ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1810/2018

Cererea de chemare în judecată. Prima instanță investită. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 09.01.2017, sub numărul de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul REGISTRUL AUTO ROMAN R.A., a solicitat obligarea acestuia la emiterea actelor administrative reprezentate de duplicatele cărților de identitate pentru un număr de patru autoturisme, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii precum și plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 2794/04.05.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., acțiunea reclamantului este de competența judecătoriei, din moment ce nu există o dispoziție expresă a legii care să prevadă că instanța de contencios administrativ ar fi competentă să soluționeze cereri având ca obiect obligarea la emiterea duplicatelor cărților de identitate pentru autovehicule.

A doua instanță investită, după declinare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 30.08.2017, sub nr. x2017. Prin sentința civilă nr. 7299/04.10.2017, Judecătoria Sectorului 1 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Art. 2 alin. (2) din același act normativ dispune ca se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. De asemenea, art. 8 alin. (1) teza finala din Legea nr. 554/2004 prevede ca sunt de competenta instanței de contencios administrativ și cererile formulate de cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Având în vedere dispozițiile legale menționate și văzând că în speță se solicită obligarea pârâtului Registrul Auto Roman R.A., autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b teza finală din Legea nr. 554/2004 (R.A.R. fiind o persoană juridică de drept privat care desfășoară un serviciu public în regim de putere publică, fără de care un autoturism nu poate fi utilizat în România, așa cum rezultă din art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 78/2000), la emiterea unor acte administrative, respectiv să emită duplicatele cărților de identitate pentru un număr de patru autoturisme proprietatea reclamantei (eliberarea duplicatului cărții de identitate a autovehiculului fiind o atribuție a R.A.R., conform art. 15 alin. (1) lit. t din O.G. nr. 78/2000), instanța a apreciat că litigiul de față prezintă un caracter administrativ. Prin urmare, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Având în vedere că Registrul Auto Român R.A. este autoritate publică centrală, respectiv o regie autonomă de interes național aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, iar acțiunea dedusă judecății se circumscrie unui litigiu dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a considerat că în funcție de rangul autorității publice competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine curții de apel.

A treia instanță investită, după declinare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017. Prin sentința civilă nr. 1443 din data de 27 martie 2018, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul REGISTRUL AUTO ROMÂN R.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că simpla chemare în judecată a unei autorități publice nu conduce la calificarea automată a litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, fiind obligatoriu ca raportul de drept substanțial dedus judecății să fie unul de drept administrativ, astfel cum rezultă explicit din definiția cuprinsă la art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004. Or, în cauză, prin capătul de cerere introdus nu s a dedus judecății raporturi juridice de drept administrativ, ci de drept civil. În acest sens, Curtea de apel a reținut, că potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă în soluționarea litigiilor având ca obiect anularea unui act administrativ, tipic sau asimilat, emanând de la o autoritatea publică, precum și repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate de actul nelegal. Or, în cauză, obiectul cererii de chemare în judecată nu este reprezentat de acțiune în anularea/obligarea la emiterea unui act administrativ ci doar la eliberarea unor duplicate de pe cărțile de identitate, cărți de identitate deja emise, operațiune de drept civil. Chiar și în ipoteza de față în care pârâta are calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b din Legea nr. 55472004, îndeplinirea acestei condiții nu este suficientă pentru a fi atrasă competența instanței de contencios administrativ, în condițiile în care se solicită eliberarea unor duplicate a cărților de identitate pentru un număr de patru autoturisme, iar cărților de identitate în original se află în posesia creditorului S.C. B. S.A., cu care reclamanta are încheiat contractul de credit nr. x/07.12.2012. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare. În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul REGISTRUL AUTO ROMAN R.A., a solicitat obligarea acestuia la emiterea actelor administrative reprezentate de duplicatele cărților de identitate pentru un număr de patru autoturisme, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii precum și plata cheltuielilor de judecată. Concret, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a pierdut cărțile de identitate a patru autoturisme și că a întreprins demersuri în obținerea duplicatelor. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Din interpretarea dispozițiilor sus-citate rezultă că adresarea către instanța de contencios administrativ este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: 1) cel puțin una dintre părți este o autoritate publică; 2) conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, ori nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. În speța de față, chiar dacă pârâtul REGISTRUL AUTO ROMAN R.A. este autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b teza finală din Legea nr. 554/2004, deoarece desfășoară un serviciu public în regim de putere publică, fără de care un autoturism nu poate fi utilizat în România, așa cum rezultă din art. (1) alin. (1) și art. (2) alin. (2) din O.G. nr. 78/2000, emiterea unor duplicate ale cărților de identitate pentru un număr de patru autoturisme proprietatea reclamantei nu reprezintă o activitate ce ar putea fi încadrată în prevederile Legii nr. 554/2004 și care să atragă competența instanței de contencios administrativ. În raport de această situație se constată că, obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă obligația de a face, iar procedura eliberării unor duplicate a cărților de identitate ale autoturismelor menționate în cererea dedusă judecății nu are caracter administrativ, ci este o procedură de drept civil, iar competența de soluționare aparține instanței de drept comun. În ceea ce privește dreptul comun, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 94 lit. h din C. proc. civ. potrivit cărora, judecătoriile judecă cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Soluția Înaltei Curți Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.