ÎCCJ, decizie (scj.ro #156030)

Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii. Condiții

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele

Indice alfabetic:

Drept penal

-

înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii

C. pen.,

art. 63

În conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (1) C. pen., dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin. (1) C. pen., instanța dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul în care persoana condamnată nu a achitat integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar instanța constată reaua-credință a persoanei condamnate în neexecutarea pedepsei amenzii, pe baza existenței veniturilor persoanei condamnate care ar fi permis plata amenzii cel puțin în parte, a omisiunii acesteia de a formula o cerere de eșalonare a plății amenzii în rate lunare și a atitudinii manifestate de persoana condamnată.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 595 din 29 noiembrie 2019

Prin sentința nr. 179 din 11 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a fost admisă sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Cluj și, în temeiul art. 63 alin. (1) și (3) C. pen., a fost înlocuită pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 lei aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedeapsa închisorii, respectiv 120 zile de închisoare.

În temeiul art. 72 C. pen. raportat la art. 184 alin. (28) C. proc. pen., s-a scăzut din pedeapsa de 120 zile închisoare perioada în care condamnatul A. a fost internat nevoluntar în cadrul spitalului de psihiatrie, cu începere din 9 decembrie 2016 până în 7 ianuarie 2017.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În 3 iunie 2019, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Cluj a formulat o sesizare prin care a solicitat a se verifica dacă sunt întrunite condițiile de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea sau cu muncă neremunerată în folosul comunității în ceea ce îl privește pe condamnatul A.

S-a invocat faptul că prin sentința penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, condamnatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 6.000 lei amendă penală (120 zile x 50 lei/zi amendă).

Prin adresa emisă la data de 7 februarie 2019 i s-a pus în vedere condamnatului să achite amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, în caz contrar urmând a se proceda la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, însă condamnatul nu a depus chitanța doveditoarea a executării pedepsei.

Având în vedere timpul scurs de la data rămânerii definitive a sentinței, timp în care A. nu a plătit amenda la care a fost condamnat, deși a fost înștiințat că are această obligație și nici nu a solicitat vreo eșalonare a obligației de plată, s-a solicitat analizarea oportunității înlocuirii pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit art. 63 C. pen. sau cu muncă neremunerată în folosul comunității potrivit art. 64 C. pen.

Examinând sesizarea formulată, în procedura prevăzută în art. 23 din Legea nr. 253/2013, curtea de apel a reținut că, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 253/2013, pentru stabilirea motivelor care au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanța a solicitat date privind situația materială a condamnatului, de la Direcția de Venituri din cadrul Primăriei B., de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și de la Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Potrivit Administrației Județene a Finanțelor Publice Maramureș, condamnatul A. figurează în evidențele instituției cu venituri aferente anului 2018 în sumă de 59.464 lei, constând din venituri din jocuri de noroc - 51.964 lei net și venituri din pensii - 7.500 lei net.

Ca atare, chiar fără a lua în considerare veniturile din pensie ale condamnatului, pe care se prezumă că le alocă traiului cotidian, curtea de apel a constatat că în cursul anului 2018 condamnatul a încasat din jocuri de noroc un venit substanțial, care îi permitea să achite amenda penală în cuantum de 6.000 lei, la plata căreia a fost obligat prin sentința penală nr. 40 din 20 martie 2018 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aceste condiții, curtea de apel a apreciat în mod rezonabil că neplata de către condamnat a amenzii penale se datorează relei sale credințe.

În consecință, s-a dispus înlocuirea pedepsei amenzii penale în cuantum de 6.000 lei aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedeapsa închisorii, respectiv 120 zile de închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația formulată în cauză, constată că aceasta este nefondată având în vedere, în principal, următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, condamnatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 6.000 lei amendă penală (120 zile x 50 lei/zi amendă).

La data de 7 februarie 2019 i s-a pus în vedere condamnatului să achite amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, în caz contrar urmând a se proceda la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, însă nici până în prezent condamnatul A. nu a achitat contravaloarea amenzii penale la care a fost condamnat.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, judecătorul delegat cu executarea, constatând că persoana condamnată nu a achitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut la art. 22

alin. (1)

sau

(2)

, sesizează instanța de executare, care procedează după cum urmează:

a) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului, dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, în afară de cazul în care persoana nu poate presta această muncă din cauza stării de sănătate, în condițiile prevăzute la

art. 64

din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare;

b) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului și acesta nu își dă consimțământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, înlocuiește amenda cu închisoarea, în condițiile

art. 64

din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare;

c) când constată neexecutarea cu rea-credință a amenzii, înlocuiește amenda cu închisoarea, în condițiile

art. 63

din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol în care se arată că, „pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanța va solicita date privind situația materială a condamnatului de la autoritatea administrației publice locale de la domiciliul acestuia și, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și altor autorități sau instituții publice care dețin informații cu privire la situația patrimonială a condamnatului”, instanța de control judiciar, pentru a respecta toate drepturile contestatorului și pentru a se asigura că toate actele de la dosarul cauzei sunt în deplină concordanță cu cele reținute de instanța de fond, a efectuat adresă către Direcția de Venituri din cadrul Primăriei B., către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și către Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Din adresele transmise de către aceste instituții, rezultă următoarele:

Conform adresei înaintate de către Compartimentul impozite și taxe din cadrul unității administrativ-teritoriale B., numitul A. figurează în evidențe cu un imobil de natură apartament, situat la adresa de domiciliu, în suprafață de 26.51 mp și valoare impozabilă de 34.993 lei.

Din adresa din 7 noiembrie 2019 transmisă de către Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, rezultă că pentru anul 2018 veniturile numitului A. sunt în cuantum de 51.964 lei, venituri din jocuri de noroc și de 7.500 lei, venituri din pensii.

Din adresa din 12 noiembrie 2019 transmisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș rezultă că numitul A. beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, iar cuantumul net al pensiei la nivelul lunii noiembrie 2019 este de 3.046 lei.

Potrivit art. 63 alin. (1) C. pen., dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

Având în vedere faptul că persoana condamnată A. nu a achitat până în prezent amenda penală în cuantum de 6.000 lei la care a fost condamnată prin sentința penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că a fost depășit în mod considerabil termenul prevăzut în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 253/2013 (cu aproximativ 6 luni) prin care persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că neexecutarea obligației impusă condamnatului A. se datorează relei sale credințe și nu imposibilității acestuia de a achita amenda.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că numitul A. nu a întreprins nici cea mai mică acțiune prin care să-și asume răspunderea pentru acțiunile sale, de fiecare dată acesta găsind alți vinovați pentru situația în care se află: instanța de judecată care l-a condamnat fără probe, instituțiile statului, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, întrucât, cu privire la suma încasată din jocuri de noroc, în realitate această sumă este mult mai mică.

Conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, dacă persoana condamnată se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eșalonarea plății amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăși 2 ani.

Astfel, pentru a da dovadă de bună-credință, acesta ar fi putut solicita achitarea amenzii penale eșalonat, în mai multe tranșe lunare, raportat la posibilitățile sale financiare, lucru pe care acesta nu l-a întreprins.

În aceste condiții, instanța apreciază că neplata amenzii penale se datorează relei-credințe de care a dat dovadă condamnatul A.

Or, având în vedere ignorarea obligațiilor impuse în sarcina condamnatului conform sentinței penale nr. 40 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, precum și informațiile transmise de către instituțiile publice din care reiese că veniturile acestuia ar fi permis plata amenzii penale la care acesta a fost condamnat sau cel puțin plata unei părți din aceasta, Înalta Curte de Casație și Justiție, în acord cu instanța fondului, apreciază că numitul A. a dat dovadă de rea-credință în ceea ce privește neplata amenzii penale la care acesta a fost condamnat, astfel încât se impune înlocuirea pedepsei amenzii penale în cuantum de 6.000 lei aplicată condamnatului A. cu pedeapsa închisorii.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței nr. 179 din 11 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori.