ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată initial la Judecătoria Sectorului 5 București și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei, prin sentința nr. 2036/12.03.2015, în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamanta A. a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul de Justiție solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la recunoașterea denumirii "Adunare Constituantă", invocând prevederile O.G. nr. 26/2000 și H.G. nr. 1/1990.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2304 din 22 septembrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, reținând că solicitarea acesteia nu poate fi circumscrisă sferei contenciosului administrativ.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., apreciind că motivarea hotărârii este irelevantă și solicitând să i se accepte denumirea de"Adunare Constituantă" fără să dezvolte însă vreo critică față de soluția primei instanțe, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția nulității recursului.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod. 1.1. Argumente de fapt și de drept relevante În cauză, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod. Astfel, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici față de soluția primei instanțe. Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat.