ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. a. Cererea de chemare în judecată din dosarul x/2016

Prin cererea înregistrată la data de 02 septembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Premierul C., să se dispună intrarea în legalitate, respectiv Guvernul să aplice de îndată decizia CCR nr. 397/01.10.2013; Guvernul prin ANRP să le acorde de îndată despăgubiri sau casă/apartamente din fondul de protocol, Guvernul să le plătească daune materiale și morale totale în sumă de 5.500.000 RON plus daune pentru stresul de a nu fi lăsată să lucreze conform pregătirii sale și pentru lipsă de asigurarea medicală, precum și daune morale conform jurisprudenței CEDO, dar și daune de nefolosință în cuantum de 1.000.000 euro plus dobânda compusă la nivelul de referință comunicat de BNR pentru toate sumele solicitate.

1.1.b. Soluția instanței de fond în dosarul x/2016

Prin încheierea pronunțată în data de 29 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată promovată de reclamanții A. și B., ca informă.

1.2.a. Cererea de chemare în judecată din dosarul x/2016

Prin cererea din 04.10.2016 înregistrată sub nr. x/2016/a1 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat reexaminarea încheierii de ședință din 29.09.2016 prin care a fost anulată cererea lor de chemare în judecată, ce constituie dosarul nr. x/2016.

1.2.b. Soluția instanței de fond în dosarul x/2016

Prin încheierea pronunțată în data de 31 octombrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare a încheierii de ședință din data de 29.09.2016, formulată de reclamanții A. și B.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestor încheieri au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând conexarea dosarelor x/2016 și y/2016 și admiterea recursului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Nu au fost depuse puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin rezoluția de la data 7 iulie 2017 completul filtru a stabilit termen la data de 27 martie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A. și B. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 483 alin. (1) arată că sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speță, așa cum s-a reținut anterior, recurenții au supus cenzurii Înaltei Curți, în calea de atac a recursului, două încheieri pronunțate în procedura prevăzută de art. 200 alin. (4), respectiv art. 200 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit art. 200 din C. proc. civ.:

"(…) (4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării."

Totodată, instanța reține că potrivit alin. (7) al art. 200 din C. proc. civ. "cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie (…)"

În aceste condiții, constatând că reclamanții A. și B. au formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, fiind definitivă, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din data de 29 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, și a încheierii din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.