ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 26 din 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 537 din data de 13 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 26 din 11 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare recurentul A., iar prin încheierea din data de 29 martie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii din data de 29 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs contestatorul A., solicitând casarea acesteia și repunerea cauzei pe rol, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că în mod eronat a reținut instanța că procedura de citare a fost legal îndeplinită, încălcând astfel dispozițiile art. 153 alin. (1) și art. 229 alin. (3) C. proc. civ.

A susținut că nu putea să ia cunoștință de termenul de judecată deoarece se afla la Clinica de Oftalmologie din Castellon, Spania.

A mai arătat că încheierea reprezintă un abuz al instanței, prin refuzul de a judeca prezenta cauză.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Așa cum s-a arătat mai sus, motivul suspendării judecării contestației în anulare l-a constituit lipsa părților, în contextul în care acestea nu solicitaseră aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând încheierea de suspendare a judecății, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în data de 29.03.2017, Înalta Curte apreciază că aceasta este legală, față de lipsa părților de la dezbateri, constatată în practicaua încheierii recurate, în condițiile în care nici una dintre ele nu formulase cerere de judecare în lipsă.

Această lipsă a părților de la dezbateri, în absența oricărei cereri de amânare sau a unui alt înscris care să facă dovada unei eventuale imposibilități de prezentare, se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2, care stabilea, astfel, conduita procesuală a instanței, în sensul suspendării judecății.

Recurentul avea posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, în condițiile în care aprecia că nu se poate prezenta la termenul fixat, sau amânarea judecății, dar, în speță, nicio astfel de cerere nu a fost formulată.

De asemenea, nici în dosarul Curții de Apel Ploiești și nici în dosarul de recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost depus niciun înscris în dovedirea imposibilității recurentului de prezentare la termenul de judecată fixat, cauzată de starea sa de sănătate sau de absența din țară.

Este adevărat că dispozițiile art. 153 C. proc. civ. prevăd obligația instanței de judecată de a hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost legal citate sau s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, însă, în speță, potrivit înscrisului aflat la dosarul Curții de Apel Ploiești, procedura de citare a contestatorului la domiciliul său din Buzău, str. x, indicat în contestația în anulare, respectă dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 6 și art. 163 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod legal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 29 martie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.