ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2170/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râmnicu Vâlcea, anularea în tot a Certificatului constatator nr. 1/28.07.2017; obligarea pârâtei la emiterea unui noi certificat care să ateste îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, conform dispozițiilor legale și conform situației faptice existente pe parcursul derulării contractului; suspendarea executării certificatului constatator nr. 1/28.07.2017 emis de pârâtă până la soluționarea definitivă a cauzei.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 57 din 10 ianuarie 2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A reținut Tribunalul București că documentul constatator nr. 1/25.07.2017, a cărui anulare se solicită, a fost emis în temeiul art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Reținând situația, potrivit căreia, contractul de execuție lucrări nr. x/03.10.2014 având ca obiect lucrări de construcții în cadrul proiectului Reabilitare și modernizare baza de agrement Ostroveni în municipiul Râmnicu Vâlcea a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, Tribunalul București a aplicat dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, prin care s-a stabilit competența teritorială exclusivă a instanței în circumscripția căreia își are sediul autoritatea contractante, în speță Tribunalul Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 657 din 29 martie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și intervenită suspendarea de drept a cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut Tribunalul Vâlcea că potrivit dispozițiilor art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică, acțiunea ce vizează anularea unui certificat constatator este supusă dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 53 din Legea nr. 101/2016.

În aceste condiții, reclamanta are posibilitatea de a opta între instanța de la sediul său sau instanța de la sediul autorității pârâte, iar, în speță, societatea reclamantă a ales să introducă acțiunea la Tribunalul București, în circumscripția căreia își are sediul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul demersului judiciar inițiat de societatea reclamantă A. S.A. vizează anularea în tot a Certificatului constatator nr. 1/28.07.2017 emis de pârâta Unitatea administrativ- teritorială Municipiul Râmnicu-Vâlcea, în temeiul prevederilor art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Din susținerile părților și actele dosarului rezultă că acest document constatator a fost emis ca urmare a rezilierii contractului de achiziție publică, întrucât pe parcursul executării contractului au fost subcontractate fără acordul Municipiului Râmnicu-Vâlcea părți importante din lucrare (Notificarea de reziliere nr. x/07.06.2017).

Potrivit dispozițiilor art. 97

1

alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 "Documentele constatatoare emise de autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Prin această reglementare, intenția legiuitorului a fost, în primul rând, aceea de a atribui actelor constatatoare emise în materia achizițiilor publice, caracter de acte administrative, cărora li se aplică regimul juridic de drept administrativ instituit de legea cadru a contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004. Aceasta înseamnă că certificatul constatator emis în condițiile art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006 trebuie să respecte condițiile de formă și de fond cerute ad validitatem de dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Relevant însă pentru instanța învestită cu pronunțarea regulatorului de competență este faptul că în materia achizițiilor publice există dispoziții speciale privitoare la competență, care au prioritate față de cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și acestea trebuie avute în vedere la stabilirea instanței competente să soluționeze prezentul litigiu.

Astfel, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile contractelor de achiziție publică, Înalta Curte constată că la momentul introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, respectiv 1 noiembrie 2017, intrase în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din legea menționată:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice".

De altfel, dispozițiile legale citate transpun, în mod similar normele cuprinse în vechea reglementare, sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de achiziție publică și s-a emis actul constatator, reprezentată de art. 268 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în baza art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin raportare la obiectul cauzei și la caracterul administrativ al certificatului constatator, a cărui anulare se solicită, competența de soluționare a cauzei în fond aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vâlcea.

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.