ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2043/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (C.N.A.D.N.R. - SA), a formulat, în temeiul, art. 608 alin. (1) lit. a)-b), g), h), noul C. proc. civ., acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 74/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Arbitral în dosarul nr. x, solicitând admiterea cererii și desființarea sentinței arbitrale. De asemenea, în temeiul art. 612 din noul C. proc. civ., reclamanta a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale nr. 74/10.06.2014 până la soluționarea cauzei, motivat de faptul că, în prezent, Compania se află executată de două persoane juridice diferite, respectiv S.C. A. și B. S.A., având aceiași pretenție ce decurge din Contractul de execuție lucrări și, în aceste condiții, sunt afectate conturile Companiei în ceea ce privește veniturile proprii din care se achită salariile.

Prin sentința civilă nr. 2055 din 16 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare formulată de petenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. și D., ca neîntemeiată și a respins cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale contestată, ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (în prezent, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere), care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii și desființarea Sentinței arbitrale nr. 74/10.06.2014 pronunțată în Dosarul arbitral nr. 22/2014 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* În mod greșit, prima instanță a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de creanță al S.C. "A." S.R.L. a fost transferat către B. S.A., în baza Contractului de factoring nr. x/24.07.2013. În aceasta situație juridică nou intervenită, nu mai era operațională clauza arbitrală care permitea investirea instanței arbitrale cu soluționarea litigiului în pretenții declanșat de S.C. "A." S.R.L.

* În mod eronat, judecătorul fondului a reținut că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., deși instanța arbitrală a soluționat excepțiile invocate cu nerespectarea principiului contradictorialității, precum și a principiului motivării hotărârii arbitrale.

* În mod greșit, curtea de apel nu a considerat că sunt incidente în cauză prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., cu toate că hotărârea arbitrală aflată în discuție nesocotește dispozițiile art. 36 C. proc. civ., deoarece petenta S.C. "A." S.R.L. nu avea calitate procesuală activă în cererea arbitrală, ea nemaifiind titulara dreptului de creanță invocat.

* În litigiul de față, nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru sumele solicitate, întrucât existența, sub aspect juridic, a acestora este discutabilă, ținând cont de modalitatea de plată a sumelor înscrise în Contract și modalitatea lor de acceptare la plată în urma verificării contractuale și a sumelor alocate de la bugetul de stat ce face obiectul prezentei cereri.

Intimata S.C. "A." S.R.L. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat, în esență, următoarele aspecte:

* niciunul dintre potențialele motive de anulare, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 608 C. proc. civ., nu își găsesc incidența în speță;

* invocarea chestiunilor de fond este inadmisibilă în recurs, temeinicia hotărârii pe fondul ei neputând face obiectul analizei în recurs;

* litigiul era susceptibil de a fi soluționat pe calea arbitrajului, întrucât exista o convenție arbitrală validă și operantă; tribunalul s-a constituit în conformitate cu prevederile clauzei arbitrale și ale Regulamentului Curții de Arbitraj și nu se pune problema unei eventuale caducități; părțile au fost reprezentate în mod legal la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile;

* Tribunalul Arbitral a pronunțat o soluție în limitele determinate prin cererea de inițiere a procedurii arbitrale, respectând principiul disponibilității părților și soluționând integral cererile acestora;

* sentința arbitrală cuprinde dispozitivul și, de asemenea, este fundamentată pe motive dezvoltate în mod organizat-, sintetic și ușor de urmărit;

* nu exista incidente privind forma sentinței, ea fiind însușită prin semnătură de către toți arbitrii;

* nu pot fi identificate norme de ordine publică, norme imperative care să fi fost încălcate prin pronunțarea acestei sentințe arbitrale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28.09.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 25.01.2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a solicitat instanței de contencios administrativ anularea sentinței arbitrale nr. 74/10.06.2014 pronunțată în Dosarul arbitral nr. 22/2014 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 608 alin. (1) lit. a), b), g) și h) C. proc. civ., invocate de parte.

Înalta Curte nu poate împărtăși soluția pronunțată de Curtea de Apel.

Cu titlul prealabil, instanța de control judiciar reține că situația de fapt care a generat litigiul de față este următoarea:

* Între S.C. "A." S.R.L., în insolvență, în calitate de antreprenor, și CNADNR, în calitate de beneficiar, s-a încheiat la data de 15.01.2010, pe baza procedurii de achiziție publică, Contractul ISPA 2001/RO/16/P/PT/005/08 privind construirea "Variantei de ocolire a Municipiului Sibiu la standard de autostradă - Secțiunea 2, km. 14+860 - km. 17+500 și Reabilitare DJ 106 B, km. 3+600."

Contractul a fost finanțat din fonduri ISPA și de la bugetul de stat, așa cum rezultă din Memorandumul încheiat între Comisia Europeană - care a alocat 75% - și Guvernul României, care a alocat 25%.

Lucrările au fost executate și recepționate, după cum urmează:

- procesul-verbal de predare-primire din 01.12.2010, în vederea deschiderii traficului, în care se consemnează lucrările rămase de executat, printre care, în principal, sistemul de iluminat public;

- procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/7556 din 11.02.2011, prin care se recomandă promovarea procedurilor pentru realizarea iluminării intersecțiilor giratorii;

- procesul-verbal de recepție din 29.09.2011, încheiat între Antreprenor și Inginer - persoană desemnată de beneficiar, care acționează în numele acestuia, conform Condițiilor generale ale Contractului, pct. 1.1.2.4;

- procesul-verbal de recepție finală nr. x/47385/12.07.2013.

Toate lucrările executate în cadrul contractului au fost certificate de către inginer și de CNADNR, din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Lucrările de iluminat din data de 15.01.2010, ce nu au făcut parte din contractul inițial, au fost proiectate ulterior, prin grija beneficiarei CNADNR și au fost predate Antreprenorului, prin inginer, cu nr. 92/15507/23.03.2011. Aceste lucrări au fost executate și recepționate, conform Procesului-verbal de recepție din data de 29.09.2011.

Din valoarea contractului de 9.852.910,04 euro, fără TVA, pe baza situațiilor de lucrări acceptate, CNADNR a plătit suma de 8.957.415,11 euro, fără TVA.

Pentru lucrările rămase neachitate, la data de 05.10.2011, reclamanta a emis factura nr. x, în valoare de 595.941,59 euro, la care se adaugă TVA în sumă de 617.078,67 RON, reprezentând lucrări executate în perioada 09.05.2011 - 01.10.2011, aceste valori fiind cuprinse în valoarea totală a contractului.

În vederea plății facturii, CNADNR a solicitat acordul prealabil de la Ministerul Transporturilor, însă, acesta din urmă, prin adresa din 23.06.2013, a respins solicitarea.

Ministerul Transporturilor - DMF, prin Nota mai sus menționată, a precizat faptul că, după consultarea Ministerului Fondurilor Europene - DGCIPIM, s-a acceptat, conform adresei nr. x/2013, plata lucrărilor aferente sistemului de iluminat, dar diminuate cu 25%, întrucât au fost încălcate prevederile legale privind achizițiile publice. Prin aplicarea reducerii cu 25%, la suma de 534.699,66 euro - valoarea lucrărilor de iluminat -, a rezultat suma de 401.024.74 euro, care a fost acceptată la plată. La această sumă s-a adăugat și suma de 14.314,03 euro, lucrări din contractul inițial, executate și acceptate, astfel că avizul de oportunitate de plată a fost dat de Ministerul Transporturilor pentru suma de 415.338,77 euro.

Nu s-a acceptat nici suma de 46.727,90 euro din cuprinsul facturii nr. x/2011, reprezentând cheltuieli pentru actualizarea prețurilor, Ministerul Transporturilor considerând că CNADNR nu a clarificat situația acestor cheltuieli.

Drept urmare, CNADNR a înștiințat S.C. "A." S.R.L., prin adresa nr. x/2014, că Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Transport a comunicat la 28.03.2014, avizul de oportunitate pentru plata sumei de 2.299.239,04 RON, inclusiv TVA, care reprezintă 415.338,77 euro, plus 430.214,57 RON cu titlu de TVA, din factura nr. x/2011, sumă achitată la 10.04.2014.

S.C. "A." S.R.L., prin adresa nr. x mai 2014, a confirmat încasarea parțială a creanței din factura nr. x/2011.

* S.C. "A." S.R.L., în insolvență, prin administrator special, E., a formulat cerere înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x, ulterior precizată, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNADNR, obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

- 180.402,82 euro, reprezentând lucrări executate din sistemul de iluminat și actualizarea pretențiilor (reducerea de 25% aplicată de F.);

- 186.864,10 RON, reprezentând TVA neachitat din factura x/2011:

- 373.687,31 RON, penalități de întârziere (cheltuieli de finanțare) calculate până la data de 31.12.2013.

- cheltuieli de arbitrare: taxă administrativă și taxa arbitrală în sumă de 103.048,82 RON.

* Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin Sentința arbitrală nr. 74/10.06.2014, a admis, în parte, acțiunea reclamantei S.C. "A." S.R.L., astfel cum a fost restrânsă, și, în consecință, a obligat pârâta CNADNR să îi plătească sumele de:

- 180.402.82 euro, în echivalent în RON, la cursul de schimb de la data plății, reprezentând rest neachitat din prețul lucrărilor executate;

- 186.864,10 RON, reprezentând rest neachitat (TVA) din prețul lucrărilor executate;

- 373.687,31 RON, reprezentând cheltuieli de finanțare pentru întârzierea plății;

- 97.936,23 RON, cheltuieli arbitrare.

De asemenea, instanța arbitrală a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâta CNADNR, respectiv: excepția netimbrării acțiunii arbitrale, excepția prematurității acțiunii arbitrale și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

6.1. Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile recurentei referitoare la incidența în cauză a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. a) și b) și h) C. proc. civ., conform cărora:

"Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperante. (…)

h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii."

Verificându-și competența, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a apreciat că litigiul cu care a fost investită "este arbitrabil, în considerarea caracterului patrimonial al acestuia și a faptului că privește drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacție, astfel că acesta intră sub incidența dispozițiilor Noului C. proc. civ. - Cartea a IV-a - art. 541 și urm."

La fundamentarea acestei concluzii, instanța arbitrală a avut în vedere clauza compromisorie 20.6 din Contractul ISPA 2001/RO/16/P/PT/005/08 privind construirea "Variantei de ocolire a Municipiului Sibiu la standard de autostradă - Secțiunea 2, km. 14+860 - km. 17+500 și Reabilitare DJ 106 B, km. 3+600" în care s-a prevăzut: "cu excepția disputelor soluționate pe cale amiabilă sau printr-o decizie a CAD care a devenit definitivă și obligatorie, orice dispută decurgând din sau în legătură cu contractul care va apărea, incluzând fără rezerve orice dispută privind încălcări ale angajamentului, reziliere sau invaliditate, va fi soluționată în final prin Arbitrajul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României."

* Înalta Curte apreciază că este corectă susținerea recurentei în sensul că această clauză a devenit inoperantă în cauza de față, în raport de următoarea situație juridică nou intervenită:

Între B. S.A., în calitate de factor și S.C. "A." S.R.L., în calitate de aderent, s-a încheiat Contractul de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013, modificat ulterior prin 3 acte adiționale, prin care B. S.A. a acordat către S.C. "A." S.R.L. o facilitate de factoring cu recurs, prin cumpărarea creanțelor, cu respectarea limitei de factoring (6.120.056 RON), astfel cum acestea sunt menționate în Condițiile speciale ale Contractul de factoring.

Potrivit Condițiilor speciale ale Contractul de factoring, din totalul de 6.120.056 RON, suma de 3.317.634,87 RON a fost utilizată pentru finanțarea în întregime a soldului facturii nr. x/2011 emisă de aderentul S.C. "A." S.R.L. către debitorul cedat Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în baza Contractul ISPA 2001/RO/16/P/PT/005/08 semnat între S.C. "A." S.R.L. și CNADNR.

De menționat faptul că, în literatura de specialitate s-a arătat că factoringul este o modalitate de mobilizare a creanțelor comerciale, prin care comerciantul își asigură încasarea acestor creanțe, punându-se la adăpost de riscul de neplată din partea debitorului. Este vorba despre o operațiune de credit, prin care factorul îl creditează pe aderent cu suma reprezentând valoarea creanțelor transferate (din care se scad comisioanele), preluând riscul neîncasării creanței (insolvabilității debitorului), inclusiv riscul monetar.

În Contractul de factoring cu recurs anterior nominalizat a fost inserată clauza 2.7 în care se precizează faptul că: "prin cesionarea Creanțelor, Factorul devine titularul tuturor drepturilor, acțiunilor, privilegiilor sau a oricăror alte garanții deținute de Aderent asupra Debitului cedat, precum și al tuturor celorlalte accesorii ale Creanțelor."

Potrivit art. 2.8 din Contract, debitorii cedați sunt menționați în Condițiile speciale și Anexa 1 la Contractul de factoring.

Ca atare, dreptul de creanță al S.C. "A." S.R.L. a fost transferat către B. S.A., în baza Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013.

În speța de față, sunt aplicabile prevederile art. 1568 alin. (1) din Noul C. civ., conform cărora:

"Cesiunea de creanță transferă cesionarului:

a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată;

b) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate."

* Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin hotărârea arbitrală contestată, a reținut faptul că reclamanta S.C. "A." S.R.L. are calitate procesuală activă în acțiunea întemeiată pe raporturile contractuale de antrepriză încheiate cu pârâta CNADNR, pentru stabilirea temeiniciei pretențiilor rezultate din factura nr. x/2011.

Conform art. 36 C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății (…)."

În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.

În sarcina reclamantului există obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, prin indicarea motivelor de fapt și de drept în cuprinsul cererii formulate, iar instanța are rolul de a verifica identitatea dintre cel chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului, precum și a identității dintre cel care promovează cererea și titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anumit interes.

În speța de față, CNADNR a fost notificată în sensul că drepturile de creanță deținute de S.C. "A." S.R.L. în baza facturii nr. x/2011 au fost cesionate către B. S.A., în temeiul Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013 (notificare înregistrată sub nr. x din 31.07.2013), iar aceasta a fost de acord cu cesiunea de creanță, declarând că a acceptat la plată factura aflată în discuție. Cu toate acestea, debitoarea nu a efectuat plata facturii la data scadentă, motiv pentru care B. S.A. a procedat la comunicarea somației nr. 512/04.03.2014 către aceasta, în conformitate cu prevederile art. 1014 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2825 din 02.06.2014, pronunțată în dosarul nr. x, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea reclamantei B. S.A., formulată în baza art. 1021 C. proc. civ., și a obligat pârâta CNADNR să-i plătească acesteia, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 945.715,35 RON, reprezentând debit principal și 62.516,17 RON, cu titlu de dobândă legală.

În raport de cele anterior prezentate, instanța de control judiciar reține faptul că S.C. "A." S.R.L. nu avea calitate procesuală activă în cererea arbitrală, în condițiile în care aceasta și-a cesionat creanța, prin intermediul Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013, iar B. S.A. a procedat la valorificarea acesteia, prin promovarea acțiunii în fața Tribunalul București, secția a VI-a civilă, care i-a admis pretențiile derivând din factura nr. x/2011.

* În fine, Înalta Curte reține că, în raport de intervenția Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013, hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile art. 1566 - 1592 C. civ., precum și pe cele ale art. 1270 din același act normativ.

* Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea incidenței în cauză a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte consideră că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în urma rejudecării cauzei, va admite acțiunea și va anula Sentința arbitrală nr. 74/10.06.2014 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitral nr. 22/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (în prezent, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) împotriva sentinței nr. 2055 din 16 iulie 2015 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, admite acțiunea reclamantei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (în prezent, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere).

Anulează sentința arbitrală nr. 74/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României nr. 22/2014.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2018.