condițiile în care principalul motiv al respingerii cererii reclamantei a fost acela al formulării solicitării de retrocedare n afara termenului legal singura soluție legală, în contextul în care se dovedește faptul că solicitarea de retrocedare este formulată în termen, este aceea de obligare a Comisiei speciale de retrocedare la soluționarea cererii prin verificarea efectivă a întrunirii condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru recunoașterea dreptului pretins, respectiv calitatea solicitantului de persoană îndreptățită, apartenența imobilului la sfera de referință menționată de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, modalitatea de preluare a imobilului, etc.

O altă soluție, cum este și cea pronunțată de instanța fondului, semnifică substituirea instanței de contencios administrativ în atribuțile autorității administrative, fiind de subliniat faptul că instanța de contencios administrativ este abilitată strict să verifice legalitatea actului administrativ prin raportare la modalitatea de soluționare a cererii subiectului de sezină și nicidecum nu poate proceda la analizarea direct a pretențiilor formulate de subiectul de sezină.

Prin urmare, soluția ce se impune în raport de starea de fapt relevant în speță și normele prevăzute de art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 este aceea a casării hotărârii criticate, anulării deciziei nr. 3348/28.04.2015 și obligării pârâtei la soluționarea cererii de retrocedare formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței nr. 33 din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamanta Fundația A.

Dispune anularea Deciziei nr. 3348/28.04.2015 emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să soluționeze cererea de retrocedare formulată de reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 aprilie 2018.